Skip to main content

Full text of "Sfantul Ioan Gura de Aur, Sf. Grigorie de Nazians, Sf. Efrem Sirul) Despre preotie"

See other formats


Traducerea s-a făcut după textul grecesc, 
publicat în PG 48, col. 963-1054. 



© Editura Sophia, pentru prezenta ediţie 



Mulţumim doamnei Victoria D. Fecioru pentru 
permisiunea de a publica această carte. 



Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României 
IOAN GURĂ DE AUR, st. 

Despre preoţie/ Sfântul Ioan Gură de Aar, Sf. Grigorie din 
Nazianz, Sf. Efrem Şirul; trad., introd. şi note de Pr. Dumitru Fecioru. 
- Bucureşti: Editura Sophia; Biserica Ortodoxă, 2004 

ISBN 973-8207-98-3 

ISBN 973-7957-14-8 

I. Grigorie de Nazianz, st. 

II. Ephrem Syrus, sanctus 

III. Fecioru, Dumitru (trad.; pref.) 

262.14 






SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 

SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

SFÂNTUL EFREM ŞIRUL 



Despre preoţie 



Traducere, introducere şi note de 
Pr. Dumitru Fecioru 



Tipărită cu binecuvântarea 
Prea Sfinţitului Părinte GALACHON, 
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului 



d t t u i o* 



•"^%e d I t ui 



t*t 



Editura Biserica Ortodoxă 

Bucureşti, 2004 



Redactori: Marinela Bojin, Irina Floarea 
Coperta: Omiliile Sfântului Grigorie din Nazianz, 
miniatură, sec. XI-XII 



Introducere 



Despre preoţie s-a scris şi s-a vorbit mult. Au scris şi 
au vorbit şi sfinţi, şi teologi. S-a scris cu drag şi cu 
dorinţa de a ridica tot mai mult spre culmile sfinţeniei 
pe slujitorii preoţiei, pe preoţi. Dar oricât s-ar scrie de- 
spre preoţie şi oricât s-ar vorbi, niciodată nu este de 
ajuns. Preoţia are atâtea înălţimi, atâtea adâncimi, atâ- 
tea taine, încât cu foarte multă greutate poate fi cunos- 
cută şi descrisă după cuviinţă. Preoţia este întocmai ca 
un munte mare, ce-şi înalţă cu maiestate vârful spre ce- 
ruri, cu mult dincolo de nori. Alpiniştii îl explorează, se 
caţără pe el. Unii ajung de cunosc văile şi adâncimile 
de la poalele lui; alţii ajung până la jumătate; alţii se 
caţără pe înălţimile care fac coroană piscului celui mai 
înalt; alţii reuşesc de a se urca până unde fruntea mun- 
telui se îngeamănă uneori cu norii; alţii, rari, rari de tot, 
ating piscul cel mare. Dar nici unul dintre aceşti alpi- 
nişti nu poate spune că a străbătut toate cărările munte- 
lui, că i-a cunoscut toate frumuseţile, că i-a admirat 
înălţimile, că a ascultat muzica tuturor izvoarelor lui, că 
şi-a desfătat privirile cu t< ată bogăţia floriloi lui. Toţi 
spunxă muntele e frumos, fiindcă e frumos chiar şi în 
puţinul ce l-au cunoscut; toţi spun că muntele e gran- 
dios, că e măreţ, fiindcă e grandios, e măreţ chiar şi la 
înălţimea la care au ajuns. 

După părerea mea şi după credinţa mea, cunosc un 
singur om, care a putut cunoaşte muntele în întregime; 
iar acel om este un mare sfânt, care, după mărturia altui 
sfânt, slujeşte acum chiar la treptele tronului Dumne- 
zeirii; iar acel om este autorul Sfintei Liturghii, al Sfin- 



PR. D. FECIORU 

tei Liturghii care se săvârşeşte de cele mai multe ori pe 
an. Acest om este Sfântul Ioan Gură de Aur. El singu- 
rul, după părerea mea şi după credinţa mea, urcând 
acest munte maiestuos al preoţiei, 1-a cunoscut în între- 
gime. A fost un vultur, care, cu ajutorul aripilor lui, a 
explorat muntele în întregime, iar cu ochii lui vultu- 
reşti, şi din zbor, şi de pe piscul cel mai înalt al munte- 
lui, a văzut toată frumuseţea muntelui, toată maiestatea 
lui. A văzut celelalte piscuri ale muntelui, care-i fac 
coroană muntelui celui mare; a văzut cele de jur-împre- 
jurul lui; şi-a scăldat privirile în lacrima izvoarelor lui. 
El singur, Sfântul Ioan Gură de Aur, el singur a cunos- 
cut, după părerea mea şi după credinţa mea, toate 
înălţimile muntelui, toate adâncimile lui, toate tainele 
lui. A cunoscut toate frumuseţile lui, dar i-a văzut şi 
prăpăstiile, şi strâmtorile, şi primejdiile. Din pricina 
asta, el singur a putut scrie, a putut să ne lase ghidul 
acestui munte frumos, grandios şi măreţ. De acolo de 
sus, de la acea înălţime ameţitoare a muntelui, a scris 
povăţuitorul, îndrumătorul acesta minunat: „Despre 
preoţie", care a ajutat pe mulţi să urce piscul muntelui. 
Mulţi, foarte mulţi, cu ajutorul celui întru sfinţi părin- 
tele nostru Ioan Gură de Aur, au urcat până în vârful 
muntelui şi şi-au dat seama de frumuseţea şi de maies- 
tatea muntelui. Dar nici unul, de la el şi până astăzi, n-a 
putut să ne descrie atât de frumos, atât de exact şi atât 
de complet, nici toate tainele muntelui, nici toate înălţi- 
mile lui, nici toate adâncimile lui. Fiecare din cei care 
au încercat să descrie ascensiunea făcută de ei au de- 
scris numai cărarea ascensiunii, numai cărarea urcuşu- 
lui lor. N-au putut îmbrăţişa tot muntele; le-a lipsit per- 
spectiva, le-au lipsit aripile şi ochii de vultur ai Sfân- 
tului Ioan Gură de Aur. 



.NTRODUCERE 

Pentru că a fost vultur, sfântul liturghiei noastre de 
fiecare zi a putut să ne dea ghidul acesta complet, ghi- 
dul acesta desăvârşit, numit „Despre preoţie". Acest 
îndrumător ne descrie grandiosul munte al preoţiei în 
toată frumuseţea lui. Sfântul Ioan Gură de Aur ne ia de 
mână şi ne duce spre piscul lui. Ne arată toate potecile 
care duc sus; ne îndreaptă privirile, în drumul spre 
înălţime, spre toate frumuseţile lui. Şi muntele acesta al 
preoţiei are frumuseţi chiar la poalele lui ! Ne arată fru- 
museţile, dar ne atrage luarea-aminte şi asupra primej- 
diilor. Poteca urcă, dar e alunecoasă ! Trebuie să ne în- 
figem bine piciorul în pământ; să ne uităm şi în dreapta 
şi în stânga. în dreapta, să nu cădem în prăpastie; în 
stânga, să nu ne vină cumva de sus o piatră sau o stâncă 
desprinsă din munte. Să nu fim nici totdeauna cu ochii 
pe sus, dar nici numai cu ochii la picioare. Şi aşa, 
Sfântul Ioan Gură de Aur, de mână cu noi, ne arată toa- 
te tainele, toate înălţimile, toate adâncimile preoţiei. 
Nici unul din noi, oricât de sfântă i-ar fi viaţa, oricât de 
consumat teolog ar fi, oricât de rugător ar fi, de-ar în- 
cerca să scrie despre preoţie, nu poate scrie niciodată 
complet şi nici desăvârşit. Lipsesc aripile de vultur şi 
ochii vultureşti cu care harul lui Dumnezeu a înzestrat 
numai pe unul singur dintre toţi Sfinţii Părinţi, dintre 
toţi scriitorii bisericeşti, pe Sfântul Ioan Gură de Aur. 

Au scris despre preoţie şi alţi Sfinţi Părinţi, ca să 
amintesc de ei. A scris Sfântul Grigorie de Nazianz, a 
scris Sfântul Efrem Şirul, a scris Sfântul Ambrozie al 
Milanului, a scris Sfântul Grigorie Dialogul. Da, dar 
nici unul din ei nu se urcă la înălţimea la care s-a urcat 
Sfântul Ioan Gură de Aur, nici unul din ei nu priveşte 
preoţia în toată înălţimea ei, în toată întinderea ei, în 
toată frumuseţea ei. Fiecare priveşte numai câte o 



7 



PR. D. FECIORU 



latură. Fiecare descrie numai cărarea pe care a reuşit el 
să ajungă până la vârf. Fiecare ne împărtăşeşte numai 
experienţa urcuşului său, a ascensiunii sale. 

Dacă sfinţi atât de mari, ca Sfântul Grigorie din Na- 
zianaz, ca Sfântul Efrem Şirul, ca Sfântul Ambrozie al 
Milanului, ca Sfântul Grigorie Dialogul, n-au putut 
scrie totul despre preoţie, ce pot spune eu despre mine, 
care încerc să scriu acum despre acelaşi subiect, când 
nu am nici talentul poetic al Sfântului Grigorie^ din 
Nazianz, nici viaţa de rugăciune şi de asceză a Sfântu- 
lui Efrem Şirul, nici ştiinţa Sfântului Ambrozie şi nici 
simţul practic al Sfântului Grigorie Dialogul. 

N-aş fi încercat niciodată să vorbesc despre preoţie 
sub toate aspectele ei, căci îmi cunosc puterile. De ace- 
ea mă voi mărgini să înfăţişez numai un aspect al pre- 
oţiei: sublimitatea ei. Voi încerca adică să arăt în ce e 
sublimă preoţia, ce o face să fie sublimă. Dar şi aceasta 
nu o voi face eu, ci îl voi lua în ajutor pe Sfântul Ioan 
Gură de Aur; lui mă încredinţez şi capăt curaj. Mă 
predau lui. îmi pun mâna mea în mâna lui şi-1 rog să 
mă povăţuiască, să mă conducă pe grandiosul munte al 
preoţiei, cunoscut atât de bine de el; îl rog să-mi arate 
cărarea care duce la sublimul preoţiei. 

Dar ce este sublimul ? 

Sublimul se manifestă sub două forme: în spectaco- 
lul grandorii, sub forma întinderii, a nemărginitului, şi 
în spectacolul puterii, sub forma luptei, a luptei dintre 
elemente. 

Numim sublim marea liniştită, a cărei întindere n-o 
poţi cuprinde cu ochii şi al cărei sfârşit nu-1 poţi sesiza 
cu simţurile. Numim sublim întinsul cerului, plin de 
puzderia de stele dintr-o noapte senină de august, al 
cărui spaţiu astral privirea nu-1 poate străbate. Numim 



INTRODUCERE 



sublim tăcerea adâncă a unei nopţi întunecoase, ale 
cărei taine simţurile nu le pot descifra. 

Şi în marea liniştită, şi în cerul înstelat, şi în tăcerea 
nopţii, avem sublimul în spectacolul grandorii, sub for- 
ma întinderii, a nemărginitului. în faţa acestui sublim, 
simţim nimicnicia noastră, simţim neputinţa noastră, 
neputinţa în faţa unor spectacole de sublim, cum este 
acela plin de taină şi de necunoscut al tăcerii unei nopţi 
întunecoase; ne cuprinde sentimentul penibil de ne- 
linişte, de teamă. 

Sublimul în spectacolul puterii se manifestă altfel. Nu 
mai e static, e dinamic şi se manifestă sub forma luptei. 

Spunem că mucenicii creştini au fost sublimi în lup- 
ta lor pentru credinţă. Erau bătuţi, loviţi, sfâşiaţi, tăiaţi 
în bucăţi, aruncaţi fiarelor sălbatice, întinşi pe roată, 
aruncaţi în cazane cu plumb topit; totuşi erau puternici 
în lupta aceasta a lor; rămâneau în picioare, erau nedo- 
borâţi, ca un stejar în lupta cu furtuna - alt spectacol de 
sublim din natură. Mucenicii erau sublimi în suferinţele 
lor, în lupta lor, pentru că erau conştienţi că numai prin 
suferinţa lor, prin sângele vărsat, prin carnea ce sfârâie 
pe grătarele înroşite, prin carnea ce li se desprinde de 
trup, prin viaţa ce li se pierde, capătă o adăugire de via- 
ţă, o altă viaţă, mai bună, mai frumoasă; pentru că erau 
conştienţi că se simt în siguranţă, deoarece, prin muce- 
nicia lor, slujeau unei puteri mari, lui Dumnezeu. 

Caracterele sublimului ar fi deci: grandoarea şi pute- 
rea, însoţite de sentimentele respective; grandoarea în- 
soţită de sentimentul nimicniciei, al neputinţei, al fricii 
şi chiar al groazei; puterea însoţită de conştiinţa unui 
elan, a unui adaos de viaţă, a unei puteri personale do- 
bândite prin sentimentul siguranţei pe care-1 capeţi prin 
prezenţa unei puteri în afară de tine, a lui Dumnezeu. 



PR. D. FECIORU 



INTRODUCERE 



Are preoţia caracterele acestea ale sublimului, ca să o 
putem numi sublimă, ca să putem vorbi de sublimitatea 
ei ? Vom găsi în ea grandoarea, măreţia ? Vom găsi în pre- 
oţie, şi în care moment al ei, sentimentul acesta al ni- 
micniciei preotului, al neputinţei lui, al fricii, ba chiar al 
groazei în faţa măreţiei preoţiei ? Vom găsi în preot pute- 
rea ? Vom găsi în ea, în slujitorul ei, conştiinţa unui elan, a 
unui adaos de viaţă, a unei creşteri de viaţă ? Vom găsi în 
ea sentimentul siguranţei căpătat de preot prin prezenţa 
unei puteri în afară de el, prin prezenţa lui Dumnezeu ? 

Este sublimă preoţia ? 

Da, este sublimă, îmi răspunde povăţuitorul meu, 
acela pe care l-am luat să mă conducă prin maiestuosul 
munte al preoţiei, acela care cunoaşte toate înălţimile, 
toate adâncimile, toate tainele preoţiei. Da, îmi răspun- 
de Sfântul Ioan Gură de Aur, preoţia este sublimă, este 
o mare dregătorie, este o slujbă nespus de însemnată 
(Despre preoţie III, 8; III, 1; III, 5). 

Din pricina acestei măreţii a preoţiei, din pricina 
înălţimii ei, Sfântul Ioan Gură de Aur a fugit de ea când 
era tânăr. „Din ziua aceea în care mi-ai împărtăşit bă- 
nuiala, spune Sfântul Ioan Gură de Aur prietenului său 
Vasile, că e vorba să fiu hirotonit, am fost adeseori în 
primejdie de a-mi amorţi desăvârşit trupul; atâta frică şi 
atâta tristeţe mi-a cuprins sufletul. Când mă gândeam la 
slava, la sfinţenia, la frumuseţea aceea duhovnicească, 
la înţelepciunea şi bună-cuviinţa Miresei lui Hristos şi 
mă gândeam şi la păcatele mele, nu conteneam să o 
plâng pe ea, iar pe mine să mă nefericesc, să suspin 
neîncetat şi să-mi spun plin de nedumerire aşa: Al cui a 
fost, oare, gândul să mă hirotonească pe mine ? Cu ce a 
păcătuit aşa de greu Biserica lui Dumnezeu ? Cu ce a 
mâniat aşa de cumplit pe Stăpânul ei, să-mi fie dată 



10 






mie, celui mai netrebnic dintre toţi oamenii şi să sufere 
o atât de mare ruşine ? Aceste gânduri îmi treceau ade- 
seori prin minte; şi nemaiputând suferi aducerea-aminte 
de o necuviinţă atât de mare, zăceam cu gura deschisă, 
ca paralizaţii, fără să pot vedea sau auzi ceva. Când 
neputinţa aceasta aşa de cumplită mă lăsa - că uneori se 
depărta -, urmau lacrimi şi tristeţe. După ce mă sătu- 
ram de lacrimi, venea în locul lor iarăşi frica, care-mi 
tulbura, îmi zăpăcea şi-mi zguduia mintea. într-o aşa de 
mare tulburare şi frământare sufletească am trăit de 
când am auzit că e vorba să fiu hirotonit" (Ibidem VI, 
12). „De frica şi de groaza acestei măreţii a preoţiei, 
continuă a-mi grăi Sfântul Ioan Gură de Aur, am primit 
hirotonia tocmai târziu, şi atunci cu greu, când eram 
trecut de 40 de ani." 

Dacă vrei să afli sublimitatea, n-o căuta nici în de- 
plina sănătate a trupului preotului, nici în prestanţa lui fi- 
zică: n-o căuta nici în cultura lui, în pregătirea lui literară 
sau ştiinţifică, în formaţia lui intelectuală. Nu căuta 
sublimitatea preoţiei nici în elocinţa preotului, în talentul 
lui oratoric. Poate mult şi cultura, şi elocinţa, dar nu sunt 
sublime. N-o căuta nici chiar în viaţa ascetică a preotu- 
lui, că -mulţi credincioşi, nu numai bărbaţi, ba chiar şi fe- 
mei, pot posti, pot dormi pe pământul gol, pot face prive- 
gheri prelungite (Ibidem II, 2), dar asta nu-i face sublimi. 
Nu căuta apoi sublimitatea preoţiei nici în virtutea preo- 
tului. Virtutea îl pune pe calea sfinţeniei, dar nu-1 înalţă 
spre sublim. „Omul care dă bani celor nevoiaşi sau omul 
care ajută în alt chip pe cei nedreptăţiţi este şi el cu ceva 
de ajutor celor din jurul lui, dar este cu mult inferior 
preotului; deosebirea dintre unul şi altul este tot atât de 
mare cât este şi deosebirea dintre suflet şi trup" (Ibidem 
II, 4). Toate acestea, şi sănătatea trupului, şi cultura, şi 



11 



PR. D. FECIORU 



ormaţia intelectuală a preotului, şi elocinţa, şi asceza, şi 
irtutea sunt piscuri ale măreţului munte al preoţiei; dar 
ceste piscuri nu fac sublimul preoţiei. Pentru a da de 
ublimul ei, trebuie să mergi mai sus, tocmai pe piscul 
el mai mare al muntelui. Trebuie să laşi la vale de tot 
cele piscuri pe care se poate urca orice credincios şi să 
e sui pe vârful cel mai înalt al muntelui, pe vârful care 
rece dincolo de nori, pe vârful care atinge cerul. Aici 
>reoţia apare plină de măreţie, de putere, de frumuseţe. 
Uci îl găsim pe preot sublim. Copleşit de măreţia preo- 
iei, copleşit de puterea ei, preotul se simte mic, neputin- 
:ios; se simte stăpânit de frică, iar uneori de groază chiar. 
3 nimicnicie, o neputinţă, o frică, o groază cu alt con- 
inut decât conţinutul obişnuit al acestor cuvinte. Preotul, 
)e acest pisc al sublimului preoţiei, se simte o nimica, se 
iimte mic, dar e mare; se simte neputincios, dar e puter- 
îic, tot atât de puternic ca şi viaţa; se simte cuprins de 
rică, de groază; dar frica şi groaza lui sunt pline de nă- 
lejdi; îi dau siguranţa că se găseşte în mâinile unui Stă- 
?ân măreţ, înfricoşător, dar iubitor, atât de iubitor cum 
i-a mai întâlnit pe nimeni pe pământ. 

Pe piscul acesta înalt, care trece dincolo de nori şi 
itinge cerul, preotul este sublim în două momente - îmi 
spune mai departe acela căruia i-am pus mâna mea în 
mâna lui, ca să mă povăţuiască prin maiestuosul munte 
al preoţiei: este sublim în scaunul duhovnici ei şi în faţa 
sfântului jertfelnic. 

în scaunul spovedaniei, preotul are o putere „pe care 
Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor, nici arhanghelilor. Nu 
s 7 a spus îngerilor, ci oamenilor: „Oricâte veţi lega pe 
pământ vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi lega pe 
pământ vor fi dezlegate şi în cer" (Matei 18, 18). Au şi 
stăpânitorii pământului puterea de a lega; dar leagă nu- 



12 



INTRODUCERE 

mai trupurile. Puterea de a lega a preoţilor însă leagă su- 
fletele şi străbate cerurile; Dumnezeu întăreşte sus în ce- 
ruri cele făcute de preoţi jos pe pământ; Stăpânul întăreş- 
te hotărârea dată de robi. Ce oare altceva a dat Dumne- 
zeu preoţilor decât puterea cerească? Domnul a spus: 
„Cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta şi cărora le veţi 
ţine, vor fi ţinute" (Ioan 20, 23). Ce putere poate fi mai 
mare ca aceasta ? Domnul a spus iarăşi: „Tatăl a dat toa- 
tă judecata Fiului" (Ioan 5, 22). Văd însă că toată aceas- 
tă putere a fost încredinţată de Fiul preoţilor. Au fost 
înălţaţi la slujba aceasta atât de mare, ca şi cum de pe 
acum s-ar fi mutat în ceruri, ca şi cum ar fi depăşit firea 
omenească, ca şi cum ar fi scăpat de toate patimile ome- 
neşti" (Despre preoţie, III, 5). în faţa preotului, în scau- 
nul de duhovnicie, îngenunchează şi cel cu diadema pe 
cap, de care se tem toţi, îngenunchează însă şi sărmanul 
care nu are nici cămaşă pe el. Urechilor preotului li se 
destăinuiesc adâncuri şi noiane de păcate. înaintea lui 
curg şiroaie de lacrimi. Aici, în acest scaun de duhovni- 
cie, preotul are putere cât Dumnezeu. Dumnezeu i-a 
dat-o. Când preotul rosteşte deasupra capului celui înge- 
nuncheat în faţa sa: „Şi eu, nevrednicul preot şi duhov- 
nic, cu puterea ce-mi este dată mie, te iert şi te dezleg de 
toate păcatele tale" (Moliţfelnic, Bucureşti, 1937, p. 65), 
iertare şi dezlegare se dă şi sus, în ceruri. Când preotul, 
în scaunul de spovedanie, iartă păcatele, în acelaşi timp, 
sus în ceruri, îngerii lui Dumnezeu şterg din cărţile lor 
păcatele iertate de preot. îngerii, care slujesc lui Dumne- 
zeu, ascultă de porunca preotului, de glasul preotului. Şi 
nu mă minunez atâta că cei mari ai pământului se pleacă 
şi îngenunchează în faţa preotului, cât mă spăimântez că 
împăratul împăraţilor, Domnul domnilor, se pleacă preo- 
tului si-i face voia lui. 



13 




PR. D. HECIORU 

Iată, dar, sublimitatea preoţiei, iată măreţia şi pute- 
rea preotului ! Este trup, este sânge, carne şi oase, dar 
are putere mai mare decât un arhanghel. In faţa mâinii 
lui, cu degetele închipuind semnul sfintei cruci şi 
făcând semnul sfintei cruci, diavolul fuge, păcatele se 
şterg, lanţurile cad, lacrimile se usucă, sufletele se slo- 
bozesc şi pleacă luminate, uşurate, vesele, fericite. 

Sublim este preotul în scaunul de duhovnic - îmi 
spune mai departe Sfântul Ioan Gură de Aur -, dar tot 
atât de sublim, dacă nu mai sublim încă, este în faţa 
Sfântului Altar, în faţa sfântului jertfelnic. „Dacă ai pu- 
tea să te gândeşti ce lucru mare este ca, om fiind şi îm- 
brăcat încă în trup şi sânge, să te poţi apropia de fericita 
şi nemuritoarea fire a Dumnezeirii, atunci ai putea înţe- 
lege bine cu câtă cinste a învrednicit pe preoţi harul 
Sfântului Duh" {Despre preoţie, III, 5), atunci ai putea 
înţelege mai bine sublimitatea preoţiei. „Preoţia se să- 
vârşeşte pe pământ, dar are rânduiala cetelor cereşti. Şi 
pe bună dreptate, că slujba aceasta n-a rânduit-o un om 
sau un înger sau un arhanghel sau altă putere creată de 
Dumnezeu, ci însuşi Mângâietorul. Sfântul Duh a rân- 
duit ca preoţii, încă pe când sunt în trup, să aducă lui 
Dumnezeu aceeaşi slujbă pe care o aduc îngerii în ce- 
ruri" (Ibidem, III, 4). De fiecare dată când se săvârşeşte 
Sfânta Liturghie, preotul coboară cerul pe pământ. Cu 
mâinile lui de tină şi cu glasul lui de om, aduce pe 
Dumnezeu pe Sfânta Masă, de pe tronul slavei Sale din 
ceruri. Când preotul rosteşte: „Şi fă adică pâinea aceas- 
ta, cinstit trupul Hristosului Tău, iar ce este în potirul 
acesta cinstit sângele Hristosului Tău, prefăcându-le cu 
Duhul Tău cel Sfânt" (Sfintele şi dumnezeieştile litur- 
ghii, Bucureşti, 1937, p. 156), preotul are în faţa sa infi- 
nitul, are în faţa sa Dumnezeirea; are în faţa sa pe 



14 



INTRODUCERE 

Domnul Hristos, pe Domnul Acela iubitor de oameni, 
Care a dat lumină orbilor, a dat grai muţilor, a deschis 
auzul surzilor, a înzdrăvenit mădularele slăbănogilor, a 
curăţit trupurile leproşilor, a slobozit pe cei îndrăciţi de 
demoni, a tămăduit pe cei bolnavi, a înviat pe cei morţi. 
Preotul are atunci în faţa sa pe Domnul, Care la Cina 
cea de Taină, la ultima cină cu ucenicii Săi, le-a spus: 
,J^uaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu, care se frânge 
pentru voi spre iertarea păcatelor. Beţi dintru acesta 
toţi, acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care 
pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea 
păcatelor 1 ' (Matei 26, 26-28). Preotul are atunci în faţa 
sa pe Domnul pironit pe cruce, încununat cu cunună de 
spini, străpuns în coastă cu suliţa. Preotul are atunci în 
faţa sa pe Domnul, Care a rostit pe cruce cuvintele: 
„Săvârşitu-s-a!" (Ioan 19, 30). Mântuirea lumii s-a 
făcut ! Preotul are atunci în faţa sa dragostea nemăr- 
ginită a lui Dumnezeu faţă de lume, „căci atât de mult 
a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său cel 
Unul-Născut L-a dat, ca tot cel ce va crede în El să nu 
piară, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3, 16). Preotul are 
atunci în faţa sa, pe Sfântul Altar, dragostea lui Dum- 
nezeu, jertfa lui Dumnezeu, pe Dumnezeu însuşi. 

Sentimentul nimicniciei preotului în faţa Dumnezeirii 
de pe Sfântul Altar, adusă de preot din ceruri cu puterea 
Sfântului Duh, îl copleşeşte. Frica îl zdrobeşte, groaza îi 
taie răsuflarea. „Mai socoteşti, oare, că mai eşti printre 
oameni şi că mai stai pe pământ, când vezi că Domnul 
stă jertfit pe Sfânta Masă, iar pe preot stând lângă jertfă 
rugându-se ? Mai socoteşti, oare, că eşti printre oameni 
şi că stai pe pământ ? Nu socoteşti, oare, că te-ai mutat 
dintr-o dată în cer, că ai scos din suflet orice gând tru- 
pesc şi că priveşti numai cu sufletul gol şi cu mintea cu- 



15 






PR. D. FECIORU 

rată cele din ceruri ?" {Despre preoţie, III, 4). „înfricoşă- 
toare şi cu totul cutremurătoare erau şi preoţia şi slujba 
adusă lui Dumnezeu în timpul Legii vechi, înainte de ve- 
nirea harului, de pildă: clopoţeii şi rodiile (leş. 28, 
29-30), pietrele scumpe, cele de pe piept şi cele de pe 
umăr (leş. 28, 9-12), mitra (leş. 28, 4), chidara (leş. 28, 
3), haina lungă până la călcâie (leş. 28, 4, 27), tabla cea 
de aur (leş. 28, 32), sfintele sfintelor, tăcerea adâncă din 
lăuntrul templului. Dar dacă te uiţi la preoţia şi la slujba 
adusă lui Dumnezeu, acum, în timpul harului, vei vedea 
că cele înfricoşătoare şi cele cu totul cutremurătoare ale 
Legii vechi sunt mici şi că în această privinţă sunt ade- 
vărate cele spuse de Pavel despre Legea veche (II Cor. 3, 
10), că Legea veche, cu toată slava ei, era fără de slavă, 
faţă de Legea nouă, din pricina slavei covârşitoare a 
acesteia {Despre preoţie, III, 4). 

Vrei să-ţi arăt şi în alt chip - îmi spune mai departe 
Sfântul Ioan Gură de Aur - cât este de mare sfinţenia 
preoţiei, cât este de sublimă preoţia? „Inchipuie-ţi, 
spune Sfântul Ioan Gură de Aur, că vezi pe proorocul 
Ilie şi că nenumărat popor stă în jurul lui; jertfa este 
aşezată pe pietre şi toţi ceilalţi stau liniştiţi, în tăcere 
adâncă; numai proorocul Ilie se roagă; apoi dintr-o dată 
vezi că se pogoară din cer peste jertfă flacăra (III Regi 
18, 18-38). Minunate sunt acestea şi pline de uimire. 
Dar mută-te acum cu mintea de la cele săvârşite de Ilie 
la cele ce se săvârşesc de preot pe Sfânta Masă. Vei ve- 
dea nu numai fapte minunate, ci şi fapte care depăşesc 
orice uimire. Preotul stă în faţa Sfintei Mese; nu pogoa- 
ră foc din cer, ci pe Duhul cel Sfânt; se roagă vreme în- 
delungată, nu ca să pogoare o flacără de sus, spre a 
mistui cele puse înainte, ci ca să se pogoare harul peste 
jertfă, spre a aprinde cu ea sufletele tuturora şi a le face 



16 



^ 



INTRODUCERE 

mai strălucitoare decât argintul înroşit în foc" {Despre 
preoţie, III, 4). Când preotul săvârşeşte Sfânta Jertfă, 
„atunci şi îngerii stau împrejurul preotului. Tot altarul 
şi locul din jurul jertfelnicului se umple de puterile ce- 
reşti în cinstea Celui ce se află pe jertfelnic. Cele ce se 
săvârşesc atunci pe Sfântul Altar sunt îndestulătoare să 
ne încredinţeze de toate acestea. Am auzit pe cineva 
povestind că un bătrân, bărbat minunat, care avea ade- 
seori descoperiri, i-a spus că a fost învrednicit odată de 
o vedenie ca aceasta: în timpul săvârşirii Sfintei Jertfe a 
văzut dintr-o dată, atât cât i-a fost cu putinţă, mulţime 
de îngeri, îmbrăcaţi în veşminte strălucitoare, stând în 
jurul altarului, cu ochii plecaţi în jos, aşa cum stau 
soldaţii când împăratul este în faţa lor. Şi eu o cred. Un 
altul mi-a povestit - n-o aflase de la altul, ci el însuşi 
fusese învrednicit să vadă şi să audă - că dacă cei care 
pleacă de pe lumea aceasta s-au împărtăşit cu Sfintele 
Taine cu conştiinţa curată, când îşi dau sufletul sunt 
însoţiţi de aici de îngeri, din pricina Sfintei împărtăşa- 
nii pe care au luat-o" {Despre preoţie, IV, 4). 

Mare şi înfricoşată taină ! Dumnezeu se lasă ţinut de 
mâinile omeneşti ale preotului. Preotul se apropie de 
Dumnezeire. Altădată, pe timpul Legii vechi, când 
Dumnezeu S-a pogorât pe Muntele Sinai spre a da lege 
poporului iudeu, S-a pogorât înconjurat de fulgere, de 
trăznete, de zgomot, de ceaţă, de întuneric, de groază. 
Nimeni dintre iudei, afară de Moise, nu s-a putut apro- 
pia nici de munte, necum de Dumnezeu. Toţi cei ce se 
apropiau de poalele muntelui piereau (leş. 19, 16-21). 
Acum însă Se pogoară Dumnezeu pe altarele tuturor bi- 
sericilor creştine, la fiecare sfântă liturghie, de câte ori 
preotul îşi înalţă mâinile către cer. Şi Domnul din ce- 
ruri ascultă glasul preotului şi vine pe Sfânta Masă şi 



17 



PR. D. FECIORU 



„se sfarămă şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce 
se sfarămă şi nu se desparte, Cel ce se mănâncă pururea 
şi niciodată nu se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc 
îi sfinţeşte" (Sfintele şi dumnezeieştile liturghii, Bucu- 
reşti, 1937, p. 166). Nu Se pogoară Domnul din ceruri 
cu fulgere, cu trăznete, cu întuneric şi cu groază; se po- 
goară liniştit, dulce, cu dragoste; Se pogoară cu harul 
Său, nu cu mânia Sa. „Oare nu ştii - spune Sfântul Ioan 
Gură de Aur - că sufletul omenesc n-ar putea suporta 
focul acela al jertfei, ci toţi am pieri până la unul, dacă 
n-ar sta în ajutorul nostru din belşug harul lui Dumne- 
zeu ?" (Despre preoţie, III, 4). 

La glasul preotului care se roagă în timpul Sfintei 
Liturghii, Domnul se pogoară din ceruri spre a Se da 
tuturor credincioşilor Săi. Mângâietorul, Sfântul Duh, a 
rânduit slujba Sfintei Liturghii pentru ca Domnul să fie 
împărţit tuturor celor ce cred în El. în clipa aceasta a 
împărtăşirii, „Fiul, Care stă sus cu Tatăl, este ţinut în 
clipa aceea în mâini de toţi şi Se dă pe Sineşi tuturor 
celor ce voiesc să-L sărute şi să-L primească. Toţi fac 
aceasta cu ochii credinţei" (Despre preoţie, III, 4). 

Slujba Sfintei Liturghii o săvârşeşti - îmi grăieşte 
Sfântul Ioan Gură de aur - ca să pogori pe Dumnezeu 
din ceruri pentru sfinţirea ta şi pentru sfinţirea tuturor 
credincioşilor tăi, ca toţi „să-L strângă în braţe pe Dom- 
nul", ca „toţi să se înroşească cu sângele Lui", „ca su- 
fletele tuturora prin împărtăşire să se facă mai străluci- 
toare decât argintul înroşit în foc" (Despre preoţie, III, 
4). Acesta este rostul tău ! Pentru aceasta Duhul cel Sfânt 
a pus în rânduiala Sfintei Liturghii rugăciuni ca acestea: 
„Dă-le lor, Doamne, ca totdeauna să slujească Ţie cu fri- 
că şi cu dragoste şi nevinovaţi şi neosândiţi să se împăr- 
tăşească cu Sfintele Tale Taine şi să se învrednicească de 



INTRODUCERE 



cereasca Ta împărăţie" (Sfintele şi dumnezeieştile litur- 
ghii, Bucureşti, 1937, p. 138); şi alta: „Tu, dar, Stăpâne, 
pe cele puse înainte, tuturora spre bine le tocmeşte după 
trebuinţa deosebită a fiecăruia: cu cei ce călătoresc pe 
uscat, pe apă şi în văzduh, împreună călătoreşte; pe cei 
bolnavi îi tămăduieşte, Cel ce eşti doctorul sufletelor şi 
al trupurilor noastre" (Ibidem, p. 165). Iar înainte de a te 
împărtăşi, tu te rogi aşa: „Şi ne învredniceşte, prin mâna 
Ta cea puternică, a ni se da nouă preacuratul Tău trup şi 
prea cinstitul Tău sânge şi prin noi la tot poporul Tău" 
(Ibidem, p. 165); şi după ce te-ai împărtăşit tu, cu sfântul 
potir în mâini, având în el nepreţuitele şi nemuritoarele 
Taine ale lui Hristos, din mijlocul uşilor împărăteşti, 
chemi pe toţi credincioşii cu cuvintele: „Cu frică de 
Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi" 
(Ibidem, p. 174). îi chemi pe toţi să se împărtăşească; iar 
credincioşii, după ce s-au împărtăşit, cântă, aducând 
laudă lui Dumnezeu, aşa: „Să se umple gurile noastre de 
lauda Ta, Doamne, ea să lăudăm slava Ta, că ne-ai 
învrednicit pe noi să ne împărtăşim cu sfintele, dumneze- 
ieştile, nemuritoarele, preacuratele şi de viaţă făcătoarele 
Tale Taine" (Ibidem, p. 175). 

Pentru aceasta, deci, săvârşeşti Sfânta Liturghie. 
Pentru ca să aduci pe Dumnezeu din ceruri, ca să te 
sfinţeşti tu şi să sfinţeşti pe credincioşii tăi. Dar te- 
me-te, cutremură-te când faci aceasta; şi când săvârşeşti 
Sfânta Taină a Euharistiei şi când împărtăşeşti cu trupul 
şi sângele Domnului pe credincioşii tăi ! Teme-te şi te 
înfricoşează şi pentru tine şi pentru ei ! Eşti un, nou 
Moise. Te apropii şi tu de Dumnezeu. Eşti un Moise al 
Legii celei noi. Nu mai este nevoie să te sui, ca altădată 
Moise, pe Muntele Sinai, ca să-L vezi pe Dumnezeu, ca 
să te apropii de Dumnezeu. Nu mai este nevoie să te 



19 



PR. D. FECIORU 



sui, dar e nevoie să fii tot atât de curat ca şi Moise. Tu 
eşti pe piscul cel mai înalt al slujirii preoţeşti. Prin ha- 
rul Duhului Sfânt, la rugăciunea ta Se pogoară Dumne- 
zeu pe Sfântul Altar. Tu, o nimica, ai în faţa ta nemăr- 
ginirea. Tu, praf şi pulbere, ai în faţa ta Dumnezeirea. 
„Spune-mi, te rog - întreabă Sfântul Ioan Gură de aur - 
unde-1 vom pune pe preot când cheamă Duhul cel 
Sfânt, când săvârşeşte prea înfricoşătoarea jertfă şi când 
atinge necontenit pe Stăpânul obştesc al tuturor ? Cât 
de mare curăţie, cât de mare evlavie îi vom cere ? Gân- 
deşte-te ce fel trebuie să fie mâinile acelea care slujesc, 
ce fel trebuie să fie limba aceea care rosteşte acele cu- 
vinte" {Despre preoţie, IV, 4). „Trebuie să fie atât de 
curat ca şi cum ar sta chiar în cer, împreună cu puterile 
cele îngereşti" {Despre preoţie, III, 4). „Sufletul preo- 
tului trebuie să fie mai curat decât înseşi razele soare- 
lui, pentru ca Duhul cel Sfânt să nu-1 părăsească 
niciodată şi ca să poată spune: Iar de acum nu mai 
trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine" (Gal. 2, 20, De- 
spre preoţie, VI, 2). 

Săvârşeşte, preote, sfânta slujbă a Sfintei Liturghii 
cu toată curăţia trupească şi sufletească. Fă-ţi pravila 
cerută de rânduielile bisericeşti, citeşte rugăciunile pen- 
tru sfânta împărtăşire. Nu le citi numai ca să le citeşti, 
ci pentru ca să-ţi înalţi sufletul către Dumnezeu, ca să 
te pocăieşti. împacă-te cu toată lumea; împacă-te cu cel 
cu care slujeşti la acelaşi altar. Mărturiseşte duhov- 
nicului păcatele săvârşite. Nu săvârşi păcate de moarte. 
Nu fi trufaş, nu fi iubitor de argint, nu curvi, nu te 
mânia, nu fi lacom, nu pizmui, nu cleveti, nu te lenevi 
spre fapte bune. Fereşte-te de beţie şi de îmbuibare. 
Posteşte, roagă-te, fă milostenii. Dar posteşte, roagă-te 
si fă milostenii fără făţărie. 



20 



INTRODUCERE 

Aşa curăţit trupeşte şi sufleteşte şi împăcat cu toată 
lumea, apropie-te de Sfânta Masă, pe piscul cel înalt al 
slujirii preoţeşti, pentru a primi în mâinile tale trupul 
Dumnezeului Celui viu, trupul Dumnezeului care ţine 
universul în palmă. 

Aceeaşi purtare de grijă trebuie să ai şi de curăţia 
trupească şi sufletească a credincioşilor tăi, pe care-i 
împărtăşeşti în timpul săvârşirii Sfintei Liturghii. Ia 
aminte, „nw da cele sfinte câinilor, nici nu arunca măr- 
găritarele înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în 
picioare şi, întorcându-te, să te sfâşie" (Matei 7, 6). Ia 
aminte că „oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea 
paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de 
trupul şi sângele Domnului. Să se cerceteze, însă, omul 
pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din 
pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, îşi 
mănâncă şi îşi bea osândă, nesocotind trupul Domnu- 
lui" (I Cor. 11, 27-29). Dumnezeu îl va osândi şi pe 
credinciosul care s-a împărtăşit cu nevrednicie cu Sfin- 
tele Taine, dar te va osândi şi pe tine, că nu i-ai fost un 
bun învăţător, că nu l-ai povăţuit cum trebuia, că nu i-ai 
arătat cât de curat trebuie să fie pentru a putea primi 
sfântul trup şi sânge al Domnului spre iertarea păcate- 
lor şi mântuire, iar nu spre judecată şi osândă. 

Ia aminte, dar ! Harul lui Dumnezeu te-a suit pe pis- 
cul cel mai înalt al slujirii preoţeşti. Eşti puternic. Poţi 
lega şi dezlega sufletele. Poţi scoate din iad sufletele şi 
le poţi băga în rai. Ai o putere pe care Dumnezeu n-a 
dat-o nici îngerilor, nici arhanghelilor. Ţie ţi-a dat, cât 
eşti pe pământ, puterea aceasta de a ierta păcatele cre- 
dincioşilor tăi. Eşti puternic. Poţi, cu fărâma ta de trup, 
în care pâlpâie sufletul, poţi pogorî pe Dumnezeu din 
ceruri, ca să te sfinţească şi să te mântuie şi ca şi tu, la 



21 



PR. D. FECIORU 



rândul tău, să sfinţeşti şi să mântui pe credincioşii tăi. 
Sfinţeşte-te, îndumnezeieşte-te cu trupul lui Dumnezeu 
cât mai des. Sfinţeşte şi îndumnezeieşte la fel şi pe 
credincioşii tăi. O, poţi ! Toată puterea aceasta este în 
mâna ta. Ţi-a dat-o Dumnezeu. 

Dar, fereşte-te ! Ia aminte că eşti pe cel mai înalt 
pisc. Ia aminte şi fereşte-te ! Eşti înconjurat de ispite. 
Te bat furtuni mari. Ştii, doar, că piscurile cele mai 
înalte sunt cele mai bântuite de furtuni. Acolo, pe pis- 
cul ameţitor de înalt pe care te găseşti, suflă vântul cel 
mai puternic. Acolo, pe piscul acela ameţitor de înalt, 
tunetele se slobozesc chiar în preajma ta. Acolo, pe pis- 
cul acela ameţitor de înalt, este gheaţă şi zăpadă, când 
la poalele muntelui înfloresc crinii, înfloresc trandafirii. 
Eşti pe loc înalt, sublim ! Dar tocmai de aceea, ia 
aminte ! Fereste-te ! 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 

Tratatul despre preoţie 

si 

Omilia rostită 

când a fost hirotonit preot 



Pr. D. FECIORU 






Tratatul despre preoţie 1 



1 „Tratatul despre preoţie" al Sfântului Ioan Gură de Aur a apărut 
într-o ediţie în colecţia „Sources chretiennes", nr. 272: Jean Chrysostome, 
Sur le sacerdoce (Dialogue et Homelie). Introduction, texte critique, 
traduction et notes, par Anne-Marie Malingrey, professeur honoraire â 
l'Universite de Lille III, Paris, 1980. Această ediţie a fost folosită la 
traducerea de faţă. 

Cu privire la timpul compunerii „Tratatului despre preoţie", au fost 
propuse mai multe date: unii socot că Sf. Ioan Gură de Aur I-a scris în 
timpul vieţuirii sale în sihăstria din munţii de lângă Antiohia, adică între 
anii 372 şi 378; alţii pun compunerea sa în timpul diaconatului său, deci 
între 381 şi 386; Anne-Marie Malingrey, ultimul editor al textului grec, 
care foloseşte pentru ediţia sa 86 de manuscrise, dintre care două sunt din 
secolul IX - Sinaiticus gr. 375 şi Basileensis gr. 39 (B. II. 15) -, acceptă 
în parte ipoteza penultimului editor J. A. Nairn - riepi lepcoavvţ (De sa- 
cerdotio) of St. John Chrysostom (Cambridge Patristic Texts), Cam- 
bridge, 1 960 -, care propune o dată posterioară anului 386, bazându-se pe 
textul din Omilia V la Osea (MG, 56, 131), în care Sf. Ioan Gură de Aur, 
vorbind despre preoţie, spune: „Dar despre preoţie şi cât este de măreaţă 
vrednicia ei, vom vorbi în alt timp". Şi pe temeiul acestei mărturii, care 
nu e concludentă pentru o lucrare de proporţiile „Tratatului despre preo- 
ţie", pune data compunerii pe timpul rostirii cuvântărilor la Osea, adică în 
perioada 386-390, mai precis, puţin după 386 sau, mai probabil, în anul 
387; Anne-Mark Malingrey, la rândul ei, socotind că „Tratatul despre 
preoţie" este o lucrare care presupune o experienţă pastorală personală, 
schimbă data compunerii scrierii şi o situează în 390, recunoscând totuşi 
că, în lipsa unor repere sigure, data compunerii rămâne în domeniul ipote- 
zelor. Socotesc însă că pentru a face dreptate şi operei şi omului, trebuie 
să plasăm compunerea „Tratatului despre preoţie" în anii de sihăstrie, 
372-378, dacă ne gândim că Sf. Ioan Gură de Aur a fost un om excepţio- 
nal, un om de geniu - iar la genii vârsta şi experienţa personală trag puţin 
în cumpănă -, care putea vorbi fără experienţe pastorale despre frumuseţi- 
le, măreţia, primejdiile şi căderile slujirii preoţeşti. Aceasta, mai ales dacă 
citim cu luare-aminte propriile sale cuvinte din „Tratatul despre preoţie": 
„Ca să nu se întâmple şi cu mine asta, spune Sf. Ioan Gură de Aur, Dum- 
nezeu m-a ţinut în rândul celor mai de jos membri ai Bisericii, printre 
care şi dintru început am fost" (III, 10). Apoi: „Nu te minuna, dar, dragă 

25 



SFÂNTUL ÎOAN GURA DE AUR 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 



prietene, că n-am mulţi pârâşi ! Nu am mulţi, pentru că am fugit de lume şi 
de orice legătură cu oamenii. N-ar trebui să te minunezi că nu păcătuiesc ! 
Nu păcătuiesc, pentru că dorm. Nu cad, pentru că nu lupt. Nu sunt rănit, 
pentru că nu iau parte la luptă. Spune-mi, te rog, cine va putea grăi împo- 
triva mea şi-mi va descoperi ticăloşia mea ? Acoperişul acesta ? Căsuţa 
aceasta ? Dar ele nu pot slobozi glas. Poate mama, care ştie mai bine decât 
toţi viaţa mea ? Dar ea, mai cu seamă, nu se amestecă în viaţa mea şi nu 
m-am certat vreodată cu ea. Dar chiar dacă s-ar fi întâmplat asta, nici o 
mamă nu este atât de lipsită de dragoste de fiul ei şi nu-şi urăşte atât fiul, 
încât, fără vreo pricină constrângătoare şi fără să o silească cineva, să-1 
vorbească de rău şi să-1 bârfească la toţi pe cel pe care 1-a purtat în pântece, 
pe care 1-a crescut şi 1-a alăptat" (VI, 7). In sfârşif „Sunt stăpânit şi acum de 
dragostea de slavă deşartă; deseori mă trezesc şi-mi dau seama că am fost 
stăpânit; uneori îmi şi pedepsesc sufletu-mi robit. Dorinţe păcătoase 
năvălesc şi acum asupra mea, dar flacăra pe care ele o aprind e mai slabă, că 
ochii mei trupeşti nu pot găsi materie pentru foc. Am scăpat cu totul de a 
mai vorbi de rău pe altul şi de a auzi pe altul vorbind de rău, că n-am cu cine 
să vorbesc; zidurile acestea nu pot slobozi glas. Dar n-a fost cu putinţă să 
scap şi de mânie, deşi nu-i nimeni care să mă pornească spre mânie. îmi 
aduc aminte însă deseori de oameni stricaţi şi de faptele lor; iar amintirea lor 
face să mi se răzvrătească inima; dar nu până la sfârşit, că îndată îi potolesc 
aprinderea şi o înduplec să se liniştească, spunându-i că nu se cade, că-i cea 
mai mare ticăloşie să laşi păcatele tale şi să le iscodeşti pe ale altora. Dacă 
însă aş veni printre oameni şi aş fi prins de mii şi mii de griji şi de necazuri, 
n-aş mai putea să-mi dau aceste sfaturi şi să găsesc gânduri care să-mi dea 
acestea îndrumări... Dacă aş intra în învălmăşagul lumii, toate aceste fiare 
sălbatice - slava deşartă, îngâmfarea, invidia, iubirea de arginţi, desfrânarea 
- s-ar năpusti cu furie asupra mea; mi-ar sfâşia sufletul, m-ar îngrozi şi mi-ar 
face şi mai crâncen războiul cu ele. Chiar aşa, stând aici, cu mare greutate le 
voi învinge; dar le voi învinge cu harul lui Dumnezeu şi lor nu le va mai 
rămâne decât urletul. De asta nu părăsesc căsuţa aceasta, nu ies nicăieri, nu 
vorbesc cu nimeni, n-am nici o legătură cu nimeni şi îndur să aud şi alte 
nenumărate învinuiri la fel cu cele pe care le-am mai auzit" (VI, 1 2). 

Dar oricând ar fi fost scris - în singurătatea chiliei sau în mijlocul An- 
tiohiei -, „Tratatul despre preoţie" rămâne o carte de geniu, care s-a răs- 
pândit curând şi a circulat şi în Răsărit şi în Apus. In 392, Fericitul Iero- 
nim îl are în mână şi îl citeşte (De viris illustribus, 129), iar în secolul 
următor este tradus în limba latină de Anien; traducerea lui este tipărită, 
nu mult după descoperirea tiparului, la Koln, în 1470 (A. M. Malingrey, 
op. cit., p. 40-41). Textul grec a fost publicat pentru prima dată de Erasm, 
în 1525; apare apoi în numeroase ediţii, fie în ediţii separate, fie în ediţiile 
greco-latine ale marilor editori; Savilius, Fronton du Duc, Bernard de 
Montfaucon şi, în sfârşit, Migne. în Patrologia greacă a lui Migne, „Tra- 



26 



tatul despre preoţie" este tipărit în voi. 48, 623-692. în limba română, 
această operă a Sfântului Ioan Gură de Aur - pe care unii vor să o facă 
dependentă de „Cuvântul de apărare pentru fuga în Pont", al Sfântului 
Grigorie din Nazianz - a văzut lumina tiparului în 1 820, în traducerea lui 
Iosif, episcolul Argeşului: A celui întru sfinţi părintelui nostru Ioan Gură 
de Aur, Cuvinte şase pentru preoţie, Bucureşti, 1820. Numele traducăto- 
rului ni-1 dă Dionisie, „arhiepiscop şi mitropolit a toată Ungrovlahia", în 
prefaţa lucrării: „...Pentru aceasta dară nu numai Arhiereii, ci şi Preoţii 
sunt datori a le ceti pre aceastea minunate şi de Duhul Sfânt insuflate cu- 
vinte, şi mai înainte de hirotonie şi după hirotonie, ca cunoscând dintru 
aceastea datoriile Preoţeşti, să se silească ca obiceiurile ceale nepotrivite 
Preoţiei să le părăsească, iar ceale cuviincioase să le îmbrăţişeaze. Că cu 
acest scop s-au şi tălmăcit prin osârdia iubitorului de Dumnezeu Episcop 
al Argeşului, iar al nostru întru Domnul preaiubit frate Chir IOSIF, de 
unul din cei ce au tălmăcit şi Theologhicon al Sfântului Ioan Damaschin". 
- Românii de peste munţi au îmbogăţit cu încă două noi traduceri ale 
acestei lucrări literatura noastră bisericească. Prima: Scrierea S. Ioannu 
Gură de Aur Despre preoţie. Tradusă în limba romană de Iosifu Baracu, 
Parohu la Biserica Sfântului Nicolae în Braşovu Sibiiu, în tipografia 
arhidiecesană, 1865. „Precuvântarea" traducerii datată „1-ea ianuarie 
1865", este scrisă de mitropolitul Andrei Şaguna. Din cuvintele marelui 
mitropolit, aş dori să împărtăşesc cititorilor mai întâi gândurile acestui 
deosebit organizator bisericesc, cu mari iniţiative, despre lucrarea Sfântu- 
lui Ioan Gură de Aur: „Prin urmare din aciastă scriere a Sfântului Hrio- 
sostomu voru putea înţelege toţi creştinii noştrii în ce chipu să aleagă ei 
pre Preoţii şi Episcopii săi... Scrierea aceasta umple de binecuvântare pe 
lumeanu ca şi pe Preotu, pe junele, care se pregăteşte pentru Preoţie, ca şi 
pe Preotulu încărunţim în Preoţie" (p. III-IV); apoi despre geneza acestei 
traduceri: „Astfeliu de carte ne-au lipsitu noaă Româniloru de relegea 
ortodocsă orientale; celu puţânu, eu nu ştiu că scrierea aciasta a lui 
Ioannu Hrisostomu aru esista la noi tradusă. De aceea neajungându-mi 
timpulu spre a o traduce singuru, am poftitu pre Parohulu nostru din Bra- 
şovu Iosifu Baracu ca să o traducă; ceea ce au şi făcutu şi eu censurân- 
du-o şi aflându-o de bună ra'amu otărâtu a o da la lumină, adecă a o da 
Preoţiloru, Diaconiloru, cliriciloru şi tuturoru cărturariloru noştri, ca o fă- 
clie luminătoare, spre a o întrebuinţa de unu izvoru nesăcatu de învăţătură 
la alegeri de feţe bisericeşti şi la împlinirea grelei chiemări a Preoţiloru şi 
Episcopiloru" (IV- V). 

A doua: Cartea sântului loanu Chhsostomu, Despre Preuţia, Tradusă 
de loanu P. Papiu, preutu gr. cat. la Institutulu Corectoriu din Gherla, cu 
tipariulu Tipografiei Diecesane, 1 869. în prefaţa sa, Ioan P. Papiu spune: 
„Dintru scrisorile acestui Parente mi am fostu propusu încă de multisioru 
ca se traducu cartea despre preuţia... însă parte prin intervenirea 






27 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



împregiurariloru ne prevediute, parte prin loviturile sortiei îndreptate de 
mana cea atotu poternica a înaltului destinu Domnedieescu, a bene voitu 
Domnedieu a despune ca ceea ce mi-a fostu propusu se nu se implenească 
pana acuma" (p. IV-V). Iar cu privire la traducerea însăşi zice: „Ce se 
tiene de traducere m-am nesuitu după debilile-mi poteri a o pune în aintea 
P. Ven mieu cetitoriu in unu stilu pre câtu se pote de usioru si la intielesu 
- ne urmandu orbisiu neci litere' a originalului grecescu: Ioannis Chrysos- 
tomi De sacerdotio libri sexte e recensione Io. Alberti Bengelli, neci aba- 
tendume tare după alăturatele traduceri germana şi italiana, ce la avusem 
de îndemâna, - ci am căutatu mai multu la firea limbei romaneşci si la 
esenti'a lucrului - avendu în aintea ochiloru acrescerea binelui sufletescu 
şi mărirea lui Domnedieu" (p. VI). 

După 13 ani, se tipăreşte o nouă traducere: Tractatulu sfântului Ioanu 
Gură de Aura, Despre Preoţie, tradusu de Pr. St. Călinescu, Profesoru la 
Seminarulu Centralu din Bucuresci, Cu o disertaţiune a traducătorului 
despre Sf. Ioanu, Bucuresci, 1 882. Preotul Profesor St. Călinescu dedică 
traducerea sa elevilor seminarişti: „Junime studiosă a seminarelor ! Car- 
tea, ce'ţi înfăţişezu în traductiune, este opera unuia din sufletele cele mai 
curate ce a creatu crestinismulu; este opera unui spiritu care a întelesu şi 
practicatu principiele creştinismului mai bine decât ori-cine. Sufletulu teu 
inocentu şi curatu este singurulu sanctuaru, căruia se pote încredinţa 
îngrijirea şi păstrarea acestui depositu santu şi inalienabilu. Pentru acesta 
ţie'ţi dedicu acesta lucrare, invitându-te de a priimi, a o înţelege, a te pă- 
trunde de valoarea tainei şi a-ţi conforma vieţa şi activitatea pastorală cu 
preceptele ce vei afla aci". Traducerea lui St. Călinescu a apărut mai întâi 
în revista „Ortodoxul", 1881 (2), 12-19, 32-35, 89-97, 153-158, 209-212, 
220-223, 257-261, 310-319, 371-376, 435-446, 467-477, 517-522, 
538-542, 567-581, 614-620, 634-643. Traducerea preotului profesor St. 
Călinescu - cărţile II-VI - a fost publicată de profesorul Dr. D. G. Boro- 
ianu în: Dreptul Bisericesc, voi. I, Iaşi, 1899, 487-606, iar mai târziu de 
însuşi traducătorul în lucrarea sa: Povăţuitor în activitatea pastorală a 
preotului, Bucureşti, 1908, 123-267. 

în 1941, preotul Aristide N. Geamănul tipăreşte la Craiova o nouă tra- 
ducere: Sf. Ioan Hrisostom, Despre preoţie. Traducere după textul gre- 
cesc tipărit de Ioan Albertus Bengelus la Lipsea în 1866, iar în 1957, pre- 
otul D. Fecioru publică în: „Biserica Ortodoxă Română", anul 75, pagi- 
nile 928-1011, o altă traducere a aceleiaşi opere. Şi astfel, în decurs de 
137 ani, opt oameni ai Bisericii Româneşti, între care un mitropolit şi un 
episcop, şi-au îndreptat gândul şi dragostea lor spre geniala scriere a 
Sfântului Ioan Gură de Aur şi au pus-o la îndemâna slujitorilor altarelor 
noastre. Nici o altă lucrare patristică nu s-a bucurat de o atât de mare 
preţuire. Este omagiul pe care Biserica Ortodoxă Română îl aduce scrierii 
Sfântului Ioan Gură de Aur. Dar literatura teologică românească a mers 



28 



CARTEA INTAI 

Capitolul 1 

Dovada dragostei Marelui Vasile 
fată de mine 



Am avut mulţi prieteni sinceri şi adevăraţi 2 , care 
cunoşteau şi păzeau cu sfinţenie legile prieteniei. Dar 
unul dintre aceştia mulţi îi întrecea pe toţi prin dragos - 
tea ce mi-o purta. Ambiţiona să-i lase în urmă pe prie- 
tenii mei tot atât de mult pe cât aceştia lăsau în urmă 
simplele mele cunoştinţe. A fost lângă mine tot timpul. 
Am urmat aceleaşi studii şi am avut aceiaşi profesori 3 . 

mai departe: a publicat textul grec al jelaniei mamei Sfântului Ioan Gură 
de Aur din „Tratatul despre preoţie": St. Ioan Chrysostomul {Bucăţi 
alese). Text grec, publicat şi adnotat de Iuliu Valaori, Bucureşti, 1904, p. 
74-77 (Ministerul cultelor şi al Instrucţiunii Publice. Din publicaţiile 
„Casei Şcoalelor"). 

2 într-adevăr, a avut mulţi prieteni omul care a scris pagini atât de 
frumoase despre prietenie şi i-a înălţat în scrierile sale adevărate imne. O 
parte din aceste pagini sunt adunate în: Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre 
dragoste şi prietenie, traducere de Pr. D. Fecioru; iar despre prietenie la 
Sf. Ioan Gură de Aur au scris: Pr. Marin Branişte, Concepţia Sfântului 
Ioan Gură de Aur despre prietenie şi dragoste, în: Studii Teologice, 1957 
(9), p. 649-672 şi Pr. Prof. Ioan G. Coman, Frumuseţile prieteniei în 
concepţia lumii vechi şi a Sfinţilor Părinţi, în: Glasul Bisericii, 1954 
(13), p.' 505-511. 

3 Dascăl de retorică i-a fost celebrul retor şi sofist Libaniu (314-393). 
Ştirea ne-o dau Socrate (Ist. Bis., VI, 3, MG, 67, 665) şi Sozomen (Ist. 
Bis., VIII, 2, MG, 67, 1513). Libaniu îl preţuia atât de mult pe elevul său, 
că la moartea sa, după relatările lui Sozomen, fiind întrebat de nişte 
prieteni pe cine ar dori să lase ca urmaş al său, a răspuns: „Pe Ioan, de nu 
mi l-ar fi furat creştinii". Ca dascăl de filosofie 1-a avut pe filosoful 
Andragatie, despre care nu ştim altceva decât cele spuse de istoricii 
amintiţi mai sus. Trebuie să fi fost un eclectic. Ca dascăli de teologie şi 
îndrumători duhovniceşti, Sf. Ioan Gură de Aur i-a avut pe Meletie al 



29 



SFANŢUL IOAN GURĂ DE AUR 



Una ne era şi râvna şi sârguinţa pentru studiile pe care 
le făceam. La fel ne era şi dorinţa, născută din aceleaşi 
năzuinţe. Nu numai când mergeam la dascăli, dar şi 
când i-am părăsit, când a trebuit să ne hotărâm ce drum 
este mai bun pentru noi de ales în viaţă, şi atunci am 
fost tot de o părere. 

In afară de asta, mai erau şi alte pricini care ne-au 
păstrat nestricată şi trainică această bună înţelegere. Nu 
se putea mândri unul mai mult ca altul cu măreţia pa- 
triei sale. Nu eram eu prea bogat, iar el sărac lipit 
pământului. Averea fiecăruia dintre noi era la fel, pre- 
cum la fel ne erau şi gândul şi voinţa. Neamul nostru, al 
lui şi al meu, ne era la fel de slăvit. Totul era deopo- 
trivă, după cum deopotrivă ne erau şi gândurile noastre. 

Capitolul 2 

Ce 1-a oprit de a locui cu mine 

Dar când a fost vorba să îmbrăţişăm viaţa cea fericită 
a monahilor şi filosofia cea adevărată 4 , atunci talerele 



Antiohiei (360-381), pe Flavian, patriarhul de mai târziu al Antiohiei 
(391-404), pe Diodor al Tarsului (+394) şi pe Carterie Ascetul, despre 
care nu ştim mai mult decât numele. 

4 Prin „filosofie" sau „filosofia cea adevărată", Sf. Ioan Gură de Aur 
înţelege religia creştină, învăţătura şi concepţia creştină despre lume şi 
viaţă, singura care poate purta pe drept şi cu adevărat numele de filosofie, 
după cum se exprimă el. Adevăraţii filosofi, după Sf. Ioan Gură de Aur, 
au fost următorii învăţăturii lui Hristos. în scrierile din tinereţe (Către 
Teodor cel căzut, MG, 47, 277-316; Cele trei cărţi împotriva celor care 
atacă viaţa monahală, MG, 47, 319-386; Comparaţie între împărat şi 
monahi, MG, 47, 387-392), îndrăgostit de monahism, Sf. Ioan Gură de 
Aur identifică „filosofia cea adevărată" cu „viaţa fericită a monahilor" şi 
lasă să se înţeleagă că numai monahii pot realiza integral filosofia, con- 

30 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

balanţei n-au mai fost deopotrivă. Talerul lui se ridica în 
sus, iar eu, legat încă de poftele lumii, pogoram talerul 
meu, îl îngreunam cu nălucirile tinereţii şi-1 sileam să 
rămână jos. Ne-a rămas, e drept, nezdruncinată ca şi mai 
înainte, prietenia noastră, dar s-au întrerupt obişnuitele 
noastre legături. De altfel, nici nu pot trăi la un loc doi 
oameni care nu se străduiesc pentru aceleaşi lucruri. 
Când am ridicat însă puţin capul din vâltoarea vieţii, 
prietenul meu m-a primit cu braţele deschise; dar nici 
aşa, egalitatea de mai înainte nu s-a mai putut păstra. în 
curgerea vremii, mă întrecuse; era mai tare decât mine, 
era mai presus de mine, se ridicase sus, sus de tot. 

Şi totuşi, pentru că era bun la suflet şi pentru că 
preţuia mult prietenia mea, s-a despărţit de toţi ceilalţi 
prieteni şi-şi petrecea tot timpul alăturea de mine. Do- 
rea asta şi mai înainte; dar, după cum am spus, 
trândăvia mea 5 îl împiedica. Că nu era cu putinţă ca eu, 
care îmi petreceam la tribunal tot timpul 6 , care eram pa- 

cepţia creştină despre lume şi viaţă. Această părere a Sf. Ioan Gură de 
Aur trebuie înţeleasă în contextul şi limitele epocii istorice în care a trăit; 
ea nu poate fi generalizată, căci filosofia nu se reduce la doctrina creştină 
şi cu atât mai puţin la viaţa monahală. 

5 Cuvântul „trândăvie", pocuvuia, nu are la Sfântul Ioan Gură de Aur 
sensul de lene sau lene prelungită, ci de viaţă păcătoasă, de nesocotire a 
legilor morale; pawjioq este omul care trăieşte în păcate şi nu are destulă 
voinţă să părăsească viaţa sa ticăloasă. Dar, în textul acesta, Sf. Ioan Gură 
de Aur nu ne vorbeşte de lenea sa, ci de „nălucirile tinereţii" sale, de 
„poftele lumii" care-1 legau de lume; pe două din ele ni le numeşte în 
acest capitol: frecventarea tribunalului şi dragostea de spectacole teatrale. 

6 'Ev tai 8ixaoTvpicp jcpooeSEVov-ca. Cuvântul 7tpoae5e-oco are două 
sensuri. Unul: „a sta lângă cineva", altul: „a se ocupa mereu cu ceva". 
După prima însemnare, am avea traducerea: „eu care stăteam la tribunal", 
adică frecventam tribunalul, luam parte la procesele ce se dezbăteau aco- 
lo. Cu alte cuvinte, Sf. Ioan Gură de Aur, după ce a terminat studiile de 
retorică şi de filosofie, se ducea des la tribunal pentru a audia pledoariile 
avocaţilor şi duelurile lor retorice. După a doua însemnare, am avea 



31 



SFÂNTUL lOAN GURĂ DE AUR 



sionat de spectacole teatrale, să mă mai văd des cu el, 
care stătea necontenit cu ochii pironiţi în cărţi şi nu 
ieşea niciodată în oraş. Aceasta a şi fost pricina despăr- 
ţirii noastre de mai înainte. Dar când am început să duc 
aceeaşi viaţă ca şi el, prietenul meu şi-a dat dintr-o dată 
la iveală dorinţa, nutrită de multă vreme m sufletul său. 
Nu se mai îndura să mă lase singur nici o frântură de zi. 
Nu înceta rugându-mă să părăsim casa părintească şi să 
trăim amândoi îndeobşte. Mă învinsese. Şi lucrul era 
aproape să se împlinească. 

Dar jelaniile necontenite ale mamei 7 mele m-au îm- 
piedicat să fac prietenului meu acest har, dar, mai bine 
spus, să primesc eu de la el acest dar. 



traducerea: „eu care eram ocupat mereu la tribunal", adică eram avocat. 
Cu alte cuvinte, Sf. Ioan Gură de Aur, în perioada dintre terminarea stu- 
diilor profane şi retragerea în pustie, a funcţionat ca avocat la tribunalul 
din Antiohia. Unii dintre interpreţii şi biografii Sfântului Ioan Gură de 
Aur au tradus astfel cuvântul 7tpoae5e-uo) şi au susţinut că a profesat avo- 
catura; alţii însă, cei mai mulţi şi cei mai noi, traduc cuvântul acesta după 
prima lui însemnare şi explică faptul că mergea la tribunal prin pasiunea 
lui pentru pledoarii frumoase. Pasiunea după cuvântul frumos, bine alcă- 
tuit, îl mâna la tribunal, nu profesia. într-adevăr, nu întâlnim în scrierile 
sale nici un loc din care să desprindem vreo aluzie că a fost avocat sau că 
ar fi avut intenţia să se facă avocat. 

7 Puţine, foarte puţine lucruri ştim despre mama Sfântului Ioan Gură 
de Aur, Antusa, această strălucită femeie, mamă şi creştină, pereche de 
cinste a celorlalte mame creştine: Emilia, mama sfinţilor Vasile cel Mare 
şi Grigorie al Nişei, Nona, mama Sfântului Grigorie din Nazianaz, şi Mo- 
nica, mama Fericitului Augustin. Aş îndrăzni chiar să spun că Antusa le 
întrece în virtute şi în ostenelile cele pentru virtute pe aceste femei creşti- 
ne, pentru că ea, pe lângă toate celelalte nevoinţe, a avut de îndurat şi 
„cuptorul cel de foc al văduviei". A rămas văduvă de tânără, tânără de tot, 
la douăzeci de ani, îndată după naşterea fiului ei, pe când copilul încă 
„nici nu putea vorbi", deci la un an-doi după căsătorie. Nu s-a gândit „să 
se căsătorească a doua oară, ci a rămas în mijlocul tulburărilor şi frămân- 
tărilor". Ei bine, greutăţile văduviei, „de care-şi dau seama numai cele ce 
suferă văduvia", după cum însăşi spune, îndurate cu răbdare şi resemnare, 
pun pe fruntea Antusei o a patra cunună pe lângă cele trei cununi cuvenite 

32 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

Când mama a simţit ce am de gând să fac, m-a luat 
de mână şi m-a dus în camera ei. S-a aşezat alăturea de 
mine, pe patul în care m-a născut. A început să verse 
râuri de lacrimi şi să adauge cuvinte mai jalnice ca la- 
crimile. 

Plângând, mi-a grăit aşa: 

„Eu, copilul meu, n-am avut norocul să mă bucur 
multă vreme de frumoasele însuşiri ale tatălui tău 8 . Aşa a 
vrut Dumnezeu ! Moartea lui a urmat naşterii tale şi te-a 
lăsat pe tine orfan, iar pe mine văduvă înainte de vreme. 
Numai cele ce suferă văduvia pot cunoaşte bine greutăţi- 
le ei. Graiul nu-i în stare să zugrăvească furtuna şi 
viforul suferite de o fată tânără ca mine, abia ieşită din 
casa părintească, neiscusită în treburile gospodăriei, 



ca femeie, mamă şi creştină, pe care le are alături de Emilia, Nona şi 
Monica. Virtutea acestei mame a uimit pe cel din urmă reprezentant de 
seamă al păgânismului în agonie, pe celebrul Libaniu, dascălul Sfântului 
Ioan Gură de Aur. Pe acest filosof păgân nu 1-a uimit nici virtutea Antusei 
ca femeie, nici virtutea ei ca mamă, nici virtutea ei ca creştină, ci virtutea 
ei ca văduvă. Curăţia văduviei ei şi înălţimea morală Ia care-şi ducea vă- 
duvia l-au făcut să exclame cuvinte ce încununează şi pe mamă şi pe fiu. 
Ştirea aceasta ne-o dă chiar Sfântul Ioan Gură de Aur, foarte zgârcit de 
altfel în detalii biografice, în lucrarea sa: „Către o femeie rămasă de tâ- 
nără văduvă" (MG., 48, 601): „Mi-amintesc că odinioară, pe când eram 
tânăr, spune Sf. Ioan Gură de Aur, dascălul meu de retorică - şi era un pă- 
gân convins până în măduva oaselor - a lăudat în faţa multora pe mama. 
După cum îi era obiceiul, a întrebat pe cei de lângă el, cine sunt. Unul i-a 
spus că sunt fiul unei văduve. M-a întrebat apoi ce vârstă are mama şi de 
când e văduvă. Când i-am spus că are patruzeci de ani şi că sunt douăzeci 
de ani de când a pierdut pe tatăl meu, s-a minunat şi a strigat cu glas mare 
uitându-se la cei de faţă: „Ah, ce femei au creştinii !". 

8 Tatăl Sfântului Ioan Gură de Aur, coborâtor dintr-o familie nobilă şi 
bogată, se numea Secundus şi era stratilat, adică general în armata Siriei 
(Paladie, Dialogul, MG, 47, 18; Socrate, Ist. Bis., MG, 67, 665). După 
nume pare a fi roman de origine. Pe aceeaşi cale ne pune şi numele mă- 
tuşii sale, sora tatălui său, Sabiniana (Paladie, Istoria Lausiacă, cap. 41, 
ed. Butler, 129). 



33 



SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR 



aruncată dintr-odată într-o durere atât de mare şi silită să 
facă faţă unor griji mai presus de vârsta şi de firea ei. 
Trebuie să pună la treabă pe slugi, să fie cu luare-aminte 
la răutăţile lor, să zădărnicească intrigile rudelor, să îndu- 
re cu curaj ameninţările celor care strâng birurile şi neo- 
menia slujbaşilor la plata impozitelor. Dacă răposatul 
tată lasă în urma sa un copil, alte greutăţi pe capul tinerei 
văduve ! De e fată, e drept, vin pe capul mamei şi aşa 
mulţime de griji; totuşi este scutită de cheltuieli şi frică; 
dar de e băiat, o năpădesc în fiecare zi nenumărate temeri 
şi mai multe griji. Nu mai vorbesc de cheltuielile de bani 
pe care trebuie să le facă, dacă doreşte să-1 crească aşa 
cum trebuie crescut un copil de starea lui. 

Dar nici unul din aceste necazuri nu m-a făcut să mă 
căsătoresc a doua oară şi să aduc un nou soţ în casa 
tatălui tău. Am rămas în mijlocul frământărilor şi al 
tulburărilor. N-am căutat să scap de cuptorul de foc al 
văduviei. Mai întâi am fost ajutată de mila cea de sus; 
apoi, nu mică mângâiere mi-a adus în acele clipe cum- 
plite şi vederea necontenită a chipului tău, care-mi 
păstra icoana însufleţită a răposatului tău tată, cu care 
semeni atât de mult. De aceea, chiar pe când erai prunc, 
pe când încă nici nu învăţaseşi să vorbeşti, pe vremea 
când copiii bucură mai cu seamă pe părinţi 9 , mult m-ai 
mângâiat. 

Nu poţi apoi să-mi spui şi să mă învinuieşti că da, 
am îndurat văduvia cu curaj, dar, silită de văduvie, am 
împuţinat averea tatălui tău ! Ştiu că mulţi copii, rămaşi 



9 Sfântul Ioan Gură de Aur era deci cam de un an-doi când a murit 
tatăl său, căci copiii, cam la această vârstă, când nu pot vorbi, ci stâlcesc 
cuvintele, „bucură mai cu seamă pe părinţii lor". 

34 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 



fără tată, au păţit aşa. Eu însă ţi-am păstrat neştirbită 
întreaga ta avere. N-am cruţat însă nici o cheltuială, ca 
să pot să-ţi dau o creştere aleasă şi să-ţi fac un nume; 
dar toate aceste cheltuieli le-am făcut din averea mea, 
din averea cu care am venit de la părinţii mei. 

Să nu socoteşti că-ţi spun acum acestea ca să-ţi re- 
proşez ceva ! Nu ! îţi cer însă un har pentru toate câte 
pentru tine am făcut. Nu mă lăsa văduvă a doua oară, 
nici nu-mi aprinde din nou în suflet stinsa mea durere. 
Aşteaptă sfârşitul meu. Poate peste puţin timp voi pleca 
şi eu. Voi, tinerii, mai aveţi nădejde să ajungeţi la 
adânci bătrâneţe; dar noi, cei bătrâni, nu aşteptăm alt- 
ceva decât moartea. Când mă vei da pământului şi vei 
pune oasele mele alături de oasele tatălui tău, pleacă în 
călătorii cât de îndepărtate, străbate orice mare vrei. 
Atunci nimeni nu-ţi va pune piedici. Dar atâta vreme 
cât mai am în mine suflare, îngăduie să locuieşti 
alăturea de mine. Să nu superi pe Dumnezeu în zadar şi 
fără de folos, aducând atât de mari necazuri peste capul 
meu, care cu nimic nu ţi-am greşit. 

Dacă ai însă vreo pricină să mă învinuieşti, că te 
împovărez cu griji lumeşti, că te silesc să-ţi adminis- 
trezi singur averile, te rog, nu te uita că-ţi sunt mamă, 
nu ţine seama de creşterea ce ţi-am dat, nu ţine seamă 
de dragostea ce ţi-o port ! Nu ţine seamă de nimic ! 
Fugi de mine, cum fugi de vicleni şi de duşmani ! Dar 
dacă fac totul ca să-ţi dau cât mai mult răgaz pe calea 
vieţii ce vrei să apuci, acest lanţ, de n-ar fi altă pricină, 
da, acest lanţ să te ţină alături de mine. De-ai spune că 
ai nenumăraţi prieteni care te iubesc, află, dragul meu, 
că nici unul nu-ti va oferi bucuria unei libertăţi atât de 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 

mari cum ţi-o ofer eu, pentru că nici unul nu poartă 
grijă, la fel ca mine, de bunul tău nume". 

Acestea şi altele, mai multe ca acestea, mi-a grăit 
mama. Am împărtăşit spusele mamei vrednicului meu 
prieten. Dar cuvintele acestea nu numai că nu l-au 
mişcat, ci, dimpotrivă, stăruia mai mult, cerând ceea 
ce-mi ceruse şi mai înainte. 

Capitolul 3 

înşelăciunea pe care am întrebuinţat-o 
pentru a-1 face să se lase hirotonit 

în vremea aceasta, pe când el mă ruga mereu să-i 
urmez gândul, iar eu mă împotriveam, s-a răspândit pe 
neaşteptate un zvon, care ne-a tulburat pe amândoi. S-a 
zvonit că e vorba să ne urce la vrednicia preoţiei. Eu, 
îndată ce am auzit cuvântul acesta, am fost cuprins de 
teamă şi nedumerire. Teamă, ca nu cumva să fiu hiro- 
tonit fără de voia mea; nedumerire, că nu ştiam cum de 
le-a trecut prin minte bărbaţilor acelora să gândească 
aşa ceva de mine. Mă uitam la mine şi nu găseam nimic 
care să mă facă vrednic de această cinste. 

Vrednicul meu prieten a venit la mine îndeosebi şi 
mi-a făcut cunoscute cele ce se vorbeau; credea că nu 
auzisem de acest zvon. M-a rugat să fim şi acum tot 
atât de uniţi, ca şi mai înainte, atât în faptele noastre, 
cât şi în gândurile noastre. îmi spunea că este gata să 
mă urmeze pe calea ce-o voi alege, fie că refuz cinstea 
ce mi se face, fie că o primesc. Simţindu-i însă dorinţa 
şi dându-mi seama de paguba ce aş aduce-o obştii Bise- 




TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

ricii dacă, din pricina slăbiciunii mele, aş lipsi turma lui 
Hristos de un tânăr atât de bun şi atât de destoinic în 
păstorirea credincioşilor, nu i-am destăinuit gândul ce-1 
aveam - deşi mai înainte niciodată nu-mi trecuse prin 
minte să-i ascund vreunul din gândurile mele -, ci i-am 
spus doar atât că trebuie să amânăm pe altă dată luarea 
unei hotărâri. Deocamdată nu ne zoreşte nimic. L-am 
convins îndată să nu se mai îngrijească de asta şi a 
rămas pe deplin încredinţat că am să fiu alături de el, 
trup şi suflet, dacă se va întâmpla cumva aşa ceva. 

N-a trecut multă vreme şi a venit timpul să ne 
hirotonească. Eu m-am ascuns. El însă, fără să ştie de 
fuga mea, a fost luat sub o altă pricină şi a primit jugul. 
Era încredinţat, pe temeiul făgăduielilor ce-i făcusem, 
că îl voi urma negreşit; dar, mai bine spus, socotea 
chiar că fusesem hirotonit înaintea lui. Unii din cei de 
faţă, văzându-1 întristat din pricina hirotoniei, l-au 
înşelat, spunându-i că e nepotrivit ca omul care părea 
tuturor îndărătnic - vorbeau de mine - să se plece cu 
multă supuşenie hotărârii părinţilor, iar el, care este cu 
mult mai înţelept şi mai supus, să se îndărătnicească, să 
umble după slavă deşartă, să sară, să se zvârcolească şi 
să se împotrivească. Cu aceste cuvinte l-au potolit. 

Când a auzit că am fugit de hirotonie, a venit la 
mine, peste măsură de amărât. S-a aşezat lângă mine; 
voia să-mi vorbească; cuprins însă de tristeţe, nu putea 
rosti, cu cuvântul, silnicia ce o suferise. Când îşi des- 
chidea gura, durerea îi împiedica graiul, îi frângea cu- 
vântul înainte de a trece printre dinţi. 

Văzându-1 cu şiroaie de lacrimi pe obraji şi tulburat 
până în adâncul sufletului şi cunoscând pricina, am în- 
ceput să râd de bucurie. L-am apucat de mână şi am 



36 



37 



SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR 

simţit nevoia să-1 sărut. Am dat apoi slavă lui Dumne- 
zeu că uneltirea mea a avut un sfârşit atât de bun, aşa 
cum totdeauna l-am dorit. El, când m-a văzut vesel şi 
bucuros, s-a amărât şi s-a întristat şi mai mult; i-a trecut 
prin minte că nu-1 înşelam acum întâia oară. 

Capitolul 4 

învinuirile pe care mi le-a adus 
că l-am înşelat 

După ce şi-a potolit puţin tulburarea sufletului, mi-a 
spus: 

- M-ai dispreţuit şi n-ai ţinut deloc seamă de mine. 
Pricina n-o cunosc. Dar dacă nu ţi-a păsat de mine, tre- 
buia cel puţin să te îngrijeşti de bunul tău nume. Aşa 
însă ai deschis gurile tuturora. Toţi spun că ai fugit de 
această slujire pentru că ţi-e dragă slava deşartă. Nu 
este om care să nu-ţi aducă această învinuire. Eu însă 
nu mai pot ieşi în oraş; atât de mulţi oameni se apropie 
de mine în fiecare zi şi mă învinuiesc. Când mă văd că 
apar undeva în oraş, cunoscuţii şi prietenii mă iau deo- 
parte şi-mi aruncă în obraz cea mai mare parte din învi- 
nuiri, îmi spun: „Cunoşteai gândurile lui ! N-avea doar 
nici o taină faţă de tine ! Nu trebuia să le ascunzi ! Tre- 
buia să ni le împărtăşeşti nouă şi am fi găsit noi ne- 
greşit mijlocul să-1 prindem şi să-1 hirotonim !". Eu ro- 
şeam, îmi era ruşine să le spun că nu ştiam că aveai de 
gând să fugi, ca nu cumva să socotească făţărnicie pri- 
etenia noastră. N-ai să tăgăduieşti nici tu că nu-i aşa, de 
vreme ce te-ai purtat aşa cu mine. Am socotit că e bine 



38 




TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

să ascund celor străini şi celor care au o părere bună de- 
spre noi cusururile noastre. Pregetam să le spun adevă- 
rul, să le spun cum s-au petrecut lucrurile. Eram silit, 
deci, să tac, să-mi plec ochii în pământ, să ocolesc pe 
cei cu care mă întâlneam şi să fug din calea lor. 

Dacă aş scăpa de învinuirea asta, totuşi n-aş putea 
scăpa de alta, că sunt un mincinos. Nimeni nu vrea să 
mă creadă că m-ai pus şi pe mine, Vasile 10 , în rândul 



[0 Acum pentru întâia oară dezvăluie Sf. Ioan Gură de Aur numele 
prietenului său. E interesant de remarcat că aflăm numele său nu din gura 
sa, ci din gura prietenului său. Este în obiceiul Sf. Ioan Gură de Aur de a 
nu da numele persoanelor de care vorbeşte. Astfel, numele mamei sale 
nu-1 cunoaştem de la el, deşi vorbeşte de ea în mai multe rânduri (Către o 
femeie rămasă de tânără văduvă, MG, 48, 601; Tratatul despre preoţie, 
I, 2; VI, 7), ci de la Socrate (Ist. Bis., VI, MG, 67, 665). La fel, vorbeşte 
de dascălul său de retorică fără să ne spună numele său (Către o femeie 
rămasă de tânără văduvă, MG, 48, 601), Pe Flavian, episcopul Antiohiei, 
în prezenţa căruia a rostit majoritatea cuvântărilor sale, nu-1 numeşte nici- 
odată cu numele său, ci „dascăl obştesc" (Cuvânt la Naşterea Domnului, 
MG, 49, 358) sau: „păstor şi dascăl obştesc" (Cuvânt la înălţarea Dom- 
nului, MG, 50, 443), sau: „obştesc părinte şi dascăl" (Cuvântul I la Ru- 
salii, MG, 50, 458). Mai mult, chiar în cuvintele de laudă în cinstea unor 
sfinţi sau mucenici, abia de aminteşte o dată numele celui encomiat; ba, 
uneori, cum e de pildă în Cuvântul de laudă la Sf. mucenic Lucian (MG, 
50, 519-26), nu-i spune deloc numele. Intr-o singură cuvântare encomias- 
tică Ia Sf. Meletie, numele patriarhului Antiohiei revine de mai multe ori 
pe buzele lui. E o abatere de la regulă şi caută să o justifice: „De aceea şi 
eu acum, nu la întâmplare, ci înadins şi cu râvnă ţes numele lui în cuvin- 
tele mele. Şi după cum cel ce împleteşte cunună de aur pune printre mul- 
ţimea nestematelor şi mărgăritare, ca să facă şi mai strălucitoare cununa, 
tot aşa şi eu, împletind astăzi cunună de laudă peste capul acesta fericit, 
ţes cât mai des în şirul cuvântului meu, ca pe nişte mărgăritare, numele 
lui, cu nădejdea că prin asta am să fac mai dorit şi mai strălucitor cuvântul 
meu" (MG, 50, 515). Cine este acest Vasile, prieten bun şi coleg de şcoa- 
lă al Sfântului Ioan Gură de Aur ? S-au făcut fel şi fel de ipoteze pentru 
identificarea lui. Istoricul bisericesc Socrate (Ist. Bis., VI, 3, MG, 67, 
668) îl identifică cu Sf. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capado- 
ciei, iar Fotie (Biblioteca, MG, 103, 493) cu Vasile al Seleuciei. Identifi- 
cările acestea au fost dovedite ca neîntemeiate târziu de tot de Cezar Ba- 
ronius (Annales ecclesiastici ad an., 382, Aug. Vindel, 1738, IV, 540-1). 

39 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



Baronius arată temeiurile pentru care nu poate fi identificat Vasile, 
prietenul Sfântului Ioan Gură de Aur, cu Sf. Vasile cel Mare: 1. Sf. Vasile 
cel Mare s-a născut în Cezareea Capadociei şi a studiat la Atena, pe când 
Vasile, prietenul Sfântului Ioan Gură de Aur era originar din Antiohia şi 
tot în acest oraş şi-a făcut studiile; 2. Sf. Vasile cel Mare a fost sfinţit în 
Cezareea Capadociei, şi nu în Antiohia. Nici identificarea cu Vasile al 
Seleuciei nu-i mai fericită, pentru că acesta a trăit mult mai târziu; a luat 
parte la sinodul al patrulea ecumenic de la Calcedon din 451, iar în 458 
semnează împreună cu alţi episcopi din Isauria o scrisoare către împăratul 
Leon I. E cu neputinţă, dar, ca un om care a trăit încă o jumătate de secol 
cel puţin după moartea Sfântului Ioan Gură de Aur să-i fi fost coleg de 
şcoală. Baronius, la rândul său, vine şi el cu o ipoteză, spunând că numai 
unul din cei doi Vasile care au semnat actele sinodului al doilea ecumenic 
de la Constantinopol (381), Vasile episcopul Rafaneei sau Vasile epis- 
copul Byblosului, poate fi identificat cu Vasile prietenul Sfântului Ioan 
Gură de Aur. Tillemont (Memoires pour servi r ă l'histoire ecclesiastique 
des sixpremiers siecles, Paris, 1706, XI, 552), şi Stilting (Acta Sancto- 
rum, Sept. IV, 425) au arătat însă că episcopul Byblosului trebuie înlătu- 
rat, pentru că nu se numea Vasile, ci Vasilide (J.D. Mansi, Sacrorum con- 
ciliorum nova el amplissima colecţia, Florentiae, 1759, III, 568). Putea fi 
vorba, deci, numai de Vasile, episcopul Rafaneei, mai ales că aceşti doi 
cercetători, ca şi cei ce au îmbrăţişat această ipoteză, situează Rafaneea în 
imediata apropiere a Antiohiei şi deci cei doi prieteni îşi puteau îndeplini 
uşor făgăduinţa luată la sfârşitul tratatului de a se vedea cât mai des (VI, 
1 3). Dar nici ipoteza aceasta n-a putut rezista în faţa faptelor. Rafaneea nu 
putea satisface dorinţa celor doi prieteni, că nu se afla lângă Antiohia, ci 
la o depărtare de şase zile de călătorie, în Syria Secunda, la graniţa dintre 
Syria Secunda şi Fenicia; iar între cele două oraşe, între Antiohia şi Ra- 
faneea, se puteau număra cel puţin cinci scaune episcopale: Gabbus, Se- 
leucia, Apamea, Larisa, Epifania (cf. Dr. A. Naegle, în: Johannes Chry- 
sostomus, Sechs Biicher iiber clas Priestertum, aus dem griechischen 
iibersetzt und in einer Einleitiing neu besprochen und gewurdigt, Kem- 
pten und Miinchen, 1916, 10-17 (Bibliothek der Kirchenvăter, Bd. 27). 
Iată, dar, că toate strădaniile vreme de secole ale cercetărilor de a identifi- 
ca pe acest Vasile cu unul din personajele păstrate de istorie au rămas in- 
fructuoase. Curiozitatea noastră n-a fost satisfăcută. Trebuie să ne mulţu- 
mim cu atât cât ne-a spus Sf. Ioan Gură de Aur despre prietenul său: că 
era din Antiohia, că se trăgea dintr-o familie tot atât de slăvită şi tot atât 
de bogată ca şi a lui şi că a fost făcut preot. Poate ar fi trebuit ca cerce- 
tătorii vieţii Sfântului Ioan Gură de Aur să se oprească aici. Dar nu ! Unii 
au mers mai departe. Şi pentru că n-au găsit în documentele păstrate de 
istorie un Vasile pe măsura prietenului descris cu atâta zgârcenie de Sf. 
Ioan Gură de Aur în prologul „Tratatului despre preoţie" - ca şi cum 

40 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 



acelora cărora nu le era îngăduit să cunoască ascunzi- 
şurile sufletului tău. Dar să nu mai lungesc vorba de- 
spre asta, de vreme ce aşa ţi-a plăcut să te porţi cu 



mine 



Dar cum voi suferi oare cealaltă ruşine ? Unii te în- 
vinuiesc şi spun că ai fugit din pricina mândriei tale 
fără margini, alţii că ai fugit din pricină că ţi-i dragă 
slava lumii; alţii, acuzatori şi mai necruţători, te învi- 
nuiesc şi de una şi de alta. 

Mai mult încă, ocărăsc şi pe cei ce ne-au făcut 
această cinste, spunând: „Bine le-a făcut ! Trebuia încă 
să-i facă de râs şi de ocară şi mai mult, că au lăsat la o 
parte atât de mulţi şi atât de vrednici bărbaţi şi au ridi- 
cat deodată la o cinste atât de mare, pe care nici în vis 
nu se aşteptau s-o aibă, pe nişte tineri, care până mai 
ieri-alaltăieri se tăvăleau în plăcerile lumii, numai pen- 
tru că au încruntat din sprâncene câtăva vreme, că au 
purtat haine de culori închise şi au făcut-o pe triştii şi 
îngânduraţii ! Iar oamenii, care au trăit în înfrânare, din 
copilărie până la adânci bătrâneţi, stau printre credin- 



documentele şi istoria ar trebui să vorbească de toţi oamenii şi de toate 
faptele -, au tăgăduit însăşi istoricitatea prologului şi au declarat că întreg 
prologul nu-i decât o ficţiune literară. Sf. Ioan Gură de Aur, spun aceştia, 
a născocit un prieten, pe Vasile, cel mai bun şi cel mai devotat dintre toţi 
prietenii lui, a născocit hirotonia lui Vasile şi propria sa fugă de hirotonie, 
pentru ca să aibă astfel prilejul să vorbească despre măreţia, frumuseţea şi 
greutăţile preoţiei; dar aceşti cercetători nesocotesc un fapt: Sf. Ioan Gură 
de Aur adresa lucrarea sa contemporanilor săi, unor oameni care-1 cunoş- 
teau şi pe el şi viaţa sa. Putea el, oare, vorbi despre un prieten inexistent, 
putea, oare, spune că a fost chemat să fie hirotonit, că a fugit de hirotonie, 
că prietenul său a fost hirotonit, dacă toate aceste fapte n-ar fi fost reale ? 
Nu ! Ar fi aruncat o umbră şi o îndoială asupra întregii sale lucrări chiar 
de la primele pagini. Să nu uităm, apoi, că Sf. Ioan Gură de Aur a fost 
mai mult un om de realităţi decât de imaginaţie. El a scris istorie şi a făcut 
istorie. 



41 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 



cioşii de rând şi sunt conduşi de copiii lor, care nici 
n-au auzit de legile după care trebuie să conducă aceas- 
tă înaltă dregătorie. 

Astfel de învinuiri şi altele mai grele ca acestea ni le 
aduc neîncetat cei ce ne atacă. N-am cum să mă apăr de 
aceste învinuiri. Te rog, dar, spune-mi tu ! Nu cred că 
ai fugit de preoţie aşa fără de pricină şi fără de rost, 
numai ca să-ţi atragi asupră-ţi duşmănia unor bărbaţi 
atât de mari, ci cu cap şi chibzuială. De asta cred că ţi-e 
gata şi cuvântul de apărare. Spune-mi, dar, ce pricini 
îndreptăţite pot spune celor ce ne învinuiesc ? 

Nu-ţi cer să te dezvinovăţeşti de răul pe care mi l-ai 
făcut ! Nu-ţi cer să te dezvinovăţeşti că m-ai înşelat, că 
m-ai trădat, că n-au avut, în ochii tăi, nici un preţ bucu- 
riile pe care ţi le-am făcut până acum ! Eu mi-am adus 
sufletul meu şi l-am pus, ca să spun aşa, în mâinile tale. 
Tu însă te-ai purtat faţă de mine cu tot atâta viclenie 
câtă ai fi întrebuinţat de ar fi fost vorba să te aperi de 
un duşman. Dacă ştiai că preoţia este de folos, n-ar fi 
trebuit să fugi de câştigul ei; iar dacă ştiai că e 
păgubitoare, ar fi trebuit să mă scapi de pagubă şi pe 
mine, cel mai bun prieten al tău, după cum spuneai ! Ai 
făcut însă totul ca să fiu hirotonit. Nu era nevoie de 
viclenie şi de făţărnicie cu mine, care m-am purtat cu 
tine, şi în faptă şi în cuvânt, totdeauna fără vicleşug şi 
fără ascunziş. 

Dar, după cum am spus, nu te învinuiesc acum de 
asta. Nu te ţin de rău pentru pustietatea ce-ai adus-o 
peste mine, curmând acele frumoase întâlniri, de pe 
urma cărora am cules de atâtea ori atâta bucurie şi fo- 
los. Le las pe toate astea la o parte ! Rabd totul în tăcere 
şi cu blândeţe. Şi nu pentru că ai păcătuit faţă de mine 



cu blândeţe, ci pentru că din ziua în care am îndrăgit 
prietenia ta, mi-am pus această lege: să nu te silesc 
niciodată să te dezvinovăţeşti de supărările ce mi-ai 
face. 

Ştii şi tu doar că nu-i mică paguba ce-ai adus-o peste 
mine. Iţi aminteşti de cele ce spuneam, şi noi şi cunos- 
cuţii noştri, totdeauna despre noi, că ne este de mare fo- 
los unirea noastră, că prietenia noastră ne întăreşte. Toţi 
ceilalţi spuneau că prietenia noastră va aduce mult fo- 
los şi altora mulţi. Eu nu m-am gândit niciodată că aş 
putea aduce, atât cât atârnă de mine, vreun folos cuiva, 
îmi ziceam însă că de pe urma acestei uniri şi prietenii 
vom avea marele câştig că nu vom putea fi biruiţi de 
cei ce voiesc să se lupte cu noi. Nu încetam să-ţi amin- 
tesc acestea: „Timpurile sunt grele, vrăjmaşii mulţi; 
dragostea cea curată a pierit; i-a luat locul prăpădul 
invidiei. Mergem prin mijlocul laţurilor, călcăm pe 
creste de ziduri de cetate" (Sirah 9, 18). Unii sunt gata 
să se bucure de nenorocirile ce s-ar abate peste noi; 
alţii, mulţi, stau şi ne pândesc din toate părţile. Nu este 
nimeni care să ia parte la durerile noastre sau sunt chiar 
foarte puţini. Vezi, dar, să nu stricăm cumva unirea 
noastră şi să ajungem de râsul lumii ! Să nu ne fie 
cumva paguba mai mare ca batjocura. Scriptura spune: 
„Când fratele este ajutat de frate, sunt ca o cetate întă- 
rită şi ca o împărăţie ferecată cu zăvoare" (Pilde 18, 
19). Să nu surpi curăţia acestei prietenii ! Să nu sfărâmi 
zăvoarele ei ! 

Aceste şi altele mai multe ca acestea îţi spuneam 
mereu. N-am bănuit niciodată că are să mi se întâmple 
una ca asta. Dimpotrivă, socoteam că eşti însufleţit de o 
prietenie sănătoasă. De-ţi grăiam aşa, apoi o făceam 



42 



43 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 

pentru că voiam să întăresc şi mai mult prietenia noas- 
tră. De unde să ştiu eu că dădeam, după cum se vede, 
leacuri unui bolnav. Şi aşa eu, nefericitul, nu m-am ales 
cu nimic şi nici n-am câştigat ceva cu această mare 
purtare de grijă. Ai aruncat dintr-o dată toate cuvintele 
mele. Nu te-ai gândit că mă laşi ca pe o corabie fără 
încărcătură în mijlocul unui ocean fără de margini. Nu 
te-ai gândit la valurile acelea sălbatice, pe care neapărat 
trebuie să le înfrunt. La cine să alerg, dacă se va în- 
tâmpla cumva să fiu defăimat, batjocorit, ocărât sau su- 
părat? Că trebuie neapărat să se întâmple adesea şi 
acestea. La cine mă voi duce ? Cui îi voi împărtăşi tris- 
teţile mele? Cine va voi să-mi ia apărarea? Cine va 
opri pe cei ce mă supără ? Cine-i va face să nu mă mai 
supere? Cine mă va mângâia? Cine mă va face să 
îndur cu curaj grosolăniile celorlalţi ? Nu-i nimeni ! Tu 
stai departe de acest cumplit război şi nu poţi auzi stri- 
gătul meu. 

îţi dai oare seama ce rău m-ai făcut ? Cunoşti oare, 
cel puţin acum, după ce m-ai lovit, că mi-ai dat o 
lovitură de moarte ? Dar să las acestea la o parte. Nu se 
mai pot îndrepta cele făcute şi nici nu se poate găsi 
ieşire în cele fără ieşire. Ce voi spune însă celorlalţi ? 
Cum mă voi apăra de învinuirile lor ? 

Capitolul 5 

Apărarea mea 

Ioan: Fii fără grijă, i-am răspuns eu. Sunt gata să-ţi 
dau socoteală nu numai de faptele de care mă învinu- 



44 




TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

ieşti, ci voi încerca să-ţi dau socoteală, atât cât voi fi în 
stare, şi de acelea de care nu m-ai învinuit. Şi dacă vrei, 
voi începe să mă apăr mai întâi de acestea. 

Aş fi un om necugetat şi tare nerecunoscător dacă, 
îngrijorat de părerea ce o au străinii despre mine, aş 
face totul ca străinii să înceteze de a mă învinui, dar 
n-aş căuta să te conving că nu te-am nedreptăţit pe tine, 
cel mai bun prieten al meu, pe tine, care te-ai purtat cu 
mine cu atât de mare dragoste, că n-ai vrut să mă învi- 
nuieşti nici de faptele de care spui că te-aş fi nedreptă- 
ţit, ci, mai mult, ai nesocotit binele tău şi te-ai îngrijit 
de al meu. Dacă aş face asta, ar părea că nepăsarea mea 
este mai mare decât dragostea ta. 

Capitolul 6 

Se poate folosi înşelăciunea 
pentru a fi de folos cuiva 

Cu ce te-am nedreptăţit ? îţi pun această întrebare, 
că de aici vreau să intru în oceanul apărării mele. 
Te-am nedreptăţit, oare, că te-am înşelat, pentru că 
ţi -am ascuns gândul meu ? E drept, te-am înşelat, dar 
am făcut asta şi spre folosul tău, al celui înşelat, şi spre 
folosul acelora cărora te-am dat, înşelându-te. 

Dacă, în general vorbind, înşelăciunea este un rău şi 
dacă nu-i îngăduit să o întrebuinţezi nici în caz de ne- 
voie, sunt gata să primesc pedeapsa pe care o vrei. Dar, 
mai bine spus, tu nici nu vei voi să mă pedepseşti cân- 
dva; de aceea eu însumi îmi voi da pedeapsa pe care 
judecătorii o dau făcătorilor de rele, dovediţi de acuza- 



45 




SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 

tori ca vinovaţi. Dar dacă înşelăciunea nu este totdea- 
una păgubitoare, ci este bună sau rea, după gândul celor 
ce se folosesc de ea, atunci încetează de a mă învinui că 
te-am înşelat, ci dovedeşte-mi că am întrebuinţat înşe- 
lăciunea cu gând rău. Iar dacă n-am întrebuinţat-o cu 
gând rău, ci cu gând bun, atunci este drept ca tu, om cu 
judecată, să mă lauzi că te-am înşelat, nu să mă huleşti 
şi să mă învinuieşti. 

înşelăciunea, făcută la timp potrivit şi cu gând bun, 
aduce atât de mare câştig, încât mulţi au fost pedepsiţi 
că n-au folosit-o. Cercetează, de vrei, viaţa marilor ge- 
nerali de altădată şi vei vedea că cele mai multe victorii 
ale lor sunt fapte de înşelăciune. Vei vedea că generalii 
care au biruit prin înşelăciune sunt mai lăudaţi decât cei 
care au câştigat biruinţele luptând pe faţă; aceştia au 
câştigat bătăliile cu mai multe pierderi, şi de bani şi de 
oameni, încât biruinţa nu le-a adus vreun câştig. Pierde- 
rile lor sunt tot atât de mari ca şi ale învinşilor; şi unora 
şi altora le- au pierit şi trupele şi li s-au golit şi vistieri- 
ile, în afară de asta, învinşii nu îngăduie învingătorilor 
să se bucure de toată gloria biruinţei; o parte din aceas- 
tă glorie, şi nu una mică, o culeg şi învinşii, că au fost 
învinşi numai cu trupurile, dar sunt biruitori cu sufletul. 
Dacă n-ar fi căzut, doborâţi la pământ, dacă moartea nu 
i-ar fi făcut să înceteze lupta, dorinţa lor de luptă nu 
s-ar fi oprit. Alta este însă situaţia generalului care 
poate birui prin înşelăciune ! Aruncă peste duşmani nu 
numai nenorocire, ci şi batjocură. într-o astfel de luptă 
nu mai dobândesc, ca dincolo, laude pentru vitejie şi 
învingătorii şi învinşii, ci laudele se cuvin numai celor 
care au biruit prin înşelăciune, prin isteţime. Mai mult 
încă ! O victorie câştigată prin isteţime face ca patria să 

46 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

se bucure neştirbit de victorie. Isteţimea sufletului nu-i 
ca bogăţia de bani şi mulţimea de oştiri. Banii se chel- 
tuiesc şi părăsesc pe stăpânii lor, când sunt folosiţi des 
în războaie; dar isteţimea, cu cât o foloseşti mai mult, 
cu atâta creşte. 

Dar nu numai în vreme de război e bună şi de ne- 
apărată trebuinţă înşelăciunea, ci şi în timp de pace. Nu 
numai în treburile publice, ci şi în casa fiecăruia, când e 
întrebuinţată cu gând bun de bărbat faţă de femeie, de fe- 
meie faţă de bărbat, de tată faţă de fiu, de prieten faţă de 
prieten şi chiar de copil faţă de tată. Fiica lui Saul n-a pu- 
tut scăpa pe David, bărbatul ei, din mâinile lui Saul altfel 
decât înşelându-şi tatăl (I Regi 19, 9-17). La rândul său, 
Ionatan, fratele ei, vrând să mântuie pe cel salvat de sora 
lui, pe David, ajuns iarăşi în primejdie de moarte, s-a 
folosit de aceleaşi arme ca şi femeia (I Regi 20, 4-42). 

Vasile: Tot ce-mi spui, mi-a zis Vasile, n-are nici o 
legătură cu mine. Nu-ţi sunt nici vrăjmaş, nici duşman 
şi nici nu fac parte din cei ce încearcă să-ţi facă vreun 
rău. Dimpotrivă, mi-am lăsat voinţa mea în seama vo- 
inţei tale şi totdeauna m-am îndreptat încotro ai po- 
runcit tu. 



Capitolul 7 

O faptă ca aceasta 

nu trebuie numită înşelăciune, 

ci purtare de grijă 

Ioan: Dar, prea iubite şi scump prieten, tocmai pen- 
tru asta ţi-am spus mai înainte că întrebuinţarea înşelă- 



47 



SFÂNTUL ÎOAN GURA DE AUR 



ciunii e bună nu numai în vreme de război, nici numai 
faţă de duşmani, ci chiar în vreme de pace şi faţă de cei 
mai dragi prieteni. Ca să vezi că înşelăciunea este de 
folos atât pentru cei ce înşală, cât şi pentru cei înşelaţi, 
du-te şi întreabă pe doctori cum scapă de boli pe 
bolnavi ! Vei auzi de la ei că nu le e îndestulătoare 
numai ştiinţa medicală singură, ci au nevoie uneori şi 
de înşelăciune; adaugă ştiinţei medicale şi înşelăciunea 
şi reuşesc aşa să facă sănătoşi pe cei bolnavi. Când bol- 
navii sunt îndărătnici, când boala este grea, iar sfaturile 
doctorilor nu mai au nici o putere, atunci trebuie neapă- 
rat ca doctorii să ia masca înşelăciunii, ca să poată 
ascunde, ca pe scenă, adevărul faptelor. îţi voi povesti, 
de vrei, una din multele viclenii pe care am auzit că le 
întrebuinţează doctorii. Odată 1-a cuprins pe cineva o 
febră grozav de puternică. Temperatura se ridica din ce 
în ce mai mult. Bolnavul nu voia să ia nici una din doc- 
toriile care puteau să-i scadă temperatura. Dar dorea, 
stăruia şi se ruga de toţi cei ce veneau la patul lui să-i 
dea vin mult, ca să-şi potolească pofta aceea pierzătoa- 
re. Dacă i-ar fi făcut cineva gustul, nu numai că tem- 
peratura i-ar fi crescut şi mai mult, dar nenorocitul ar fi 
damblagit. în o împrejurare ca aceasta, ştiinţa medicală 
este neputincioasă; nu avea nici un mijloc ca să vină în 
ajutorul bolnavului. A fost, deci, înlăturată cu totul 
ştiinţa medicală şi i-a luat locul înşelăciunea. Ca să vezi 
cât de mare este puterea ei, ascultă ! Doctorul a luat o 
oală nouă de lut, abia scoasă din cuptor, a cufundat-o în 
vin, apoi a scos-o goală şi a umplut-o cu apă. în urmă a 
poruncit să se acopere ferestrele camerei, în care zăcea 
bolnavul, cu perdele groase, ca nu cumva lumina să 
vădească viclenia. I-a dat bolnavului să bea din oală, 



48 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

spunându-i că-i plină cu vin. Bolnavul, înşelat îndată de 
mirosul puternic de vin, care-i izbea nările chiar înainte 
de a lua vasul în mâini, nu s-a mai uitat să vadă ce-i în 
oală, ci, convins că-i vin, înşelat de întuneric şi îmbol- 
dit de poftă, a smuls cu grabă oala şi a băut din ea până 
s-a săturat. Şi aşa i-a scăzut temperatura şi a îndepărtat 
primejdia ce-1 ameninţa. Ai văzut ce folositoare a fost 
înşelăciunea ? Dacă aş vrea să înşir toate vicleniile fo- 
losite de doctori, ar trebui să-mi lungesc la nesfârşit 
cuvântul. 

Dar de acest leac, de înşelăciune, nu se folosesc nu- 
mai cei ce îngrijesc bolile trupului, ci se folosesc des şi 
cei ce îngrijesc bolile sufletului. Astfel, prin înşelăciu- 
ne, fericitul Pavel a adus la credinţă multe mii de iudei 
(Fapte 21 , 20). Cu acest gând, a tăiat împrejur pe Timo- 
tei (Fapte 16, 1-3), el care îi ameninţă pe galateni că 
Hristos nu le va folosi la nimic dacă se vor tăia împre- 
jur (Gal. 5, 2). Tot cu acest gând s-a supus legii (Fapte 
21, 23-36), el, care socotea că este o pagubă să mai 
cauţi să te îndrepţi prin lege, o dată ce ai crezut în 
Hristos (Filip. 3, 7). 

Mare este puterea înşelăciunii ! Cu o singură condi- 
ţie: să nu fie făcută cu gând viclean. Dar, mai bine 
spus, o astfel de înşelăciune nici nu trebuie numită în- 
şelăciune, ci bună rânduială, înţelepciune şi meşteşug 
în stare să te ajute să găseşti multe ieşiri acolo unde 
nu-i ieşire şi să îndrepţi un suflet cu păcate. Eu n-aş pu- 
tea numi pe Finees ucigaş, cu toate că a omorât doi oa- 
meni cu o singură lovitură (Num. 25, 1-18); nici pe Ilie, 
cu toate că a ucis o sută de ostaşi cu căpitanii lor (4 
Regi 1, 9-12), cu toate că a făcut să curgă râu de sânge, 
junghiind pe preoţii idolilor (3 Regi 18, 40). Dacă am 



49 




SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 

face asta, dacă am judeca faptele oamenilor în ele în- 
sele, independent de intenţia cu care oamenii le-au să- 
vârşit, atunci am putea osândi pe Avraam ca ucigaş al 
propriului său copil (Fac. 22, 1-10), iar pe Iacov, nepo- 
tul lui Avraam, şi pe Moise, strănepotul lui Avraam, 
i-am putea învinui de viclenie şi şiretenie. Că unul, 
Iacov, a pus mâna pe dreptul de întâi născut (Fac. 27, 
1-29), iar altul, Moise, a adus în tabăra israeliţilor bo- 
găţiile egiptenilor (leş. 12, 35-36). Dar lucrurile nu stau 
aşa, nu stau aşa ! Departe de noi această cutezanţă ! Nu 
numai că nu le aducem acestor bărbaţi nici o vină, dar 
îi mai şi admirăm pentru faptele lor, pentru că şi Dum- 
nezeu i-a lăudat. Da, e drept să fie numit înşelător acela 
care se foloseşte cu gând rău de înşelăciune, dar nu 
acela care face asta cu gând curat. De multe ori trebuie 
să înşeli, ca, prin acest meşteşug, să poţi fi de mare fo- 
los; că dacă lucrezi pe faţă, poţi pricinui mare rău celui 
pe care n-ai vrut să-1 înşeli. 






CARTEA A DOUA 

Capitolul 1 

Preoţia este cel mai mare semn 
al dragostei de Hristos 

Aş putea să-ţi vorbesc încă şi mai mult, ca să-ţi arăt 
că un om poate să se folosească de înşelăciune ca să 
facă bine; dar, mai bine spus, o faptă ca aceasta nici 
n-ar trebui numită înşelăciune, ci minunată rânduială. 
Sunt însă şi cele grăite îndestulătoare să o dovedească. 
De aceea socot că ar fi împovărător şi plictisitor să mai 
lungesc de prisos cuvântul. E rândul tău, deci, să-mi 
dovedeşti acum că nu m-am folosit de înşelăciune spre 
câştigul tău. 

Vasile mi-a spus: Dar ce câştig am avut eu de pe 
urma acestei rânduieli sau înţelepciuni sau oricum ţi-ar 
plăcea s-o numeşti, ca să mă încredinţez că nu m-ai 
înşelat ? 

Ioan: Ce câştig mai mare ai putea avea decât acela 
că prin hirotonirea ta îndeplineşti tocmai acele fapte 
numite de Hristos semne ale dragostei pentru El ? 

Hristos, vorbind cu Petru, verhovnicul apostolilor, 
1-a întrebat: „Petre, Mă iubeşti ?". Petru i-a mărturisit 
că da. Hristos atunci a adăugat: „Dacă Mă iubeşti, păs- 
toreşte oile Mele ! il (Ioan 21, 15-17). învăţătorul îl în- 
treabă pe ucenic dacă II iubeşte. Nu-1 întreabă ca să afle 
de este iubit de Petru - cum putea face asta Hristos, 
Care cunoaşte gândurile tuturora ? -, ci ca să ne arate 
cât de mult Ii este la inimă purtarea de grijă de oile Sale 



51 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 

cele cuvântătoare. O dată ce lucrul acesta este vădit, 
atunci vădit va fi şi celălalt, anume că Hristos dă mare 
şi nespusă plată celui care se osteneşte cu păzirea oilor 
Sale cele cuvântătoare, preţuite atât de mult de El. Dacă 
noi socotim râvna unor oameni, pe care îi vedem că 
poartă grijă de slugile şi de vitele noastre, ca un semn 
al dragostei lor pentru noi, deşi pe toate acestea le avem 
cu bani, ce trebuie să spunem de răsplata mare pe care 
o va da Hristos păstorilor turmei Sale celei cuvântă- 
toare, pe care a cumpărat-o, nu cu bani, nici cu ceva 
asemănător, ci cu propria Sa moarte şi Şi-a dat sângele 
Său ca preţ al turmei Sale ? (I Cor. 6, 20; 7, 23). 

De aceea, după ce Petru I-a răspuns lui Hristos: „Tu 
ştii, Doamne, că Te iubesc /" (Ioan 21, 15) - şi a luat ca 
martor al dragostei sale chiar pe Cel pe care-L iubea -, 
Mântuitorul nu S-a mulţumit cu atâta, ci a adăugat şi 
semnul dragostei de Hristos: păstorirea oilor Sale cu- 
vântătoare (Ioan 21, 5, 16, 17). Hristos n-a vrut atunci 
să arate cât îl iubea Petru pe Hristos - asta o ştim noi 
din atâtea alte fapte ale lui Petru -, ci a vrut să-i arate 
lui Petru şi nouă tuturor cât de mult îşi iubeşte El 
Biserica Sa, pentru ca şi noi să o iubim mult. 

Pentru ce Dumnezeu n-a cruţat pe Fiul Său Unul-Năs- 
cut ? (Rom. 8, 32). Pentru ce L-a dat pe singurul Fiu pe 
care îl avea ? (Ioan 3, 16). Pentru ca să împace cu El pe 
cei ce-I erau duşmani (Rom. 5, 10), pentru ca să-şi facă 
popor ales (Tit 2, 14). Pentru ce Şi-a vărsat Hristos 
Sângele Său ? Pentru ca să dobândească aceste oi, pe 
care le-a încredinţat lui Petru şi celor după el 1 . Pe bună 



1 „Lui Petru şi celor de după el" - xŞ nâxpco xai xoiţ u.ex' ekeIvov. 
Unii teologi catolici au luat acest text drept mărturie a Sfântului Ioan 
Gură de Aur în favoarea primatului papal. B. Marini (// Primato di S. 

52 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

dreptate spunea deci Hristos: „Cine este oare sluga cre- 
dincioasă şi înţeleaptă pe care o va pune domnul său 
peste casa lui ?" (Matei 24, 45). Şi aici, cuvintele aces- 
tea par a fi cuvintele unui om nedumerit. Dar Hristos, 
Care a rostit aceste cuvinte, nu le-a rostit pentru că ar fi" 
fost nedumerit, ci, după cum atunci când l-a întrebat pe 
Petru dacă îl iubeşte, nu i-a pus această întrebare pentru 
că avea nevoie să ştie de-L iubeşte ucenicul Său, ci 
pentru că voia să arate covârşitoarea Sa dragoste pentru 
oile turmei Sale celei cuvântătoare, tot aşa şi acum, 



Pietro e dei suoi successori, în: S. Giov. Crisostomo, Roma, ed. II, 1 922) 
îl foloseşte ca argument principal, traducând textul grec prin: „Petro et 
successoribus eius". Dar traducerea aceasta este forţată şi spune mai mult 
decât era intenţia Sfântului Ioan Gură de Aur. Ca să nu fiu suspectat de 
confesionalism, voi aduce mărturiile teologilor romano-catolici pentru 
dovedirea falsităţii unei astfel de interpretări şi concluzii. Astfel, Chr. 
Baurîn: Des hi. Kirchenlehrers Johannes Chrysostomus, Kommentar zum 
Evangelium des hi. Mathdus, Kempten u. Munchen, I, 1915, XLVI, n. 2 
(Bibliothek der Kirchenvăter, Bd. 23) califică traducerea aceasta „inexac- 
tă" -, iar în lucrarea: Der heilige Johannes Chrysostomus und seine Zeit, 
Munchen, 1929, I, 290), spune: „Hrisostom se exprimă mult mai general, 
şi prin „celor de după el" s-a gândit în general la toţi păstorii cărora aveau 
să le fie încredinţate, după Petru, oile lui Hristos". Dr. August Naegle 
(Op. cit., 1 18, n. 5) spune: „Marini merge incontestabil prea departe. Hri- 
sostom se gândeşte în general la urmaşii lui Petru în funcţia lor episcopală 
de păstori". „Succesorii lui Petru, spune Nairn (Op. cit., 27, n. 18, citat 
după Naegle, 1, c), sunt episcopii din orice ţară şi din orice epocă". însuşi 
M. Jugie, marele apărător al primatului papal şi al dogmei catolice, Jugie, 
care nu evită în toiul luptei expresiile tari şi nepotrivite cu seninătatea 
unui cercetător obiectiv, el însuşi, într-un articol în care tocmai vrea să 
facă din Sf. Ioan Gură de Aur un apărător al primatului papal (Saint Jean 
Chrysostome et la primaute du pape, în: Echos d'Orient, 1908, p. 193, n. 
2), declară textual: „Unii văd o afirmaţie categorică a primatului papal în 
pasajul din De Sacerdotio, II, 1 (MG, 48, 632): & xq> Flexpco kcu xoîq 
P-ex'ekeîvov ev %e.ipxc,ev, pe care traducătorul latin l-a tradus prin „quas 
Petro et successoribus eius tradidit". Evident că în xoîş jiex'ekeîvov papii 
sunt cuprinşi; dar întrebarea este de a şti dacă expresia îi vizează numai 
pe ei. După context, se pare că Sf. Ioan Gură de Aur desemnează pe toţi 
aceia care au în grijă sufletele". 

53 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 

când a spus: „Cine este oare sluga credincioasă şi înţe- 
leaptă", n-a rostit aceste cuvinte pentru că nu ştia cine 
este credincios şi înţelept, ci pentru că a voit să arate 
cât de rari sunt cei credincioşi şi înţelepţi şi cât de mă- 
reaţă este această slujire a păstoririi turmei lui Hristos. 
Vezi acum şi cât de mare este răsplata acestei slujbe: 
„Peste toate averile sale o va pune" (Matei 24, 47). 

Mai poţi pune deci la îndoială gândul meu ? Mai 
poţi spune că m-am folosit de înşelăciune cu gând rău, 
când tu ai să fi pus peste toate averile lui Dumnezeu şi 
ai să îndeplineşti acele îndatoriri despre care Hristos îi 
spunea lui Petru că, dacă le va îndeplini, va întrece pe 
toţi ceilalţi apostoli ? 

Hristos 1-a întrebat pe Petru doar atât: „Petre, Mă 
iubeşti mai mult decât aceştia ?" (Ioan 21, 15). Cu 
toate că ar fi putut să-i spună: „Petre, dacă Mă iubeşti, 
ţine post, culcă-te pe pământul gol, priveghează înde- 
lung, vino în ajutorul celor nedreptăţiţi, fii tatăl orfani- 
lor, sprijinitorul văduvelor !". Aşa însă le-a lăsat la o 
parte pe toate acestea, şi ce i-a spus ? Atât: „Paşte oile 
Mele" (Ioan 21, 15, 16, 17). 

Capitolul 2 

Slujirea preoţiei este mai mare 
decât celelalte slujiri 

Postul, culcatul pe pământul gol, privegherile pre- 
lungite şi toate celelalte pot fi îndeplinite cu uşurinţă de 
mulţi credincioşi, nu numai de bărbaţi, ci şi de femei. 
Dar când e vorba de stat în fruntea Bisericii, când e 



54 






TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

vorba de încredinţat purtarea de grijă a atâtor suflete, 
femeile să se dea la o parte din faţa unei slujbe atât de 
înalte, şi chiar cea mai mare parte din bărbaţi ! Să fie 
puşi în această slujbă înaltă numai bărbaţii aceia care 
întrec cu mult pe toţi ceilalţi oameni, în virtutea sufle- 
tului, pe cât era mai înalt Saul decât iudeii în înălţimea 
trupului (I Regi 10, 23); şi chiar cu mult mai înalţi ! 
Nu-mi căuta pentru preoţie oameni care întrec în înălţi- 
me pe ceilalţi numai cu un cap ! Ci pe cât e de mare 
deosebirea dintre fiinţele necuvântătoare şi oameni, tot 
pe atât de mare să fie şi deosebirea dintre păstor şi 
păcătoşi, ca să nu spun chiar ceva mai mult. E vorba de 
primejdii cu mult mai mari ! 

Păstorul care pierde oile, sau pentru că i le-au răpit 
lupii sau pentru că i le-au furat hoţii, sau pentru că a dat 
boala în ele, sau pentru că a venit peste ele vreo altă ne- 
voie, poate fi iertat de stăpânul turmei; iar dacă-i cere 
socoteală, paguba se mărgineşte la bani. Dar omul 
căruia i s-a încredinţat turma cea cuvântătoare a lui 
Hristos, suferă mai întâi nu pagubă la bani, ci pagubă în 
propriul lui suflet. 

Capitolul 3 

Slujirea preoţiei are nevoie 
de un suflet mare şi minunat 

Apoi are de dus o luptă cu mult mai grea şi mai 
cumplită. N-are de luptat cu lupii, n-are a se teme de 
hoţi, nici a se îngriji să alunge boala din turmă ! Dar 
atunci, cu cine se războieşte, cu cine se luptă ? Ascultă 



55 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 

pe fericitul Pavel, care spune: ,J^upta noastră nu este 
cu sângele şi cu trupul, ci cu începătorile, stăpâniile, 
cu stăpânitorii întunericului veacului acestuia, cu du- 
hurile răutăţii cele din văzduhuri" (Efes. 6, 12). Ai vă- 
zut ce mulţime cumplită de duşmani, ce oştiri sălba- 
tice ? Nu sunt înarmate cu săbii, ci le e de-ajuns firea 
lor în loc de orice armă. Vrei să vezi acum şi altă oştire, 
duşmană, crudă şi nemiloasă, care stă lângă această 
turmă ? Şi pe aceasta o vei vedea tot din foişorul de 
pază al lui Pavel. El, care ne-a vorbit de acei duşmani, 
tot el ni-i arată şi pe aceştia, grăind aşa: „Cunoscute 
sunt faptele trupului! Acestea sunt: desfrânarea, adul- 
terul, necurăţia, neînfrânarea, închinarea la idoli, vră- 
jitoria, vrajba, sfada, gelozia, mânia, gâlceava (Gal. 5, 
19-20), clevetirea, şoptirea la ureche, semeţia" (2 Cor. 
12, 20), şi altele mai multe decât acestea. Că Pavel n-a 
înşirat aici pe toţi duşmanii, ci a lăsat ca după felul 
acestora să-i cunoaştem şi pe ceilalţi. Mai mult ! Cei ce 
voiesc să vateme o turmă de oi nu se războiesc cu cio- 
banul, când îl văd că fuge; lasă lupta cu el şi se mulţu- 
mesc cu răpirea oilor. Aici, nu. Chiar dacă duşmanii 
răpesc toată turma, nici aşa nu lasă în pace pe păstor. 
Dimpotrivă, îl atacă mai cumplit, se înverşunează mai 
mult împotriva lui şi nu se opresc până ce nu îl înving 
sau cad ei învinşi. în afară de asta, bolile oilor le cu- 
noaştem uşor: de le e foame, de a intrat molima în ele, 
de sunt rănite sau de a venit vreo altă nevoie peste ele. 
Şi nu-i puţin lucrul acesta pentru îndepărtarea pricinilor 
care le supără. Dar mai avem şi un alt mijloc, mai 
mare, care ne ajută să vindecăm grabnic bolile oilor. 
Care? Când oile nu vor să primească de bună voie 
leacurile, păstorii pot să le silească. Le e uşor să le lege, 

56 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

când trebuie să ardă sau să taie partea bolnavă; le e uşor 
să le ţină închise vreme îndelungată, când e spre folosul 
lor; să le dea altă hrană în locul celei obişnuite, să le 
oprească de la adăpat şi să facă, cu multă uşurinţă, tot 
ceea ce duce la însănătoşirea lor. Cu bolile sufleteşti ale 
oamenilor, lucrurile nu stau aşa. Mai întâi nu le poţi 
vedea uşor, că „nimeni dintre oameni nu ştie cele ale 
omului, în afară de duhul omului, care este în el" (1 
Cor. 2, 11). Ce doctorie să dea bolii, când nu ştie felul 
ei, iar de cele mai multe ori nici nu poate bănui dacă e 
bolnav ? Iar dacă ajunge să cunoască boala, atunci gre- 
utatea este şi mai mare, că preotul nu are atâta putere 
pentru vindecarea oamenilor, câtă putere are păstorul 
pentru vindecarea oilor. Şi aici trebuie să lege, să 
oprească de la mâncare, să ardă, să taie. Dar nu stă în 
puterea preotului ca bolnavul să primească leacurile, ci 
în puterea celui bolnav. Cunoscând aceste lucruri, Pa- 
vel, acel minunat bărbat, spunea corintenilor: „Că nu 
avem stăpânire peste credinţa voastră, ci suntem îm- 
preună-lucrători la bucuria voastră" (2 Cor. 1, 24). 
Nouă, creştinilor, mai mult decât oricărui om, nu ne e 
îngăduit să îndreptăm pe oamenii păcătoşi cu sila. Jude- 
cătorii au toată libertatea să întrebuinţeze forţa faţă de 
răufăcători, când cad sub puterea legii; îi împiedică, 
împotriva voii lor, să mai facă rău. Noi însă nu trebuie 
să-1 facem pe păcătos mai bun cu sila, ci prin convin- 
gere. Că nu ni s-a dat de legile noastre atâta libertate 
pentru împiedicarea celor ce păcătuiesc. Dar chiar dacă 
ni s-ar fi dat această putere, tot n-am putea-o întrebu- 
inţa, deoarece Dumnezeu nu încununează pe cei ce se 
depărtează cu sila de rău, ci pe cei care se depărtează de 
bunăvoie. De aceea este nevoie de multă dibăcie ca 



57 



SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR 

bolnavii, de bunăvoie, să fie convinşi să se supună în- 
grijirilor preoţilor; şi nu numai atât, ci chiar să le 
mulţumească pentru îngrijire. Dar dacă bolnavul se 
zbate când e legat - că e stăpân pe voinţa lui -, atunci 
îşi înrăutăţeşte mai mult boala; dacă nu primeşte sfatu- 
rile, care-s tăioase ca sabia, prin dispreţul aruncat 
acestor sfaturi, bolnavul adaugă altă rană lângă vechea 
rană, şi încercarea preotului de a vindeca boala ajunge 
pricina unei boli mai grele. Nimeni nu poate fi vindecat 
cu sila şi împotriva voii lui. 

Capitolul 4 

Preoţia este plină 
de greutăţi şi primejdii 

Ce e de făcut ? Dacă te porţi mai blând cu un păcă- 
tos care are nevoie de mai multă asprime şi nu faci o 
tăietură adâncă în sufletul celui care are nevoie de o 
astfel de tăietură, atunci ai făcut tăietura, dar n-ai tăiat 
răul. Dimpotrivă, dacă tai fără cruţare răul, aşa cum 
trebuie, bolnavul, din pricina durerilor, de multe ori se 
deznădăjduieşte, aruncă dintr-o dată totul, şi doctoriile 
si pansamentul, sfărâmă jugul, rupe bandajele şi se 
pierde. Pot să-ţi dau multe pilde de oameni care au 
căzut în păcate şi mai mari, tocmai pentru că li s-a dat 
un canon pe măsura păcatelor lor. De aceea canonul nu 
trebuie dat pe măsura păcatelor săvârşite, ci după starea 
sufletească a păcătosului, ca nu cumva, voind să coşixe 
e rupt, să faci ruptura mai mare, ca nu cumva, căutând 
să ridici pe cel căzut, să-1 faci să cadă şi mai jos. Oa- 



58 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

menii slabi sufleteşte, înclinaţi spre o viaţă uşuratică şi 
legaţi mult de plăcerile lumii, mândri încă şi de neamul 
lor şi de funcţiile lor înalte, dacă sunt întorşi de la păca- 
tele lor cu vorbă bună şi încetul cu încetul, pot fi scă- 
paţi, dacă nu desăvârşit, cel puţin în parte, de păcatele 
ce le au; dar dacă li se dă dintr-o dată un canon, oricât 
de mic ar fi, nu pot fi îndreptaţi. Pentru că un suflet, 
când a fost silit să-şi piardă orice ruşine, cade în nesim- 
ţire; nu-1 mai înduplecă nici cuvintele blajine, nici ame- 
ninţările şi nu-1 mai mişcă nici binefacerile lui Dumne- 
zeu, ci ajunge mult mai rău decât cetatea pe care o mus- 
tra profetul, zicând: „Faţă de desfrânată a ajuns faţa ta 
şi nu te-ai ruşinat de nimeni" (Ier. 3, 3). De aceea păs- 
torul de suflete are nevoie de multă pricepere şi de mii 
de ochi, ca să vadă din toate părţile starea sufletească a 
păcătosului. Şi după cum mulţi oameni se ameţesc şi-şi 
pierd nădejdea mântuirii, pentru că nu pot îndura ca- 
noanele prea aspre, tot aşa sunt unii care, pentru că nu 
li s-a dat un canon pe măsura păcatelor lor, ajung nepă- 
sători, ajung cu mult mai răi decât înainte şi săvârşesc 
păcate şi mai mari. Trebuie, dar, ca preotul să nu lase 
nimic din acestea necercetat; ci să cerceteze bine şi să 
dea canonul potrivit cu starea sufletească a fiecărui pă- 
cătos, ca să nu-i fie munca zadarnică. 

Preotul are mult de lucru nu numai în privinţa aceasta, 
ci şi când e vorba de adus la Biserică mădularele despăr- 
ţite de ea. Păstorul de oi duce turma lui unde vrea, că oile 
îl urmează. Dacă vreo oaie se abate de la calea cea dreap- 
tă, dacă lasă păşunea cea bună şi se duce să pască în lo- 
curi sterpe şi prăpăstioase, este de ajuns ca păstorul să 
strige mai tare, ca să aducă la turmă oaia răzleţită. Dar 
dacă un om se rătăceşte de la dreapta credinţă, păstorul 



59 



SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR 

sufletesc are nevoie de multă muncă, de multă stăruinţă, 
de multă răbdare. Nu-1 poate aduce cu sila la credinţa, 
nici nu-1 poate sili cu ameninţări, ci trebuie să-1 convin- 
gă ca să-1 poată întoarce iarăşi la adevărul de la care mai 
înainte s-a depărtat. De aceea preotul trebuie să aibă un 
suflet mare şi curajos, ca să nu se descurajeze, să nu se 
deznădăjduiască de mântuirea celor rătăciţi. Trebuie sa 
gândească si să spună necontenit aşa: ,J>oate că le va da 
lor Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului şi 
să scape de cursa diavolului" (2 Tim 2, 25-26). De aceea 
a spus Domnul ucenicilor Săi: „Cine este, oare, sluga 
credincioasă si înţeleaptă ?" (Matei 24, 45). Omul care 
se îngrijeşte numai de mântuirea lui, mărgineşte numai la 
el folosul strădaniei sale; dar păstorul de suflete întinde 
folosul strădaniei sale la tot poporul. Omul care da bani 
celor nevoiaşi sau omul care ajută în alt chip pe cei ne- 
dreptăţiţi, este si el cu ceva de folos celor din jurul lui, 
dar cu mult mai puţin decât preotul; deosebirea dintre 
unul şi altul este tot atât de mare pe cât e deosebirea din- 
tre suflet si trup. 

Deci, pe bună dreptate a spus Domnul ca grija de 
turma Lui este un semn al iubirii de El. 

Capitolul 5 

Pentru că-1 iubesc pe Hristos, 
de aceea am fugit de preoţie 



Vasile mi-a spus: Dar tu nu-L iubeşti pe Hristos ? 
Ioan: îl iubesc şi nu voi înceta nicicând a-L iubi. 
Mă tem însă să nu supăr pe Cel pe care-L iubesc. 



60 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

Vasile mi-a spus: Nu găsesc altă enigmă mai mare 
ca spusa ta ! Dacă Hristos a poruncit celui care-L 
iubeşte să-I păstorească oile, cum, dar, spui tu că nu le 
păstoreşti, tocmai pentru că-L iubeşti pe Cel ce a dat 
această poruncă ? 

Ioan: Cuvintele mele, i-am răspuns eu, nu sunt o 
enigmă, ci foarte clare şi simple. Ar fi trebuit să pui la 
îndoială cuvintele mele, dacă aş fi fugit de preoţie când 
aş fi fost în stare să îndeplinesc această slujbă aşa cum 
vrea Hristos. Dar unde este enigma cuvintelor mele, 
când slăbiciunea sufletului meu arată că nu sunt potrivit 
pentru preoţie ? Mă tem ca nu cumva să iau în primire 
turma lui Hristos înfloritoare şi bine hrănită, iar eu, din 
pricina lipsei mele de grijă, să o vatăm şi să pornesc 
împotriva mea mânia lui Dumnezeu, Care-Şi iubeşte 
atât de mult turma, încât S-a dat pe El pentru mântuirea 
şi răscumpărarea ei (Ioan 3, 16). 

Vasile mi-a spus: Glumeşti, când grăieşti aşa. Dacă 
vorbeşti serios, apoi nu ştiu în ce alt chip mi-ai dovedi 
mai bine că am avut dreptate când m-am supărat, decât 
prin aceste cuvinte, prin care te străduieşti să-mi alungi 
supărarea. Ştiam şi mai înainte că m-ai înşelat şi că 
m-ai dat pe mâna acelora ! Acum însă, când şi încerci 
să te dezvinovăţeşti, acum o ştiu cu mult mai bine. 
Acum aflu şi-mi dau seama bine în ce necazuri m-ai 
adus. Dacă tu ai fugit din preoţie din pricină că-ţi 
dădeai seama că sufletul tău nu-i în stare să facă faţă 
marilor sarcini ale unei astfel de slujiri, ei bine, atunci 
ar fi trebuit ca pe mine mai întâi să mă fi scăpat de ast- 
fel de greutăţi, chiar dacă aş fi dorit mult de tot să ajung 
preot ! Nu-ţi mai spun că toată voinţa mea am pus-o în 
mâinile tale. Asa însă ai nesocotit binele meu si ti-ai 



61 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 

văzut numai de al tău. Ce bine ar fi fost să-1 fi nesocotit 
numai ! Dar nu ! Ai şi uneltit ca să cad cu uşurinţă în 
mâinile celor ce voiau să mă prindă. Nu poţi să te dez- 
vinovăţeşti spunând că te-a înşelat părerea bună ce o 
aveau oamenii despre mine şi că această părere te-a fă- 
cut să bănuieşti lucruri mari şi minunate despre mine. 
Nu-s nici mare, nici vestit. Dar chiar dacă oamenii ar fi 
crezut asta, tu n-ar fi trebuit să pui părerea mulţimii 
înaintea adevărului. Dacă nu ţi-aş fi dat prilejul să mă 
cunoşti, ai fi avut o pricină binecuvântată să iei o astfel 
de hotărâre, întemeiată şi pe părerea oamenilor. Dar 
dacă nici un alt om nu-mi cunoaşte aşa de bine sufletul 
cum mi-1 cunoşti tu, ba, mai mult, mi-1 cunoşti mai 
bine decât cei ce m-au născut şi m-au crescut, ce cuvânt 
vrednic de crezare mai poţi avea, ca să convingă pe cei 
ce te aud că nu m-ai împins în această primejdie cu 
bună ştiinţă ? 

Dar să las acum toate acestea ! Nici de acestea nu te 
silesc să te aperi ! îţi cer numai să-mi spui cum să mă 
apăr eu înaintea celor care ne învinuiesc. 

Ioan: Dar nici nu voi începe să mă apăr de învinui- 
rile pe care mi le aduc alţii, i-am răspuns eu, până ce nu 
voi îndepărta mai întâi din sufletul tău tot ce te chinuie 
şi te supără, chiar dacă mi-ai spune de mii de ori că 
nu-mi aduci nici o învinuire. 

Mi-ai spus că aş fi putut fi iertat, de nu te cunoş- 
team, că aş fi putut scăpa de învinuirea de a te fi adus 
aici, de nu-ţi cunoşteam bine sufletul şi viaţa. Dar pen- 
tru că nu din neştiinţă te-am dat pe mâna lor, ci dintr-o 
desăvârşită cunoaştere a vieţii tale, de aceea n-am nici o 
dezvinovăţire binecuvântată şi nici un cuvânt de apăra- 
re întemeiat. 



62 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

Sunt însă cu totul de altă părere, pentru că socot că 
astfel de lucruri au nevoie de multă cercetare. Nu tre- 
buie să te mulţumeşti numai cu părerea mulţimii, când 
e vorba să alegi un om vrednic de preoţie, ci, o dată cu 
aceasta, trebuie să-1 cercetezi şi pe el mai mult decât 
orice şi, mai presus de toate, viaţa lui. Când fericitul 
Pavel a spus: „Trebuie să aibă şi mărturie bună de la 
cei din afară" (1 Tim. 3, 7), n-a înlăturat cercetarea 
amănunţită şi temeinică şi nici n-a spus că părerea 
mulţimii este o dovadă îndestulătoare a vredniciei lui. 
Că Pavel, după ce vorbise mai înainte multe despre în- 
suşirile sufleteşti ale celui ce are să se facă preot (1 
Tim. 3, 1-6), a adăugat mai pe urmă şi această condiţie, 
ca să ne arate că la astfel de alegeri nu trebuie să ne 
mulţumim numai cu părerea mulţimii, ci trebuie adău- 
gate şi celelalte însuşiri. Se întâmplă de multe ori ca pă- 
rerea mulţimii să fie greşită; dar dacă cercetezi mai îna- 
inte viaţa şi sufletul celui propus pentru preoţie, nu mai 
poţi bănui nici o primejdie din partea părerii mulţimii. 
De aceea Pavel cere să vezi şi care e părerea mulţimii, 
după ce i-ai cercetat mai înainte viaţa şi sufletul. Nu s-a 
mărginit să spună atât doar: „Trebuie să aibă o mărtu- 
rie bună", ci a adăugat „şi de la cei din afară 11 , voind să 
arate că înainte de părerea mulţimii este nevoie de o 
cercetare amănunţită a celui propus pentru preoţie. 

Aşadar, pentru că şi eu îţi cunoşteam sufletul mai 
bine decât părinţii tăi, după cum chiar tu însuţi ai măr- 
turisit, de aceea este drept să mă slobozeşti de orice 
învinuire. 

Vasile: Dar tocmai din pricina asta, mi-a spus Va- 
sile, n-ai să scapi de învinuire, de-ar voi cineva să te în- 
vinovăţească. Nu-ţi aduci aminte, oare, de micimea su- 



63 



SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR 

fletului meu ? N-ai cunoscut-o şi din cuvintele mele şi 
adeseori şi din faptele mele ? Nu-ţi băteai joc mereu de 
slăbiciunea sufletului meu, că-mi pierd repede curajul 
chiar în cele mai neînsemnate necazuri ? 

Capitolul 6 

Dovada virtuţii lui Vasile 
şi a dragostei lui puternice 

Ioan: îmi amintesc, i-am răspuns, şi adeseori am 
auzit aceste cuvinte de la tine ! N-aş putea tăgădui. 
Dacă-mi băteam joc uneori de tine, apoi o făceam în 
joacă, şi nu înadins. Dar n-am să mă cert acum cu tine 
pentru asta. îţi cer însă ca şi tu să fii tot atât de deschis 
cu mine cum sunt şi eu, când îţi voi aminti una dintre 
bunele tale însuşiri sufleteşti. Dacă vei încerca să spui 
că mint, nu te voi cruţa, ci-ţi voi dovedi că spui asta 
mai mult din smerenie decât din dragoste de adevăr. Iar 
pentru adevărul spuselor mele nu mă voi sluji de alt 
martor, ci chiar de cuvintele şi faptele tale. 

Mai întâi vreau să te întreb: Ştii cât de mare e pute- 
rea dragostei ? Hristos a lăsat la o parte toate minunile 
pe care aveau să le facă apostolii şi a spus: Jntru 
aceasta vor cunoaşte oamenii că sunteţi ucenicii Mei, 
dacă vă veţi iubi unii pe alţii" (Ioan 13, 35). Iar Pavel a 
spus că dragostea este plinirea legii (Rom. 13, 10) şi, 
dacă lipseşte dragostea (1 Cor. 13, 1-2), harismele 2 nu 



2 Harismele sunt nişte daruri supranaturale date de Dumnezeu unora 
dintre creştinii epocii apostolice şi imediat apostolice pentru întărirea şi 
sporul duhovnicesc al comunităţii primare creştine. O enumerare a 

64 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

sunt de nici un folos. Ei bine, această virtute minunată, 
acest semn după care se cunosc ucenicii lui Hristos, 
care stă mai presus de harisme, dragostea, o văd sădită 
adânc în sufletul tău şi încărcată de mult rod. 

Vasile: Mărturisesc şi eu, mi-a spus Vasile, că am 
multă grijă de această virtute şi-mi dau cea mai mare 
silinţă să împlinesc porunca dragostei. Dar nici pe ju- 
mătate n-am îndeplinit-o, tu însuţi poţi da mărturie, 
dacă ai voi să spui adevărul şi nu mi-ai vorbi ca să-mi 
faci plăcere. 

Ioan: îţi voi dovedi, i-am răspuns eu; iar amenin- 
ţarea de mai înainte o prefac în faptă, ca să-ţi dovedesc 
că vrei mai curând să te smereşti decât să spui adevărul. 

îţi voi vorbi de o faptă pe care ai săvârşit-o de cu- 
rând, ca să nu bănuiască cineva că, povestind o faptă de 
demult, încerc să ascund adevărul cu ajutorul depărtării 
în timp, când uitarea nu mai îngăduie verificarea spu- 
selor. 

Când un prieten al nostru a fost calomniat că e un 
îngâmfat, că ocărăşte pe toată lumea şi era în mare pri- 
mejdie, atunci tu, fără să te fi chemat cineva şi fără să 
te fi rugat cel primejduit, te-ai aruncat în mijlocul pri- 
mejdiilor. Asta a fost fapta. Dar, ca să te combat chiar 
cu propriile tale cuvinte, îţi voi aminti cuvintele rostite 

acestor harisme o dă Sfântul Apostol Pavel în Epistola întâi către 
Corinteni 12, 8-10. Aceste harisme sunt: 1. înţelepciunea, o înţelepciune 
superioară înţelepciunii fireşti; 2. Cunoştinţa, cunoaşterea unor lucruri 
inaccesibile prin puterile naturale ale omului; 3. Credinţa, credinţa aceea 
care poate muta munţii din loc; 4. Vindecarea bolilor fără ajutorul ştiinţei 
medicale; 5. Facerea de minuni; 6. Proorocia; 7. Deosebirea duhurilor, 
darul de a cunoaşte dacă un harismatic este de la Dumnezeu sau nu; 8. 
Vorbirea în limbi sau ghsolalia, darul de a vorbi şi alte limbi decât cele 
ştiute; 9. Tălmăcirea limbilor, darul de a face cunoscute cele grăite de 
glosolali. 



65 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 

de tine atunci. Când unii te ţineau de rău pentru purta- 
rea ta, iar alţii te lăudau şi te admirau, tu le-ai spus ce- 
lor ce te ţineau de rău: „Ce să fac ? Nu ştiu să iubesc 
altfel, decât să-mi dau sufletul când trebuie să scap pe 
un prieten de primejdie !". Ai rostit, cu alte cuvinte, dar 
cu acelaşi înţeles, cele spuse de Hristos ucenicilor Săi, 
când a definit dragostea desăvârşită: ,flimeni nu are o 
dragoste mai mare decât aceasta, ca să-şi pună cineva 
sufletul pentru prietenii săi" (Ioan 15, 13). Aşadar, 
dacă o dragoste mai mare decât aceasta nu se poate 
găsi, atunci tu ai ajuns la capătul ei; iar prin cele ce-ai 
făcut şi prin cele ce-ai spus, te-ai suit pe culmile ei. De 
aceea te-am dat în mâna acelora; de aceea am urzit 
viclenia. 

Te-ai convins, în sfârşit, că nu te-am împins spre 
slujirea preoţească nici cu gând rău, nici pentru că vo- 
iam să te arunc în primejdie, ci pentru că ştiam că vei fi 
folositor Bisericii ? 

Vasile: Socoteşti, oare, îndestulătoare puterea dra- 
gostei, m-a întrebat Vasile, pentru îndreptarea aproa- 
pelui ? 

Ioan: Mai cu seamă dragostea, i-am răspuns eu, 
poate ajuta în cea mai mare măsură la îndreptarea 
aproapelui nostru. 

Iar dacă vrei să-ţi aduc dovezi şi de priceperea ta, 
voi face-o şi pe asta şi-ţi voi arăta că eşti tot atât de pri- 
ceput, pe cât eşti de iubitor. 

La auzul acestor cuvinte, Vasile şi-a plecat ochii în 
jos, s-a făcut roşu la faţă şi mi-a zis: 

Vasile: Să nu mai vorbim de mine acum. Ştii doar 
că chiar de la început ţi-am cerut să nu vorbim de asta. 
Dar dacă-mi poţi spune ce să răspund celor ce ne atacă, 

66 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

îţi voi asculta cu multă plăcere cuvintele. Lasă, deci, la 
o parte această luptă cu umbrele ! Spune-mi cum să ne 
apărăm înaintea tuturora, atât înaintea celor care ne-au 
cinstit, chemându-ne să ne facă preoţi, cât şi înaintea 
acelora care sunt supăraţi că am ocărât pe cei ce ne-au 
cinstit. 



Capitolul 7 

Am fugit de hirotonie pentru că n-am voit 
să aduc ocară celor care m-au ales 

Ioan: Mă şi grăbesc s-o fac, i-am răspuns lui Vasile. 
îmi va fi uşor să mă apăr şi de învinuirile ce mi se 
aduc, o dată ce am reuşit să-ţi dovedesc că te-ai supărat 
degeaba pe mine. 

Care este acuzaţia ce mi se aduce ? Ce vini mi se 
pun în spate ? 

Mi se spune că am ocărât şi am pricinuit o mulţime 
de neplăceri acelora care au voit să mă hirotonească, 
pentru că n-am primit cinstea cu care au vrut să mă 
cinstească. 

Faţă de o astfel de învinuire spun mai întâi acestea: 
Nu trebuie să ne uităm că ocăram pe oameni dacă, 
pentru a-i cinsti, suntem nevoiţi să păcătuim înaintea 
lui Dumnezeu. Pot spune mai mult, că chiar pentru cei 
care s-au supărat pe mine că am refuzat această cinste, 
chiar pentru ei supărarea lor nu-i lipsită de primejdie, ci 
e însoţită de mare pagubă. Pentru că sunt de părere că 
oamenii afierosiţi lui Dumnezeu, oamenii care privesc 
numai la Dumnezeu, trebuie să fie atât de pătrunşi de 



67 



1 



SFÂNTUL 10AN GURA DE AUR 

evlavie, încât să nu socotească purtarea mea o ocară, 
chiar dacă ar fi fost ocărâţi de mii şi mii de ori. Se vede 
deci, de aici, că nici prin minte nu mi-a trecut să su- 
păr pe acei care au voit să-mi facă cinstea să mă 
hirotonească. 

Dacă aş fi fugit de hirotonie pentru că sunt mândru 
şi îndrăgostit de slava lumii, aşa cum ai spus de multe 
ori că mă acuză unii, atunci aş fi întărit spusele acuza- 
torilor mei şi aş fi săvârşit cel mai mare păcat, că aş fi 
dispreţuit pe nişte bărbaţi mari şi minunaţi şi, pe lângă 
aceasta, şi binefăcători ai mei. Că dacă merită pedeapsă 
cel ce face rău unuia care nu i-a făcut nici un rău, ce 
pedeapsă n-aş merita eu, dacă aş face rău unor oameni 
care din proprie iniţiativă au voit să mă cinstească? 
Nici nu se poate spune că m-au chemat să mă hiroto- 
nească pentru că au vrut să mă răsplătească, că le-aş fi 
făcut vreun bine mare sau mic ! Ce pedeapsă, dar, n-aş 
merita, de le-aş răsplăti binele cu rău ? Iar dacă acest 
lucru nu mi-a trecut niciodată prin minte şi dacă am fu- 
git de sarcina grea a preoţiei mânat de alt gând, atunci 
pentru ce acuzatorii mei nu vor să mă ierte ? Iar dacă nu 
vor să-mi laude fapta, pentru ce mă învinuiesc că am 
voit să-mi cruţ sufletul ? Atât de străin mi-a fost gândul 
de a-i ocări pe bărbaţii aceia, care m-au propus pentru 
hirotonie, încât aş putea spune chiar că i-am cinstit prin 
refuzul meu. Să nu te minunezi, de ţi se par ciudate cu- 
vintele mele. Ţi le voi explica îndată. 

Dacă aş fi primit această cinste, ar fi putut - de nu 
toţi, dar cel puţin cei cărora le place să bârfească -, ar fi 
putut bănui şi spune multe, atât despre mine, cel hiro- 
tonit, cât şi de cei ce m-au propus pentru hirotonie. Ar 
fi putut spune, de pildă, că aceştia s-au uitat la bogăţia 

68 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

mea, că au admirat strălucirea neamului meu, că m-au 
înălţat la această treaptă pentru că i-am linguşit. N-aş 
putea zice dacă nu i-ar fi trecut cuiva prin minte să spu- 
nă că i-am cumpărat cu bani. Ar mai fi putut spune 
bârfitorii şi acestea: Hristos a chemat la această înaltă 
dregătorie pescari, făcători de corturi şi vameşi; aceştia 
însă dispreţuiesc pe cei ce se hrănesc de pe urma mun- 
cii lor de fiecare zi şi-1 laudă şi-1 admiră pe unul care se 
ocupă cu ştiinţele profane şi trăieşte fără să muncească. 
Pentru ce oare au trecut cu vederea pe cei ce au îndurat 
mii şi mii de sudori pentru trebuinţele Bisericii, iar pe 
acesta, care n-a gustat niciodată din astfel de osteneli, 
ci şi-a cheltuit toată viaţa de până acum în munca de- 
şartă a studierii ştiinţelor profane, pe acesta l-au ridicat 
pe neaşteptate la această cinste ? 

Capitolul 8 

Prin fuga mea i-am ferit de ocară 

Acestea şi mai multe decât acestea ar fi putut spune 
bârfitorii mei dacă primeam această înaltă dregătorie. 
Aşa însă nu pot. Le-am tăiat orice prilej de bârfire. Nu 
pot să mă acuze nici pe mine de linguşeală, nici pe 
aceia de simonie, afară numai dacă unii ar voi să o facă 
fără rost pe nebunii. Cum s-ar putea, oare, ca unul care 
linguşeşte, care cheltuieşte bani ca să dobândească o 
cinste, să o lase altora tocmai când trebuie să o pri- 
mească ? S-ar asemăna cu un plugar care ar îndura mul- 
te osteneli cu munca pământului, ca ogorul său să se 
acopere cu roade bogate, ca teascurile sale să se reverse 



69 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 

de vin, dar, după nenumărate osteneli şi multe cheltu- 
ieli de bani, ar lăsa altora atâta belşug de roade, tocmai 
când să secere lanurile şi să culeagă via ! 

Vezi, dar, că atunci când aş fi primit această înaltă 
dregătorie, atunci aş fi dat prilej să fie bârfiţi cei ce 
m-au chemat, chiar dacă spusele ar fi fost departe de 
adevăr; atunci s-ar fi putut spune că n-au făcut alegerea 
întemeiaţi pe o dreaptă socotinţă. Aşa însă nu le-am 
îngăduit să deschidă gura, nici măcar să o caşte. 

Acestea şi altele mai multe decât acestea s-ar fi spus 
de la început. După ce aş fi primit însă această slujire, 
n-aş mai fi reuşit să mă apăr de cei ce m-ar fi vorbit de 
rău în fiecare zi, chiar dacă aş fi făcut totul fără greş, ca 
să nu spun că aş fi fost silit să fac multe greşeli, atât din 
pricina lipsei de experienţă, cât şi din pricina vârstei. 
Aşa însă i-am scăpat de învinuiri pe cei ce m-au chemat 
să mă hirotonească; altfel, i-aş fi acoperit cu fel şi fel de 
ocări. Ce n-ar fi spus ? Că au încredinţat unor copii fără 
minte lucruri atât de minunate şi de mari; că au pângă- 
rit turma lui Dumnezeu; că a ajuns creştinismul batjo- 
cură şi jucărie de copii. Dar aşa „toată fărădelegea îşi 
va astupa gura sa" (Ps. 106, 42). 

Dacă ar spune bârfitorii şi despre tine asta, tu le vei 
arăta îndată prin fapte că nu trebuie judecată priceperea 
după vârstă, că nu trebuie cunoscut bătrânul după părul 
alb şi că, negreşit, trebuie oprit nu tânărul, ci neofitul, 
de la o astfel de slujire. Mare e deosebirea între unul şi 
altul. 



CARTEA A TREIA 



Capitolul 1 

Cei care au bănuit 

că am fugit de preoţie din mândrie 

au arătat că au o idee greşită 

despre preoţie 

Spusele mele de până acum ţi-au arătat că n-am fugit 
de preoţie ca să aduc ocară celor care m-au cinstit cu 
această vrednicie şi că nici n-am vrut să-i fac de ruşine. 

Voi încerca acum să-ţi arăt, atât cât voi putea, că 
n-am făcut asta nici pentru că sunt mândru. 

Dacă ar fi fost vorba să fiu ales general sau împărat 
şi aş fi refuzat, poate că s-ar fi putut bănui aşa ceva; 
sau, mai bine spus, nimeni nu mi-ar fi spus că am refu- 
zat o astfel de slujbă pentru că am fost mândru, ci toţi 
mi-ar fi spus că am refuzat-o pentru că am fost nebun. 
Dar ar îndrăzni, oare, cineva să- mi aducă vina că am 
fugit de preoţie pentru că sunt mândru, când este ştiut 
că preoţia este o dregătorie cu mult mai mare, când 
preoţia este tot atât de superioară demnităţii împără- 
teşti, pe cât de superior este sufletul faţă de trup ? N-ar 
fi, oare, necugetat să numim nebuni pe cei care refuză 
slujbele de mai mică însemnătate, iar pe cei care refuză 
cele mai mari demnităţi să-i numim mândri, şi nu ne- 
buni ? Ar fi la fel ca şi cum ai învinui de nebunie, şi nu 
de mândrie, pe un om care, din dispreţ pentru cireada 
de vite, nu vrea să fie văcar, iar pe altul, care nu pri- 



71 



SFANŢUL ÎOAN GURA DE AUR 

meşte să fie împăratul întregii lumi şi stăpânul tuturor 
oştilor, l-ai învinui de mândrie, şi nu de nebunie. 

Cu mine lucrurile nu stau aşa ! Nu stau aşa ! Cei care 
spun că am fugit de preoţie pentru că sunt mândru, se 
acuză de mândrie pe ei înşişi mai mult decât pe mine. 
Numai faptul că le-a putut trece prin minte că un om ar 
putea dispreţui o slujbă atât de mare ca preoţia, este o 
dovadă de ideea greşită ce o au despre preoţie. într-ade- 
văr nu le-ar fi trecut prin minte să spună despre mine că 
am fugit de preoţie pentru că sunt mândru, dacă ei în- 
şişi n-ar socoti preoţia o slujbă ca orice slujbă, o slujbă 
de care nici nu face să vorbeşti ! Pentru ce nimeni n-a 
îndrăznit nicicând să gândească aşa ceva despre vredni- 
cia îngerilor şi să spună că un suflet omenesc, din mân- 
drie, n-ar vrea să îndeplinească înalta slujire a îngeri- 
lor ? Că mari lucruri ne închipuim noi de puterile ace- 
lea ! Iar gândul acesta nu ne lasă să credem că un om 
poate să-şi închipuie o altă slujbă mai mare decât slujba 
îngerilor. Deci, pe bună dreptate pot fi acuzaţi de mân- 
drie acuzatorii mei mai mult decât mine. Că n-ar fi gân- 
dit asta despre alţii, dacă mai întâi ei înşişi n-ar fi soco- 
tit preoţia o slujbă fără de valoare. 

Capitolul 2 

N-am fugit de preoţie nici pentru că 
umblu după slavă deşartă 

Dacă însă mă acuză că am fugit de preoţie pentru că 
umblu după slavă, le voi dovedi că se contrazic şi se 
dezic pe faţă. De altfel nici nu ştiu ce alte pricini ale 



i 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

fugii mele de preoţie mi-ar mai pune în spate, dacă ar 
înceta să mă învinuiască de păcatul slavei deşarte ! 

Capitolul 3 

Dacă aş fi urmărit slava deşartă, 
ar fi trebuit mai degrabă să mă preoţesc 

Dacă m-ar fi stăpânit dragostea de slavă deşartă, ar fi 
trebuit mai degrabă să primesc preoţia decât să fug de 
ea. Pentru ce? Pentru că mi-ar fi adus multă slavă. 
M-ar fi făcut renumit şi vestit, ar fi făcut pe toată lumea 
să creadă despre mine lucruri mari şi minunate, că eu, 
cu toată tinereţea mea, cu toate că m-am despărţit de 
puţină vreme de frământările şi grijile lumii, am părut 
dintr-o dată în ochii tuturor atât de bun şi de vrednic, 
încât să fiu pus înaintea celor care şi-au cheltuit întrea- 
ga lor viaţă pe drumul plin de osteneli al virtuţii şi să 
iau mai multe voturi decât toţi aceia. Aşa însă, în afară 
de câţiva, cea mai mare parte a Bisericii nu mă cunoaş- 
te nici din nume şi nici nu ştie toată lumea că am fugit 
de preoţie, ci doar câţiva oameni; şi cred că nici toţi 
aceştia nu ştiu bine ce s-a întâmplat. Poate că mulţi din- 
tre ei socotesc sau că n-am fost ales deloc sau că, după 
alegere, am fost îndepărtat de preoţi pentru că am părut 
nevrednic, nu pentru că am fugit de buna mea voie. 

Vasile: Cei care cunosc adevărul, mi-a spus Vasile, 
te vor lăuda. 

Ioan: Dar mi-ai spus, i-am răspuns eu, că tocmai 
aceştia, care cunosc adevărul, mă hulesc, spunând că 
sunt un îngâmfat, că umblu după slavă deşartă. De 



72 



73 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 

unde, deci, mai pot nădăjdui laudă ? De la cei mulţi ? 
Dar aceştia nici nu ştiu cum s-au petrecut lucrurile. De 
la cei puţini ? Dar şi aici lucrurile s-au întors împotriva 
mea. Tu n-ai venit doar cu alt scop la mine acum, decât 
ca să afli cum trebuie să te aperi de învinuirile acelora. 

Dar pentru ce stărui eu atât de mult acum asupra 
acestor lucruri ? Stărui ca să arăt că, chiar dacă ar şti 
toţi cum s-au petrecut lucrurile, nici atunci n-ar trebui 
să se spună despre mine că sunt un om mândru sau că 
umblu după slava lumii. îngăduie puţin şi vei înţelge ce 
vreau să spun. In afară de asta, mai este şi aceea că-i 
ameninţă mare primejdie nu numai pe cei care au în- 
drăzneala să dispreţuiască preoţia din pricina mândriei 
sau de dragul slavei deşarte, dacă este cumva vreun ast- 
fel de om - eu n-o cred -, ci şi pe cei care pun pe seama 
altora astfel de gânduri. 

Capitolul 4 

Preoţia este un lucru înfricoşător, 

iar cultul creştin este mult mai înfricoşător 

decât cultul legii vechi 

Preoţia se săvârşeşte pe pământ, dar are rânduiala 
cetelor cereşti. Şi pe foarte bună dreptate, că slujba 
aceasta n-a rânduit-o un om sau înger sau un arhanghel 
sau altă putere creată de Dumnezeu, ci însuşi Mângâie- 
torul. Sfântul Duh a rânduit ca preoţii, încă pe când 
sunt în trup, să aducă lui Dumnezeu aceeaşi slujbă pe 
care o aduc îngerii în ceruri. Pentru aceea preotul tre- 



74 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

buie să fie atât de curat, ca şi cum ar sta chiar în cer, 
printre puterile cele îngereşti. 

înfricoşătoare şi cu totul cutremurătoare erau şi 
preoţia şi slujba adusă lui Dumnezeu în timpul Legii 
vechi, înainte de venirea harului, de pildă: clopoţeii şi 
rodiile (leş. 28, 29-30), pietrele scumpe, cele de pe 
piept şi cele de pe umăr (leş. 28, 9-12), mitra (leş. 28, 
4), chidara (leş. 28, 36), haina lungă până la călcâie 
(leş. 28, 4, 27), tabla cea de aur (leş. 28, 32), sfintele 
sfinţilor, tăcerea adâncă din lăuntrul templului. Dar 
dacă te uiţi la preoţia şi la slujba adusă lui Dumnezeu 
acum, în timpul harului, vei vedea că cele înfricoşătoa- 
re şi cele cu totul cutremurătoare ale Legii vechi sunt 
mici şi că în această privinţă sunt adevărate cele spuse 
de Pavel despre Legea veche, că „Legea veche, cu toată 
slava ei, era fără de slavă, fată de Legea nouă, din pri- 
cina slavei covârşitoare a acesteia" (2 Cor. 3, 10). 

Mai socoteşti, oare, că mai eşti printre oameni şi că 
mai stai pe pământ, când vezi că Domnul stă jertfă pe 
Sfânta Masă, iar pe preot stând lângă jertfă rugându-se, 
când vezi că toţi se înroşesc cu împărtăşirea cu cinstitul 
Sânge al lui Hristos ? Mai socoteşti, oare, că mai eşti 
printre oameni şi că stai pe pământ ? Nu socoteşti, oare, 
că te-ai mutat dintr-odată în cer, că ai scos din suflet 
orice gând trupesc şi că priveşti numai cu sufletul gol şi 
cu mintea curată cele din ceruri ? O, minune ! O, iubire 
de oameni a lui Dumnezeu ! Fiul, Care stă sus cu Tatăl, 
este ţinut în clipa aceea în mâini de toţi şi se dă pe Si- 
neşi tuturor celor ce voiesc să-L sărute şi să-L primeas- 
că. Toţi fac aceasta cu ochii credinţei. Ţi se par, oare, 
vrednice de dispreţuit toate acestea sau sunt ele aşa, că 
poţi să o faci pe mândrul faţă de ele ? 

75 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 

Vrei să vezi şi dintr-o altă minune cât este de mare 
sfinţenia preoţiei ? 

închipuie-ţi că vezi pe Ilie proorocul şi că nenumărat 
popor stă împrejurul lui; jertfa este aşezată pe pietre şi 
toţi ceilalţi stau liniştiţi, în tăcere adâncă, numai proo- 
rocul Ilie se roagă; apoi dintr-odată vezi că se pogoară 
din cer peste jertfă flacăra (3 Regi 18, 18-36). Minunate 
sunt acestea şi pline de uimire ! Dar mută-te acum cu 
mintea de la cele săvârşite de Ilie, la cele ce se săvâr- 
şesc de preot pe Sfânta Masă. Vei vedea nu numai fapte 
minunate, ci şi fapte care depăşesc orice uimire. Preotul 
stă în faţa Sfintei Mese; nu pogoară foc din cer, ci pe 
Duhul cel Sfânt; se roagă vreme îndelungată, nu ca să 
se pogoare o flacără de sus, spre a mistui cele puse îna- 
inte, ci ca să se pogoare harul peste jertfă, spre a aprin- 
de cu ea sufletele tuturora şi a le face mai strălucitoare 
decât argintul înroşit în foc. 

Cine poate deci dispreţui această prea înfricoşătoare 
slujbă ? Numai un nebun sau un ieşit din minţi ! Oare 
nu ştii că sufletul omenesc n-ar putea suporta focul ace- 
la al jertfei, ci toţi am pieri până la unul, dacă n-ar sta 
în ajutorul nostru din belşug harul lui Dumnezeu ? 

Capitolul 5 

Mari sunt puterea şi cinstea preoţilor 

Dacă ai putea să te gândeşti ce lucru mare este ca, 
om fiind şi îmbrăcat încă în trup şi sânge, să te poţi 
apropia de fericita şi nemuritoarea fire a Dumnezeirii, 
atunci ai putea înţelege bine cu câtă cinste a învrednicit 

76 



1 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

pe preoţi harul Sfântului Duh. Prin preoţi se săvârşesc 
şi Sfânta Jertfă şi alte slujbe, întru nimic mai prejos de 
Sfânta Jertfă şi în ce priveşte vrednicia preoţească şi în 
ce priveşte mântuirea noastră. Oameni, care trăiesc pe 
pământ şi locuiesc pe el, au primit îngăduinţa să admi- 
nistreze cele cereşti şi au o putere pe care Dumnezeu 
n-a dat-o nici îngerilor, nici arhanghelilor. Nu s-a spus 
îngerilor, ci oamenilor: „Oricâte veţi lega pe pământ, 
vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ, 
vor fi dezlegate şi în cer" (Matei 18, 18). Au şi stăpâ- 
nitorii pământului puterea de a lega; dar leagă numai 
trupurile. Puterea de a lega a preoţilor însă leagă sufle- 
tele şi străbate cerurile; Dumnezeu întăreşte sus în ce- 
ruri cele făcute de preoţi jos pe pământ; Stăpânul întă- 
reşte hotărârea dată de robi. Ce oare altceva a dat Dum- 
nezeu preoţilor decât toată puterea cerească ? Domnul a 
spus: „Cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta şi cărora 
le veţi ţine, vor fi ţinute" (Ioan 20, 23). Ce putere poate 
fi mai mare ca aceasta ? Domnul a spus iarăşi: „Tatăl a 
dat toată judecata Fiului" (Ioan 5, 22). Văd însă că toa- 
tă această putere a fost încredinţată de Fiul preoţilor. 
Au fost înălţaţi la slujba aceasta atât de mare, ca şi cum 
de acum s-ar fi mutat în ceruri, ca şi cum ar fi depăşit 
firea omenească, ca şi cum ar fi scăpat de toate patimile 
omeneşti. Te întreb acum: Când un împărat dă unuia 
din supuşii săi cinstea aceasta de a băga şi de a scoate 
de la închisoare pe cine vrea, cinstea dată lui îl face cu 
vază înaintea tuturor şi demn de invidiat; dar când 
Dumnezeu dă preotului o putere cu atât mai mare cu cât 
este mai de preţ cerul decât pământul şi sufletul decât 
trupul, cum poate să li se pară unora că preoţia este o 
slujbă atât de neînsemnată, încât să poată să le treacă 

77 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 

prin minte că un om, căruia i s-a încredinţat preoţia, ar 
dispreţui darul ? Doamne fereşte de o astfel de nebu- 
nie ! Că e curată nebunie să dispreţuieşti o slujbă atât 
de mare, fără de care nu putem dobândi nici mântuirea, 
nici bunătăţile făgăduite. 

Capitolul 6 

Preoţii sunt slujitorii celor mai mari 
daruri ale lui Dumnezeu 

Dacă nu poţi intra în împărăţia cerurilor, de nu te 
naşti din nou din apă şi Duh (Ioan 3, 5), dacă pierzi 
viaţa veşnică, de nu mănânci trupul Domnului şi nu bei 
sângele Lui (Ioan 6, 54), iar dacă toate acestea nu se 
săvârşesc altfel decât numai prin mâinile acelea sfinte 
ale preoţilor, atunci cum vei putea, fără preoţi, să scapi 
de focul gheenei sau să dobândeşti cununile cele 
pregătite ? 

Preoţii sunt aceia cărora li s-a încredinţat zămislirea 
noastră cea duhovnicească; ei sunt aceia cărora li s-a 
dat să ne nască prin botez. Prin preoţi ne îmbrăcăm în 
Hristos (Gal. 3, 27); prin preoţi suntem îngropaţi îm- 
preună cu Fiul lui Dumnezeu (Rom. 6, 4; Col. 2, 12); 
prin preoţi ajungem mădularele fericitului cap al lui 
Hristos (Col. 3, 15). Prin urmare, e drept ca preoţii să 
fie pentru noi nu numai mai înfricoşători decât marii 
demnitari şi decât împăraţii, dar mai cinstiţi şi mai iu- 
biţi chiar decât părinţii. Părinţii ne-au născut din sânge 
şi din voinţa trupului (Ioan 1, 13); preoţii însă ne sunt 
pricinuitorii naşterii noastre din Dumnezeu, ai acelei 



78 






TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

fericite naşteri din nou, ai libertăţii celei adevărate şi ai 
înfierii după har. Preoţii iudeilor aveau numai puterea 
să vindece trupul de lepră (Lev. 14, 2-32); dar, mai bine 
spus, nici nu aveau puterea să vindece, ci numai să 
vadă dacă cineva a fost sau nu vindecat de lepră (Lev. 
14, 2-3). Şi ştii doar cât de dorită era slujba preoţilor 
Vechiului Testament ! Preoţii Noului Testament însă au 
luat puterea să vindece, nu lepra trupului, ci necurăţia 
sufletului; n-au luat numai puterea de a vedea dacă ci- 
neva a fost sau nu vindecat, ci puterea deplină de a vin- 
deca. Deci cei care dispreţuiesc pe preoţi sunt cu mult 
mai nelegiuiţi decât Datan şi cei dimpreună cu el 
(Num. 16, 1-35) şi vrednici de mai mare pedeapsă. 
Aceia, deşi pretindeau o slujbă ce nu li se cuvenea, to- 
tuşi aveau o foarte bună părere despre preoţie şi au ară- 
tat asta prin râvna ce-o aveau ca să ajungă preoţi. Aceş- 
tia însă, care privesc cu dispreţ preoţia acum, când a 
fost cu mult mai împodobită, când a fost ridicată la o 
atât de mare înălţime, săvârşesc un păcat cu mult mai 
mare decât aceia, pentru că pornesc de la un gând cu to- 
tul contrar gândului ce însufleţea atunci pe Datan şi pe 
cei împreună cu el. Că nici nu este egal dispreţul de a 
dori o slujbă care nu ţi se cuvine, cu dispreţul de a ne- 
socoti o slujbă cu atât de mari bunătăţi; deosebirea din- 
tre un dispreţ şi altul este tot atât de mare pe cât de 
mare este şi deosebirea dintre admiraţie şi dispreţ. 

Care este, deci, sufletul acela atât de ticălos, încât să 
dispreţuiască bunătăţile atât de mari ? Eu aş spune că 
nu-i nici unul, afară numai dacă ar suferi de streche 
drăcească. 

Dar să mă întorc iarăşi la ideea pe care am părăsit-o. 
Dumnezeu a dat preoţilor o putere mai mare decât 

79 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



părinţilor noştri trupeşti, nu numai când ne pedepsesc, 
ci şi când ne fac bine. Deosebirea între unii şi alţii este 
tot atât de mare pe cât de mare este deosebirea între 
viaţa de acum şi viaţa viitoare. Părinţii noştri ne nasc 
pentru viaţa de acum; preoţii, pentru viaţa viitoare; unii 
nu ne pot apăra nici de moartea aceasta trupească şi nici 
nu pot îndepărta bolile ce vin peste noi; ceilalţi, de 
multe ori, au mântuit chiar suflete bolnave şi pe cale de 
a pieri, pentru că le-au făcut unora mai uşoară pedeap- 
sa, iar pe altele chiar de la început nu le-au lăsat să cadă 
în păcate, nu numai cu ajutorul învăţăturilor şi al sfatu- 
rilor, ci şi cu ajutorul rugăciunilor. Preoţii au puterea să 
ne ierte păcatele nu numai când ne nasc din nou prin 
Sfântul Botez, ci şi după ce ne-au botezat. „Este cineva 
bolnav dintre voi, spune Scriptura, să cheme preoţii Bi- 
sericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn 
întru numele Domnului; şi rugăciunea credinţei va 
mântui pe cel bolnav şi-l va ridica pe el Domnul şi de 
va fi făcut păcate i se vor ierta lui" (Iacov 5, 14-15). în 
afară de asta, părinţii nu pot fi de vreun folos copiilor 
nici dacă greşesc faţă de vreunul din mărimile şi puter- 
nicii pământului; preoţii însă au potolit de multe ori 
chiar mânia lui Dumnezeu, nu a unor dregători sau îm- 
păraţi. Va mai îndrăzni acum cineva să-mi aducă vina 
că am fugit de preoţie pentru că sunt mândru, pentru că 
o socotesc o nimica ? 

Socot că cele spuse au sădit în sufletele ascultători- 
lor mei o teamă atât de mare de preoţie, încât aceştia 
vor învinui de mândrie şi de îndrăzneală nu pe cei ce 
fug de preoţie, ci pe cei care, din proprie iniţiativă, se 
apropie de ea şi se străduiesc, pe toate căile, să dobân- 
dească această cinste. 



80 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

Dacă cei cărora li s-a încredinţat conducerea statelor 
au dus la pieire şi statele ce li s-au încredinţat spre con- 
ducere şi s-au pierdut şi pe ei, dacă n-au fost oameni 
pricepuţi şi cu mintea foarte ascuţită, câtă pricepere şi 
câtă putere, şi personală, şi de sus, crezi oare că trebuie 
să aibă, ca să nu greşească, cel care a fost învrednicit să 
împodobească pe Mireasa lui Hristos ? 

Capitolul 7 

Şi Pavel se temea când se uita 
la măreţia preoţiei 

Nimeni n-a iubit pe Hristos mai mult ca Pavel; ni- 
meni n-a arătat o râvnă mai mare ca el; nimeni n-a fost 
învrednicit de mai mult har; totuşi, după atâtea daruri, se 
temea încă şi tremura de această dregătorie şi pentru 
credincioşii lui. ,Mă tem, spunea el, ca nu cumva, pre- 
cum şarpele a amăgit pe Eva, aşa să strice gândurile 
voastre şi să le abată de la curăţia cea întru Hristos" (2 
Cor. 11, 3); şi iarăşi: „Cu frică şi cu cutremur mare am 
fost la voi" (1 Cor. 2, 3). Aşa grăia un om care a fost 
răpit până la al treilea cer şi a luat parte la tainele lui 
Dumnezeu (2 Cor. 12, 2-4), care, după ce a crezut în 
Hristos, a fost în tot atâtea primejdii de moarte câte zile a 
trăit (2 Cor. 4, 11; Rom. 8, 36). Aşa grăia un om, care 
n-a voit să se folosească nici de puterea dată lui de 
Hristos, ca să nu smintească pe vreunul din credincioşi 
(2 Tes. 3, 9). Aşadar, dacă Pavel, care a săvârşit fapte ce 
depăşesc poruncile lui Dumnezeu, care nu urmărea deloc 
folosul său, ci folosul credincioşilor (1 Cor. 10, 24; 10, 



81 



SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 



33; Filip. 2, 4; Rom. 14, 19; 15, 2), dacă, deci, Pavel se 
temea totdeauna când se gândea la măreţia apostoliei 
sale, ce vom păţi noi, oare, care urmărim în toate faptele 
noastre numai folosul nostru, noi, care nu numai că nu 
săvârşim fapte care să depăşească poruncile lui Hristos, 
ci chiar le călcăm în cea mai mare parte ? Pavel spune: 
„Cine este slab şi eu să nu fiu slab ? Cine se sminteşte şi 
"eu să nu ard ?" (2 Cor. 11, 29). Aşa trebuie să fie preo- 
tul ! Dar, mai bine spus, nu numai aşa ! Mici sunt acestea 
şi o nimica faţă de cele ce vreau să le spun. Ce anume ? 
,J)oream, spune Pavel, să fiu anatema de la Hristos pen- 
tru fraţii mei, rudele mele cele după trup" (Rom. 9, 3). 
Dacă poate cineva să sloboadă acest glas, dacă are cine- 
va un suflet atât de mare încât să se înalţe până la o astfel 
de dorinţă, ei bine, un astfel de om merită să fie învinuit 
dacă fuge de preoţie. Dar dacă este lipsit de această vir- 
tute a lui Pavel, atât cât sunt eu, ei bine, un astfel de om 
merită să fie urât, nu atunci când fuge de preoţie, ci când 
primeşte preoţia. 

Capitolul 8 

Multe păcate săvârşeşte un om care 
se face preot, dacă nu-i foarte destoinic 

Să ne închipuim că e vorba de alegerea unui coman- 
dant de oştire şi că cei care au puterea să facă numirea ar 
chema un fierar sau un cizmar sau un alt meseriaş şi i-ar 
încredinţa lui conducerea oştirii. Ei bine, eu n-aş lăuda 
pe ticălosul acela care ar primi o astfel de slujbă şi care 
si-ar da toate silinţele să se arunce de bunăvoie într-o 



82 



î 



primejdie sigură. Dacă pentru a fi preot este de ajuns 
numai să te numeşti păstor, să-ţi îndeplineşti la întâmpla- 
re slujba şi nu-i nici o primejdie, atunci dau voie oricui 
să-mi aducă vina că am fugit de preoţie pentru că umblu 
după slavă deşartă. Dar dacă pentru a fi preot e nevoie de 
multă pricepere, iar înainte de pricepere e nevoie de mult 
har de la Dumnezeu, de purtări bune, de viaţă curată, de 
virtute mai mare decât cea omenească, atunci nu mă lipsi 
de iertare pe mine, care n-am vrut să mă pierd în zadar şi 
fără rost. Dacă m-ar duce cineva la o corabie mare, cu 
mulţi vâslaşi şi încărcată cu mărfuri de mare preţ, şi 
mi-ar porunci să mă aşez la cârma vasului, ca să trec Ma- 
rea Egee sau Marea Tireniană 1 , l-aş refuza de la primul 
cuvânt. Iar dacă cineva m-ar întreba pentru ce fac asta, 
i-aş răspunde: „Ca să nu scufund corabia". Nimeni nu 
mă va învinovăţi că am fost atât de prevăzător acolo 
unde e vorba de pierderea de averi şi unde moartea se 
mărgineşte numai la moartea trupului. Pentru ce atunci, 
dar, vă mâniaţi şi mă urâţi că nu m-am aruncat, fără să 
mă gândesc, într-o primejdie atât de mare, acolo unde 
credincioşii de sub conducerea mea n-aveau să se înece 
în marea aceasta, ci în adâncul cel de foc, unde n-avea 
să-i aştepte moartea aceasta, care desparte sufletul de 
trup, ci moartea cealaltă, care aruncă la chin veşnic şi su- 
fletul împreună cu trupul ? 

Vă rog şi mă cuceresc vouă, să nu faceţi asta ! îmi 
cunosc sufletul ! Ştiu că e neputincios şi mic. Cunosc 
măreţia slujirii preoţeşti ! Ştiu cât e de greu să fii preot ! 



1 Mări recunoscute încă de pe timpul lui Homer ca mări agitate şi pli- 
ne de primejdii pentru corăbieri. Marea Egee este cuprinsă între Grecia şi 
Asia Mică, iar Marea Tireniană scaldă coasta de apus a Italiei până în 
Sicilia. 



83 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



Capitolul 9 

Preotul este cuprins de slava deşartă 
şi de păcatele născute din ea 

Mai multe sunt valurile care tulbură sufletul preotu- 
lui, decât vânturile care frământă marea ! Mai întâi, 
dintre toate primejdiile, cea mai primejdioasă este stân- 
ca slavei deşarte; este mai primejdioasă decât stânca 
despre care poeţii povestesc miturile cu sirenele 2 . Mulţi 
din cei ce au trecut pe lângă această stâncă au scăpat 
nevătămaţi; pentru mine însă stânca aceasta a slavei de- 
şarte este atât de cumplită, că nici acum, când nici o ne - 
voie nu mă împinge spre prăpastia slavei deşarte, nici 
acum nu pot scăpa de acest rău. Dacă mi s-ar fi încre- 
dinţat păstorirea credincioşilor, aş fi fost dat, aproape 
cu mâinile legate la spate, fiarelor care locuiesc această 
stâncă, pentru ca să mă sfâşie în fiecare zi. Care sunt 
aceste fiare? Mânia, tristeţea, invidia, cearta, hula, 
pâra, minciuna, făţărnicia, uneltirea, pornirea împotriva 
celor care nu ne-au făcut nici un rău, bucuria şi mulţu- 
mirea sufletească pricinuite de cusururile şi greşelile 
celorlalţi slujitori, mâhnirea pricinuită de succesele şi 
bunăstarea altora, dragostea de a fi lăudat, dorinţa după 



2 Homer povesteşte în Odiseea (XII, 51-200) despre o stâncă, o insulă 
din apropierea strâmtorii Mesina (între Italia şi Sicilia), care era locuită de 
sirene. Acestea, prin cântecul lor fermecător, ademeneau şi pierdeau pe 
toţi corăbierii care se apropiau de insulă ca să le asculte cântecul. Ulise, 
pentru a scăpa şi el şi echipajul corăbiei sale de vraja cântecului sirenelor, 
la sfatul zeiţei Circe, a astupat cu ceară urechile corăbierilor şi a pus să fie 
legat de mâini şi de picioare de catarg, ca să poată asculta cântecul sirene- 
lor, dar să nu poată îndrepta corabia spre insulă. Numai aşa a scăpat de 
primejdie. 

84 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

posturi de cinste - dintre toate patimile dorinţa aceasta 
duce cel mai mult la pieirea sufletului omenesc -, pre- 
dicile rostite pentru a fi pe placul credincioşilor, lingu- 
şelile slugarnice, dezmierdările josnice, dispreţuirea să- 
racilor, linguşirea bogaţilor, onorurile nemeritate, hatâ- 
rurile vătămătoare, care aduc primejdie şi celor ce le 
fac şi celor ce le primesc, frica servilă, vrednică numai 
de cei mai ticăloşi robi, lipsa de îndrăznire, smerenia 
mare de ochii lumii, nu smerenia adevărată, îndepărta- 
rea dojenirii şi a mustrării, dar, mai bine spus, dojenirea 
şi mustrarea chiar peste măsură a celor smeriţi, dar faţă 
de cei puternici nici îndrăznirea de a deschide buzele. 
Pe toate aceste fiare şi mai multe decât acestea le hră- 
neşte şi le creşte stânca aceea a slavei deşarte . 

Toţi câţi au căzut în ghearele lor sunt coborâţi într-o 
robie atât de cumplită, că aceia fac adeseori, de dragul 
femeilor, multe fapte de care nu-i frumos nici să vor- 
besc. Legea dumnezeiască le îndepărtează pe femei de 
la slujba preoţiei (1 Cor. 14, 34), dar ele caută să intre 
cu sila. Şi pentru că singure nu pot face nimic, fac totul 
prin alţii; şi au ajuns să aibă putere atât de mare, încât 
numesc şi dau afară din cler pe cine vor. Din pricina 
asta a ajuns totul cu susul în jos şi poţi vedea adeverită 
spusa proverbului, că supuşii conduc pe conducători. Şi 
de ar fi cel puţin bărbaţi cei care conduc pe conducă- 
tori ! Dar nu, îi conduc nişte femei, cărora nu li se în- 
găduie nici să înveţe pe alţii în Biserică (1 Tim. 2, 12). 
Dar pentru ce spun să înveţe ? Fericitul Pavel nu le-a 
îngăduit nici să vorbească în biserică ! (1 Cor. 14, 34). 
Am auzit chiar pe cineva spunând că li s-a dat femeilor 
atâta libertate, încât ţin de rău chiar pe întâistătătorii 



85 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 

Bisericilor şi-i mustră mai amarnic decât îşi mustră stă- 
pânii slugile. 

Să nu se creadă însă că aduc aceste învinuiri tuturor 
clericilor ! Că sunt, sunt mulţi care au scăpat de laţurile 
acestea; şi sunt mai numeroşi aceştia decât cei care 
le-au căzut pradă. 



Capitolul 1 

Nu preoţia este de vină, 
ci trândăvia noastră 

Dar nici să se creadă că pun pe seama preoţiei aceste 
păcate. Nu sunt atâta de nebun ! Nu-i de vină cuţitul de 
ucidere, nici vinul de beţie, nici puterea trupului de in- 
sultă, nici curajul de cutezanţă necugetată ! Nu ! Ci toţi 
oamenii cu judecată spun că sunt de vină cei care nu 
întrebuinţează cum trebuie darurile date lor de Dumne- 
zeu; pentru aceasta îi şi osândesc. Pentru că însăşi preo- 
ţia ne va învinui, pe bună dreptate, dacă nu o întrebuin- 
ţăm cum trebuie. Nu-i de vină preoţia dacă noi suntem 
plini de păcatele de care am vorbit, ci noi suntem de 
vină, noi, care o murdărim, atât cât atârnă de noi, cu 
atâtea întinăciuni, încredinţând-o la întâmplare unor oa- 
meni care, fără să-şi cunoască bine mai dinainte pro- 
priul lor suflet şi fără să se uite ce lucru mare e preoţia, 
primesc în grabă hirotonia, dar când vor să împlinească 
îndatoririle preoţiei, întunecaţi de nepriceperea lor, în- 
carcă cu nenumărate păcate şi pe credincioşii încredin- 
ţaţi lor spre păstorire. 



86 



TRATAU )L DESPRE PREOŢIE 

Asta, da, asta era aproape să se întâmple şi cu mine, 
dacă Dumnezeu nu m-ar fi smuls grabnic din aceste 
primejdii, cruţându-şi şi Biserica Lui şi sufletul meu. 

Spune-mi, te rog, de unde socoteşti că se nasc în Bi- 
serică tulburări atât de mari ? După părerea mea, nu vin 
din altă parte decât de acolo că alegerile şi numirile în- 
tâistătătorilor Bisericilor se fac fără chibzuială şi la în- 
tâmplare. Capul Bisericii trebuie să fie înainte de toate 
foarte puternic, ca să poată ocârmui şi pune în bună 
rânduială duhurile cele rele, care se ridică de jos, din 
restul trupului; dacă se întâmplă să-i fie capul slab, 
atunci, neputând respinge atacurile acestea aducătoare 
de boală, ajunge mult mai slab decât este şi duce la pie- 
ire, o dată cu el, şi restul trupului. 

Ca să nu se întâmple şi cu mine asta, Dumnezeu m-a 
ţinut în rândul celor mai de jos membri ai Bisericii, 
printre care şi dintru început am fost. 

în afară de cele spuse, sunt multe, dragă Vasile, sunt 
multe alte însuşiri pe care trebuie să le aibă preotul, pe 
care nu le am. Şi, înainte de toate, aceasta: să nu-i fi 
fost sufletul cuprins de dorinţa de a dobândi această 
înaltă dregătorie. Dacă a dorit cu înfocare această dre- 
gătorie, apoi, atunci când a dobândit-o, îşi aprinde mai 
tare flacăra; şi, robit cu totul de dorinţă, îndură fel de 
fel de necazuri, numai şi numai ca să nu o piardă: lin- 
guşeşte, suferă umilinţe şi înjosiri, cheltuieşte bani, 
bani grei. Unii, luptându-se pentru această înaltă dregă- 
torie, au umplut Biserica de crime şi au lăsat oraşele 
pustii. Dar să le trec sub tăcere pe acestea, ca să nu pară 
unora că spun lucruri de necrezut. 

Ar trebui, socot, ca omul să aibă atât de mare respect 
de preoţie, încât să fugă chiar de la început de marile 



87 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 



răspunderi ale preoţiei; iar dacă a ajuns, de i se întâm- 
plă să săvârşească vreun păcat care-1 face vrednic de 
caterisire, să nu aştepte să-1 judece alţii, ci s-o ia înain- 
tea judecării lor şi să părăsească singur această înaltă 
slujire. Aşa, îşi va atrage negreşit asupra lui mila lui 
Dumnezeu; dar dacă se îndărătniceşte să rămână, deşi-i 
nevrednic, se lipseşte de iertare şi aprinde şi mai mult 
urgia lui Dumnezeu, că adaugă un al doilea păcat, şi 
mai grozav. 

Dar nimeni nu va îndura asta. Cumplit lucru, cu ade- 
vărat, cumplit lucru este să doreşti cu putere această 
cinste ! Nu grăiesc aşa, ca să mă împotrivesc spuselor 
fericitului Pavel; ci chiar sunt de acord cu el. Ce spune 
Pavel ? „De doreşte cineva episcopie, spune el, bun lu- 
cru doreşte"(l Tim. 3, 1). Nu spun că-i cumplit lucru să 
doreşti această cinste; ci-i cumplit lucru să o doreşti ca 
să ajungi stăpân şi puternic. Această dorinţă, socot eu, 
trebuie izgonită din suflet cu toată sârguinţa. De la în- 
ceput să n-o laşi să ţi se cuibărească în suflet, ca să poţi 
lucra în toată libertatea. Omul care n-a dorit să se împo- 
dobească cu această cinste, nici nu se teme că o va pier- 
de; iar o dată ce nu se teme, poate săvârşi orice faptă, 
cu libertatea ce se cuvine unor creştini. Dimpotrivă, 
dacă se teme şi tremură că are să fie coborât din dregă- 
torie, atunci suferă o amară robie, plină de o mulţime 
de necazuri şi este silit de multe ori să păcătuiască şi 
faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu. 

Sufletul preotului însă nu trebuie să simtă o astfel de 
teamă. Preotul trebuie să fie ca şi ostaşii viteji de pe 
câmpul de bătaie, care luptă cu curaj şi cad cu bărbăţie. 
Tot aşa şi cei care vin la această înaltă slujire: să pri- 
mească preoţia şi să o părăsească dacă trebuie, aşa cum 

88 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

se cuvine unor bărbaţi creştini, încredinţaţi fiind că o 
astfel de plecare din cler nu le aduce o cunună mai 
mică decât preoţia. într-adevăr, când eşti silit să pleci 
din cler pentru că n-ai vrut să faci o faptă netrebnică şi 
nevrednică de vrednicia acestei înalte dregătorii, aduci 
din partea lui Dumnezeu pedeapsă asupra celor care 
te-au dat afară pe nedrept, iar asupră-ţi mare răsplată: 
„Fericiţi veţi fi, spune Hristos, când vă vor ocărî pe voi 
şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva 
voastră, minţind pentru Mine. Bucuraţi-vă şi vă vese- 
liţi, că plata voastră multă este în ceruri" (Matei 5, 
11-12). Aşa trebuie să cugeti când eşti scos afară din 
dregătorie de confraţii tăi, fie din invidie, fie de hatârul 
unora, fie din ură, fie pentru altă pricină nedreaptă; iar 
de se întâmplă să suferi asta de la duşmanii Bisericii, 
socot că nu mai am nevoie de cuvânt, ca să-ţi arăt cât 
de mare este câştigul pe care ţi-1 agonisesc aceia, prin 
răutatea lor. Trebuie, dar, să te uiţi cu grijă în toate păr- 
ţile, să cercetezi cu de-amănuntul, ca nu cumva să se 
aprindă pe ascuns în sufletul tău vreo scânteie a dorin- 
ţei de stăpânire şi putere. Ar fi de dorit ca, chiar cei 
care de la început n-au fost stăpâniţi de această patimă, 
să poată scăpa de ea, când ajung preoţi. Dar de creşti în 
sufletul tău, chiar înainte de a ajunge preot, această fia- 
ră cumplită şi nemiloasă, atunci nu-ţi pot spune în ce 
vâlvătaie te aruncă dorinţa asta, după ce ai ajuns preot. 

Pe mine - şi să nu socoteşti că din smerenie aş vrea 
să te mint cumva -, pe mine mă stăpâneşte mult această 
dorinţă. Şi pe lângă toate celelalte şi aceasta, nu mai 
puţin, m-a înfricoşat şi m-a făcut să fug de preoţie. 
După cum îndrăgostiţii sunt chinuiţi mai cumplit de 
dragoste când stau alături de iubitele lor, dar le piere 



89 



SFANŢUL ÎOAN GURA DE AUR 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 



dorul cel înverşunat când se duc cât mai departe de ele, 
tot aşa şi cu cei care doresc cu înfocare această înaltă 
slujbă; când ajung aproape de ea, patima ajunge de ne- 
suferit; dar de îşi pierd orice nădejde, o dată cu nădej- 
dea li se stinge şi dorinţa. 

Aceasta, dar, este o pricină, şi nu mică, a fugii mele 
de preoţie. 

Şi chiar de-ar fi fost numai această pricină, ar fi fost 
îndestulătoare, ea singură, să mă oprească de la preoţie. 
Acum îţi voi mai spune şi altă pricină, nu mai mică de- 
cât aceasta. Care ? Preotul trebuie să fie înfrânat, ve- 
ghetor, să aibă ochii în patru, pentru că el trăieşte nu 
numai pentru el, ci şi pentru o atât de mare mulţime de 
oameni. Că eu sunt un trândav şi un slăbănog, care abia 
pot să mă îngrijesc de mântuirea mea, poţi da mărturie 
tu însuţi, tu, care mai mult decât toţi te sileşti să-mi 
acoperi scăderile mele cu dragostea ce-mi porţi. Să 
nu-mi spui că postesc, că pri veghez, că mă culc pe pă- 
mântul gol, ca să-mi supun trupul la o aspră vieţuire. 
Ştii doar cât de departe sunt, în privinţa asta, de ceea ce 
ar trebui să fiu. Dar chiar dacă aş fi îndeplinit toate 
acestea cu scumpătate, totuşi nici aşa, cu trândăvia 
mea, n-aş fi putut fi de vreun folos credincioşilor încre- 
dinţaţi mie spre păstorire. Aceste nevoinţe trupeşti, 
această aspră vieţuire ar putea fi, într-adevăr, de mare 
folos unui om care stă închis în cămăruţa sa şi care se 
îngrijeşte numai de mântuirea lui; dar când e vorba să-ţi 
împărţi sufletul la atâţia credincioşi, când e vorba să ai 
o grijă deosebită pentru fiecare păstorit, cum pot ajuta 
oare aceste nevoinţe trupeşti la desăvârşirea sufletească 
a credincioşilor, dacă în afară de ele nu mai ai şi un su- 
flet tare şi foarte puternic ? 

90 



i 



i 



Să nu te miri dacă eu caut cu atâta stăruinţă în altă 
parte decât în nevoinţele trupeşti şi în viaţa aspră a pre- 
otului, dovada bărbăţiei sufletului său. Nu e lucru greu 
să mănânci prost, să bei puţin şi să te culci pe un aşter- 
nut tare. Vedem că mulţi oameni, mai cu seamă cei de 
la ţară, trăiesc aşa de când s-au născut, iar alţii, tot mai 
mulţi, o duc tot aşa de greu, pentru că şi alcătuirea tru- 
pului lor şi obişnuinţa le uşurează asprimea unui astfel 
de trai chinuit; dar nu pot mulţi, ci unul sau doi, îndura 
ocara, asuprirea, cuvintele grele, zeflemelele de la cei 
mai mici, unele făcute fără gând rău, altele pe bună 
dreptate, mustrările nedrepte şi nemeritate şi din partea 
superiorilor şi din partea inferiorilor. Poţi vedea oameni 
care îndură cu multă tărie postul, privegherile, culcatul 
pe un aşternut prost, o viaţă oricât de aspră, dar îşi 
pierd atâta capul, că ajung mai sălbatici decât cele mai 
sălbatice fiare, când sunt ocărâţi, luaţi în râs, mustraţi 
pe drept sau pe nedrept. Pe aceştia mai cu seamă nu-i 
vom lăsa să intre în curţile preoţiei. Obştea Bisericii 
nu-i vătămată cu nimic dacă întâistătătorul Bisericii nu 
se înfrânează de la mâncări, dacă nu umblă desculţ; dar 
pricinuieşte mari nenorociri şi lui şi credincioşilor dacă 
se mânie. Nu stă deasupra capului lui ameninţarea lui 
Dumnezeu dacă nu posteşte, dacă nu se culcă pe pă- 
mântul gol; dar îl ameninţă iadul şi focul iadului numai 
dacă se mânie pe cineva (Matei 5, 22). După cum cel 
care iubeşte slava deşartă, atunci când ajunge într-o 
slujbă înaltă, slujba aceasta îi aprinde şi mai mult focul, 
tot aşa şi cel care nu-şi poate stăpâni mânia, nici îndeo- 
sebi, nici în legăturile sale cu câţiva oameni, ci se mâ- 
nie cu uşurinţă, ei bine, un astfel de om, când i se încre- 
dinţează purtarea de grijă şi păstorirea unei întregi mul- 

91 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



ţimi, ca o fiară sălbatică, hăitută din toate părţile de mii 
de oameni, nu mai poate trăi în linişte nici el, şi aduce 
şi nenumărate rele peste cei încredinţaţi păstoririi lui. 

Nimic nu tulbură atât de mult curăţia minţii şi lim- 
pezimea judecăţii ca mânia fără socoteală, care izbuc- 
neşte cu multă furie. ,JMânia, spune Scriptura, pierde şi 
pe cei înţelepţi" (Pilde 15, 1). Ochiul sufletului, întune- 
cat de mânie, ca într-o luptă în toiul nopţii, nu mai poa- 
te deosebi pe prieteni de duşmani, nici pe cei cinstiţi de 
cei necinstiţi, ci se poartă de-a valma cu toţi la fel; 
chiar dacă ar avea de suferit de pe urma purtării sale, 
îndură totul cu uşurinţă, numai şi numai ca să-şi împli- 
nească această plăcere a sufletului. Că plăcere este 
aprinderea mâniei; o plăcere care munceşte sufletul mai 
cumplit decât plăcerea trupească, răvăşind toată sănăta- 
tea sufeltului; duce cu uşurinţă la îngâmfare, la duşmă- 
nii nepotrivite, la ură fără*pricină, pe scurt, la păcate; îl 
face pe om să păcătuiască mereu şi pe degeaba şi-1 si- 
leşte să spună şi să săvârşească şi alte multe păcate la 
fel cu acestea; că sufletul târât în vâltoarea patimii nu 
mai are pe ce să-şi reazeme puterea lui, ca să facă faţă 
unei astfel de porniri. 

Vasile: Nu mai pot îndura, mi-a spus Vasile, să te 
batjocoreşti atâta. Cine nu ştie cât de străină este pa- 
tima aceasta de sufletul tău ! 

Ioan: Pentru ce, o, fericite, vrei să mă aduci aproape 
de rug ? Pentru ce vrei să aţâţi fiara potolită din mine ? 
Nu ştii, oare, că n-am reuşit să-mi potolesc fiara aceasta 
datorită tăriei mele sufleteşti, ci datorită dragostei mele 
de linişte şi singurătate ? Nu ştii, oare, că e de dorit ca 
un om care se mânie uşor, să stea retras de lume, să 
aibă numai un prieten sau doi, ca să poată scăpa de pâr- 

92 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

jolul mâniei şi să nu cadă în prăpastia atâtor griji ale 
păstoririi credincioşilor ? Atunci, ajuns preot, se târăşte 
nu numai pe el în prăpastia pierzării, ci târăşte o dată cu 
el şi pe mulţi alţii, şi-i face de nu se mai îngrijesc să se 
poarte cu blândeţe. îndeobşte, mulţimea păstoriţilor se 
uită la purtările conducătorilor lor ca la un model şi 
caută să se asemene în purtări cu ei (Sirah 10, 2). Cum 
ar putea, oare, un preot face pe credincioşii săi să nu se 
mânie, când el însuşi se mânie ? Care dintre credincioşi 
ar dori să fie măsurat în purtări, când vede că preotul 
său se mânie ? 

Nu-i cu putinţă să rămână ascunse păcatele preoţilor. 
Dimpotrivă, ies repede la iveală chiar cele mai mici pă- 
cate. Un atlet, atâta vreme cât stă în casă şi nu se luptă 
cu nimeni, poată să-şi ascundă slăbiciunile. Aşa şi cu 
oamenii care duc această viaţă singuratică şi trăiesc în 
afară de grijile lumii, au singurătatea ca o perdea ce le 
acoperă păcatele; dar când sunt scoşi în lume sunt siliţi 
să-şi dezbrace, ca pe o haină, liniştea şi singurătatea şi 
să arate tuturor sufletele goale, prin mişcările trupurilor 
lor. După cum faptele lor cele bune au fost de folos 
multor credincioşi, pentru că faptele i-au îndemnat şi pe 
ei la fapte bune, tot aşa şi păcatele lor i-au făcut mai 
trândavi pentru săvârşirea virtuţii şi mai molatici pentru 
ostenelile faptelor bune. 

De aceea trebuie ca frumuseţea sufletului preotului 
să strălucească în toate împrejurările din viaţa lui, ca să 
poată, în acelaşi timp, şi bucura, dar şi lumina sufletele 
celor ce-1 privesc. Păcatele credincioşilor de rând, ca şi 
cum ar fi săvârşite în întuneric, pierd numai pe săvârşi- 
torii lor, pe când păcatul unui om cu vază şi cunoscut 
de mulţi, cum este preotul, vatămă îndeobşte pe toţi; pe 



93 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



cei slabi îi face şi mai slabi pentru ostenelile cele pen- 
tru virtute, iar pe cei ce vor să fie mai cu luare-aminte 
asupra lor, pe cei care săvârşesc oarecari fapte de virtu- 
te, îi face de se mândresc. în afară de asta, păcatele cre- 
dincioşilor de rând, chiar dacă sunt săvârşite în văzul 
lumii, nu zdruncină într-un chip deosebit sufletele oa- 
menilor, pe când păcatele celor ce stau în fruntea aces- 
tei slujbe, mai întâi sunt cunoscute de toţi, apoi, chiar 
de-s foarte mici, ele par mari faţă de păcatele mici ale 
celorlalţi. Toţi măsoară păcatul nu cu mărimea păcatu- 
lui săvârşit, ci cu dregătoria celui ce săvârşeşte păcatul. 

De aceea preotul trebuie să se întărească din toate 
părţile, ca şi cu nişte arme de oţel, cu zel mare şi neîn- 
treruptă supraveghere a vieţii sale. Trebuie să se uite 
mereu în jurul său, ca nu cumva să-i găsească cineva un 
loc descoperit şi nepăzit şi să-i dea o lovitură de moar- 
te. Toţi stau în jurul lui gata să-1 rănească şi să-1 doboa- 
re; nu numai vrăjmaşii şi inamicii lui, ci chiar mulţi din 
cei ce-i arată pe faţă prietenie. 

Deci pentru preoţie trebuie să se aleagă suflete aşa 
de tari pe cât de tari a arătat odinioară harul lui Dumne- 
zeu, în cuptorul din Babilon, trupurile celor trei tineri 
(Dan. 3, 2-30). Hrana focului care arde sufletul preotu- 
lui, nu sunt smoala, câlţii şi vreascurile, ci alte materii, 
cu mult mai cumplite ca acestea; că pe suflet nu-1 arde 
focul acela material, ci-1 împresoară flacăra atotmistui- 
toare a invidiei, care se înalţă împrejurul lui din toate 
părţile. Invidia iscodeşte viaţa preotului şi se năpusteşte 
asupra lui mai cu putere de cum se năpustea focul din 
cuptorul Babilonului asupra trupurilor celor trei tineri. 
De găseşte în viaţa lui numai o urmă de stuf, adică cel 
mai mic păcat, flacăra invidiei se lipeşte iute de el; 

94 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

arde, într-adevăr, partea putredă, dar o dată cu asta îi 
pârleşte şi-i înnegreşte cu fumul ei toată viaţa, de-ar fi 
ea mai strălucitoare ca razele soarelui. Atâta vreme cât 
viaţa preotului este în toate privinţele fără cusur, cleve- 
tirile nu-1 pot atinge; dar dacă se întâmplă să săvârşeas- 
că un mic păcat, cum este şi firesc, că e om şi el şi călă- 
toreşte pe oceanul cel mult înşelător al acestei vieţi, 
nu-i mai sunt de folos celelalte fapte bune ca să-1 poată 
scăpa de gurile acuzatorilor, ci acel mic păcat le pune 
în umbră pe toate. Toţi îl judecă pe preot, nu ca pe un 
om îmbrăcat cu trup şi el, cu fire omenească şi el, ci ca 
pe un înger, slobozit de orice slăbiciune omenească. Şi 
după cum de un tiran toţi se tem şi-1 linguşesc, câtă vre- 
me are puterea în mână, pentru că nu-1 pot doborî, dar 
când văd că lucrurile se întorc împotrivă, cei care erau 
prieteni cu puţin mai înainte leapădă respectul făţarnic 
ce i-1 arătau şi ajung dintr-o dată vrăjmaşi şi inamici; şi 
pentru că-i cunosc bine toate scăderile şi păcatele lui, se 
năpustesc asupră-i şi-1 alungă de la putere, tot aşa se în- 
tâmplă şi cu preoţii; cei care cu puţin înainte, pe când 
preotul era puternic, îl cinsteau şi-1 slujeau, îndată ce-i 
găsesc o mică slăbiciune, se pregătesc cu înverşunare 
să-1 alunge din scaun, nu numai ca pe un tiran, ci cu 
mai multă asprime decât pe un tiran. Şi după cum tira- 
nul se teme de garda sa personală, tot aşa şi întâistătăto- 
rul Bisericii tremură de frica celor de lângă el, iar de 
frica coliturghisitorilor lui mai mult decât de toţi; că nu 
râvnesc alţii înalta dregătorie a aceluia cât o râvnesc cei 
din jurul lui, coliturghisitorii lui; că aceştia, mai bine 
decât toţi, îi cunosc toate tainele lui. Fiind aproape de 
el, simt înaintea altora de se întâmplă ceva şi de aceea 
pot fi crezuţi cu uşurinţă chiar când clevetesc; şi făcând 



95 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 



mari micile lui greşeli, îl pierd pe cel clevetit. S-au 
schimbat cuvintele Apostolului ! în loc să spunem: „Şi 
dacă pătimeşte un mădular, pătimesc toate mădularele 
împreună cu el; iar dacă este slăvit un mădular, se bu- 
cură toate mădularele împreună cu el" (1 Cor. 12, 26), 
ar trebui să spunem: „Dacă pătimeşte un mădular, se bu- 
cură toate celelalte mădulare; iar dacă este slăvit un mă- 
dular, suferă toate celelalte mădulare". Dacă n-ai multă 
credinţă, nu poţi ţine piept tuturor acestor clevetiri. 

într-un război atât de greu vrei să mă trimiţi ? Soco- 
teşti oare că sufletul meu este atât de puternic, ca să 
facă faţă unei lupte atât de complicate şi de felurite ? 
De unde şi de la cine ai aflat-o ? Dacă Dumnezeu ţi-a 
spus-o, arată-mi descoperirea şi mă voi pleca. Dar dacă 
nu poţi, ci hotărăşti asta întemeiat pe o părere omeneas- 
că, slobozeşte-te de această înşelăciune. în cele ce mă 
privesc, este drept să mă crezi mai mult pe mine decât 
pe alţii, că „nimeni nu ştie cele ale omului în afară de 
duhul omului, care este în el" (1 Cor. 2, 11). 

Socot că, dacă nu te-am putut convinge mai înainte, 
te-am convins acum, cel puţin prin aceste cuvinte, că 
dacă aş fi primit această înaltă dregătorie m-aş fi făcut 
de râs şi pe mine şi pe cei care m-au ales şi m-aş fi re- 
întors la viaţa pe care o duc acum, cu multă pagubă 
sufletească. 

Nu numai invidia, dar cu mult mai cumplit chiar de- 
cât invidia, dorinţa de această înaltă dregătorie înar- 
mează de obicei pe mulţi împotriva celui ce are această 
dregătorie. întocmai ca feciorii care, în dorinţa de a 
ajunge cât mai repede stăpâni pe averea părintească, în- 
greunează bătrâneţele părinţilor, tot aşa şi unii dintre 
aceştia, când văd că cineva ocupă dregătoria preoţească 

96 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 



vreme îndelungată, pentru că nu-1 pot omorî, se silesc 
să-1 scoată din dregătorie. Că toţi doresc să fie în locul 
lui şi fiecare din ei nădăjduieşte că spre el are să se 
îndrepte dregătoria. 



Capitolul 1 1 

Trebuie îndepărtată din sufletul preotului 
dorinţa iubirii de putere 

Vrei să-ţi arăt o altă faţă a acestei lupte pline de mii 
şi mii de primejdii ? 

Du-te şi priveşte adunările generale, acelea mai ales 
în care au loc alegerile conducătorilor bisericeşti ! Vei 
vedea că preotul este acoperit cu tot atâtea învinuiri pe 
cât este de mare numărul credincioşilor. Toţi câţi au 
dreptul la vot se împart în mai multe partide. Poţi vedea 
că nici adunarea preoţească nu-i unită; preoţii nu-s uniţi 
nici ei asupra episcopului pe care-1 au de ales. Fiecare 
are părerea lui: unul votează pentru cineva, altul pentru 
altcineva. Pricina acestei învălmăşeli vine de acolo că 
nu urmăresc toţi acelaşi lucru, singurul care ar trebui 
urmărit, anume virtutea sufletului. Dar mai sunt şi alte 
pricini care determină alegerea unuia sau a altuia pentru 
această cinste. De pildă, un alegător spune: Să fie ales 
cutare, pentru că este de neam strălucit; alt alegător 
spune: Să fie ales cutare, pentru că este foarte bogat şi 
nu are nevoie să trăiască din veniturile Bisericii; alt ale- 
gător propune pe altul, pentru că a trecut la noi de la 
eretici; alt alegător propune pe altul, pentru că este pri- 
eten cu el; alt alegător pe altul, pentru că e rudă cu el; 



97 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



iar alt alegător pe altul, care îl linguşeşte; dar nici un 
alegător nu propune pe cel mai vrednic, nici nu-i pune 
la încercare sufletul. 

Departe de mine însă de a socoti aceste pricini ca 
vrednice de luat în seamă la alegerea preoţilor, încât 
n-aş îndrăzni să propun îndată pentru această dregătorie 
nici chiar pe unul cu multă evlavie, însuşire de neapăra- 
tă trebuinţă pentru preoţie, dacă în afară de evlavie nu 
are şi multă pricepere. Cunosc mulţi oameni care au 
stat toată viaţa închişi în chilia lor, oameni istoviţi de 
post, care, atâta vreme cât li s-a îngăduit să fie singuri 
şi să se îngrijească numai de mântuirea lor, bineplăceau 
lui Dumnezeu şi sporeau, nu puţin, în fiecare zi, filoso- 
fia lor. Dar când au venit între oameni şi au fost siliţi să 
îndrepte neştiinţele credincioşilor, unii chiar de la înce- 
put şi-au părăsit posturile, pentru că nu erau destul de 
pregătiţi pentru o slujire atât de mare; alţii, siliţi să ră- 
mână mai departe în posturile lor, n-au mai dus viaţa 
îmbunătăţită de mai înainte şi s-au păgubit şi pe ei foar- 
te mult şi nici altora nu le-au fost de vreun folos. 

Mai mult. Nu voi ridica la dregătoria cea mai înaltă 
nici pe unul care toată viaţa şi-a cheltuit-o în cea mai de 
jos treaptă a slujirii bisericeşti şi a ajuns la adânci bă- 
trâneţe, numai pentru că-i respect vârsta înaintată. Pen- 
tru ce să fac asta, dacă el, cu toată vârsta lui înaintată, 
este tot nepotrivit pentru dregătoria aceea înaltă ? 

Nu spun acum aceste cuvinte cu gândul de a ocărî 
bătrâneţile, nici cu gândul de a legiui să fie îndepărtaţi 
negreşit de la astfel de dregătorii cei ce provin din rân- 
durile monahilor - că s-a întâmplat că mulţi monahi au 
împodobit cu strălucire această dregătorie -, ci pentru 
că mă străduiesc să arăt că dacă nici evlavia singură, 

98 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

nici bătrâneţile adânci nu sunt îndestulătoare spre a ară- 
ta pe cineva vrednic de preoţie, apoi cu atât mai mult 
nu îndreptăţesc pentru preoţie pricinile amintite mai 
sus: familia strălucită, bogăţia, prietenia sau rudenia. 

Alţii adaugă şi alte pricini, şi mai nesăbuite decât 
acestea: unii sunt primiţi în cler ca să nu treacă cumva 
în rândurile vrăjmaşilor Bisericii; alţii, din pricina rău- 
tăţii lor, ca nu cumva să nu facă mari rele Bisericii, de 
sunt trecuţi cu vederea. 

Se poate închipui, oare, o mai mare nelegiuire? 
Când s-a pomenit ca oameni răi şi plini de nenumărate 
păcate să fie cinstiţi tocmai pentru fapte pentru care ar 
trebui pedepsiţi şi să fie ridicaţi la vrednicia preoţească 
tocmai pentru fapte pentru care ar trebui să nu li se în- 
găduie nici pragul bisericii să-1 treacă ? 

Spune-mi, mai este nevoie să căutăm pricina mâniei 
lui Dumnezeu, când dăm unor oameni răi şi nevrednici 
să pângărească nişte lucruri atât de sfinte şi prea înfrico- 
şătoare ? Când păstorirea credincioşilor este încredinţată 
unor oameni cu totul nepotriviţi sau unor oameni pentru 
care preoţia este cu mult mai presus decât puterile lor, 
atunci Biserica nu se deosebeşte cu nimic de frământarea 
şi învălmăşeala apelor din strâmtoarea Eurip 3 . 



3 Strâmtoare între insula Eubeea şi Grecia, vestită din vechime din 
pricina fenomenului specific al fluxului apelor sale, în timpul căruia 
schimbarea curentului apei de la nord la sud şi de la sud la nord se face la 
intervale de timp egale, dar viteza lui e variată, ajungând la lună nouă şi 
lună plină la o viteză de 6 mile pe oră. Liniştea care urmează după fiecare 
schimbare a curentului de apă ţine câteva minute şi este folosită de coră- 
bieri pentru trecerea prin strâmtoare, pentru că trecerea în timpul curentu- 
lui este primejdioasă chiar pentru cele mai mari vapoare. Sunt două pe- 
rioade ale schimbării curentului apelor: o perioadă regulată, în care curen- 
tul se schimbă de patru ori în timp de 24 de ore, şi o perioadă neregulată, 



99 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



Mai înainte râdeam de înalţii funcţionari laici, pen- 
tru că la numirea în posturile înalte nu aveau în vedere 
virtutea sufletului, ci averea, mulţimea anilor şi inter- 
venţiile altor oameni. Dar când am auzit că nesocotinţa 
asta a pătruns şi în treburile noastre bisericeşti, n-am 
mai socotit atât de ciudat lucrul acesta. într-adevăr, 
pentru ce să ne mai mirăm că fac astfel de păcate oame- 
nii din lume, care umblă după slava lumii, care fac totul 
de dragul banilor, când cei care se făţăresc că nu-i mai 
robesc nici banii, nici slava deşartă, fac acelaşi lucru şi 
nu sunt întru nimic mai buni decât aceştia; când cei 
care trebuie să lupte pentru cer se tocmesc la numirile 
în posturile clericale, ca şi cum s-ar tocmai la vânzarea 
moşiilor sau a altor lucruri; când iau oameni din mulţi- 
me şi-i pun în fruntea unor treburi atât de mari, pentru 
care Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu n-a şovăit să Se 
golească chiar de slava Lui, să Se facă om, să ia chip de 
rob (Filip. 2, 7), să fie scuipat şi pălmuit (Matei 26, 67; 
Marcu 14, 65; Luca 22, 63; Ioan 19, 3) şi să moară cu 
trupul de moarte de ocară ? 

trei sau patru zile în timpul primului pătrar al lunii şi tot atâtea zile în 
timpul ultimului pătrar, când curentul se poate schimba o dată, de două 
ori, de trei ori, de patru ori, până la de douăsprezece ori şi chiar de pai- 
sprezece ori în 24 de ore. Din vechime s-a căutat, fără sorţi de izbândă, 
explicaţia acestui fenomen. După o veche legendă, se spune că Aristotel 
(384-322 î.Hr.) s-ar fi înecat în această strâmtoare, de necaz că n-a putut 
dezlega problema curenţilor din strâmtoarea Eurip. Abia la sfârşitul seco- 
lului XIX s-a descoperit că schimbarea curenţilor din strâmtoarea Eurip 
se sprijină mai cu seamă pe pricini hidrostatice. Cu toate acestea, mai sunt 
încă şi alte probleme ale acestor curenţi care n-au putut fi explicate sufici- 
ent nici până azi. Cf. Biirchner, Euripos, în: Pauly-Wissowa, Real-Ency- 
dopădie der ciassischen Altertumswissenschaft, VI, 1907, 1281-3; I. S. 
Sarres, Ev>puto<;, în: Me^â^v eUt|vixti Eyx,x>xkoKa\.6e.ia, Atena, 1929, 
XI, 770-771. 

100 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

Şi nu se mărginesc numai la atâta, ci mai fac şi alte 
păcate, mai nesăbuite. Nu numai că numesc în posturi 
din cler oameni nevrednici, dar mai îndepărtează şi pe 
cei vrednici. Şi astfel, ca şi cum ar trebui să zdruncine 
trăinicia Bisericii pe două căi sau ca şi cum n-ar fi de 
ajuns cea dintâi pricină pentru a aprinde mânia lui 
Dumnezeu, mai adaugă şi pe a doua, tot atât de groaz- 
nică. Că, după părerea mea, este tot atât de groaznic să 
îndepărtezi pe cei buni, ca şi să numeşti pe cei netreb- 
nici. Şi se face asta, pentru ca turma lui Hristos să nu-şi 
poată găsi din nici o parte nici mângâiere, nici odihnă. 

Nu sunt, oare, vrednice aceste fapte de mii şi mii de 
trăznete ? Nu sunt, oare, vrednice aceste fapte de un iad 
mai cumplit decât acesta care ne ameninţă? Totuşi, 
„Cel ce nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă 
şi să fie viu" (Iez. 18, 23; 33, 11), îndură şi rabdă păca- 
te atât de mari. Cum să nu te minunezi de iubirea Lui 
de oameni ? Cum să nu te uimească milostivirea Lui ? 
Oamenii lui Hristos distrug pe cele ale lui Hristos mai 
cumplit decât vrăjmaşii şi inamicii lui Hristos, iar Hris- 
tos, tot bun, le face încă bine şi-i cheamă la pocăinţă. 
Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie ! Cât de mare e adâncul 
iubirii Tale de oameni ! Cât de mare e bogăţia răbdării 
Tale ! Oameni care au ajuns, datorită numelui Tău, oa- 
meni cu cinste şi cu vază din nişte oameni de jos şi de 
nimic, se folosesc de cinstea ce le-ai dat-o împotriva 
Ta, Cel ce i-ai cinstit, şi îndrăznesc să facă fapte de ne- 
îndrăznit: necinstesc cele sfinte, îndepărtează şi izgo- 
nesc oameni vrednici şi destoinici, pentru ca cei răi să 
aibă toată liniştea şi deplina libertate ca să răstoarne tot 
ce voiesc. 



101 



SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR 



Iar dacă vrei să afli pricinile acestei grozăvii, vei ve- 
dea că sunt aceleaşi ca şi pricinile amintite mai înainte, 
că au o singură rădăcină, sau, ca să zic aşa, o singură 
mamă: invidia. Pricinile pentru care sunt îndepărtaţi cei 
vrednici de la preoţie nu sunt de un singur fel, ci de mai 
multe feluri. Iată aceste pricini: cutare, pentru că nu ştie 
să linguşească; cutare, pentru că a jignit pe cutare; cu- 
tare, pentru ca să nu se supere cutare, când vede că a 
fost înlăturat omul lui şi a fost numit altul; cutare, pen- 
tru că e bun şi blând; cutare, pentru că e aspru cu cei ce 
păcătuiesc; cutare, pentru altă pricină asemănătoare. Nu 
le lipsesc pricinile; au câte voiesc. Când n-au nici o altă 
pricină, folosesc şi mulţimea bogăţiilor ca pricină pen- 
tru a îndepărta pe cineva de la această înaltă dregătorie. 
Nu trebuie, spun ei, numit cineva dintr-o dată în această 
cinste, ci treptat şi încetul cu încetul. Pot găsi şi alte 
motive, câte vor. 

Faţă de toate acestea, eu aş vrea să întreb: Ce trebuie 
să facă episcopul care are de luptat cu atâtea vânturi ? 
Cum va ţine piept atâtor valuri ? Cum va respinge toate 
aceste lovituri ? 

Dacă rânduieşte lucrurile după dreapta judecată, îi 
face vrăjmaşi şi inamici şi ai lui şi ai celor numiţi de el, 
pe toţi cei care au propus pe alţii. Şi încep aceştia să-i 
facă episcopului fel de fel de şicane; stârnesc în fiecare 
zi tulburări, batjocoresc în fel şi chip pe cei numiţi de el 
şi nu se lasă până ce sau îi scot din cler sau îi bagă şi pe 
ai lor. Episcopul acesta se aseamănă atunci cu un căpi- 
tan de corabie, care are în corabie piraţi, care mereu şi 
în fiece clipă îl atacă şi pe el, şi pe corăbieri, şi pe călă- 
torii de pe vas. 



102 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

Dacă însă episcopul primeşte în cler pe cei care nu 
merită, ca să facă pe placul protectorilor în dauna mân- 
tuirii sale, atunci în locul lor şi-L face duşman pe Dum- 
nezeu. Poate fi, oare, o grozăvie mai mare ca aceasta ? 
Dar nici aşa episcopul nu va putea mulţumi pe toţi pro- 
tectorii; şi situaţia lui va fi şi mai grea decât înainte, că 
toţi cei nemulţumiţi se vor uni unul cu altul împotriva 
episcopului şi prin asta vor ajunge mai puternici. Pre- 
cum atunci când pe mare vânturile sălbatice, izbindu-se 
unele de altele din direcţii potrivnice, înfurie şi umflă 
dintr-odată marea, liniştită până atunci, şi pierd pe călă- 
tori, tot aşa se tulbură şi liniştea Bisericii şi pier o mul- 
ţime de credincioşi, când intră în cler oameni stricaţi. 

Gândeşte-te acum ce fel de om trebuie să fie acela 
care are să se împotrivească unei atât de mari furtuni şi 
care are de înlăturat, aşa cum trebuie, atâtea piedici din 
calea binelui obştesc al Bisericii ! Ca să poată lupta cu 
uşurinţă împotriva tuturor acestora, trebuie să fie cucer- 
nic, dar lipsit de mândrie; temut, dar iubit; autoritar, dar 
popular; drept, dar larg la suflet; smerit, dar nu slugar- 
nic; aspru, dar înţelegător. Trebuie să înalţe, cu multă 
autoritate, la treapta preoţiei numai pe cel vrednic, chiar 
dacă i-ar sta toţi împotrivă; şi iarăşi, cu aceeaşi autori- 
tate, să nu primească în cler pe un nevrednic, chiar dacă 
ar fi toţi uniţi pentru numirea unuia ca acesta, ci să 
urmărească numai un singur scop: zidirea Bisericii şi să 
nu facă nimic cu ură şi părtinire. 

Mă crezi, oare, acum că pe bună dreptate am fugit de 
preoţie ? Şi nu ţi-am spus încă toate greutăţile ei ! Mai 
am şi altele a spune ! Să nu te obosească însă ascultarea 
ce-o dai unui prieten adevărat, care vrea să te convingă 
că sunt nedrepte învinuirile ce i le-ai adus. Spusele 



103 



SFÂNTUL ÎOAN GURA DE AUR 

mele nu ţi-s de folos numai pentru apărarea mea, ci 
poate îţi aduc şi ţie nu puţin câştig pentru administrarea 
bisericii tale. 

Este de neapărată trebuinţă ca omul care are de gând 
să meargă pe această cale a vieţii, să cerceteze mai întâi 
bine totul şi apoi să ia această înaltă slujire. Pentru ce ? 
Pentru că cel care ştie bine totul de mai înainte, de nu 
are alt câştig, îl are pe acela că nu se tulbură când astfel 
de necazuri vin peste el. 

Capitolul 1 2 

Despre văduve 

Vrei, dar, să-ţi vorbesc mai întâi de sprijinul ce tre- 
buie dat văduvelor sau de purtarea de grijă a fecioarelor 
care şi-au închinat viaţa lui Dumnezeu, sau de greutăţi- 
le pe care le întâmpină episcopul ca judecător ? Fiecare 
din aceste îndatoriri cere o grijă deosebită, iar frica este 
mai mare ca grija. 

Să vorbesc mai întâi de grija care pare mai mică decât 
celelalte, anume de grija ce trebuie s-o aibă de văduve 4 . 

Se pare că îngrijirea văduvelor nu dă multă bătaie de 
cap celor ce se ocupă de ele; că n-au de făcut altceva 
decât să cheltuiască banii daţi pentru întreţinea lor. Dar 
nu-i aşa. Şi aici e nevoie de multă cercetare, să vezi cine 
merită şi cine nu merită să fie înscrisă în ceata văduvelor, 
că au urmat mii si mii de necazuri când văduvele au fost 



4 în Antiohia, pe vremea Sfântului Ioan Gură de Aur, după propria sa 
mărturie, numărul văduvelor întreţinute de Biserică se ridica la trei mii. 
(Omilia 66 la Matei, MG. 58, 630). 

104 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

înscrise fără luare-aminte şi la întâmplare. Multe văduve 
au stricat case, au desfăcut căsnicii, iar adeseori au fost 
prinse că fură, că se îmbată şi că fac şi alte fapte la fel de 
urâte. Iar întreţinerea unor astfel de văduve cu banii Bi- 
sericii este pe de o parte pedepsită de Dumnezeu şi osân- 
dită de oameni, iar pe de altă parte, face pe oamenii de 
bine şi milostivi să nu mai ajute Biserica. Că cine s-ar în- 
voi vreodată ca banii daţi de el lui Hristos să fie cheltuiţi 
cu cei ce hulesc numele lui Hristos ? De aceea trebuie fă- 
cută multă şi amănunţită cercetare, ca nu numai văduvele 
acestea care hulesc numele lui Hristos, dar nici cele care 
pot să se întreţină singure să nu împuţineze hrana vădu- 
velor celor neputincioase. 

După această cercetare, urmează o altă grijă, nu 
mică, anume să facă să curgă, ca dintr-un izvor, hrană 
din belşug văduvelor şi să nu le lipsească niciodată. Că 
omul care sărăceşte fără voia lui nu se satură niciodată; 
cârteşte necontenit şi-i veşnic nemulţumit. E nevoie de 
multă pricepere, de multă stăruinţă, ca să le astupi gu- 
rile şi să înlături orice pricină de cârtire. 

Mulţi, când văd pe cineva că nu-i iubitor de arginţi, 
hotărăsc îndată că un astfel de om este nimerit pentru 
această slujire. Eu socot că nu-i de ajuns numai această 
măreţie sufletească; dar e nevoie să o aibă şi pe aceasta 
înainte de celelalte însuşiri, că fără ea episcopul va fi 
mai degrabă pustiitor al Bisericii decât sprijinitor şi lup 
în loc de păstor. Pe lângă această însuşire sufletească 
trebuie căutat dacă are şi alta, răbdarea, care face bune 
raporturile dintre oameni, care duce şi ancorează sufle- 
tul ca într-un port liniştit. 

Văduvele, din pricina sărăciei, din pricina vârstei şi 
din pricina firii lor femeieşti, se poartă cu obrăznicie 



105 



SFÂNTUL ÎOAN GURA DE AUR 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 



nemăsurată. Sau, ca să vorbesc mai limpede, strigă 
când nu trebuie, învinuiesc fără motiv, se plâng de lu- 
cruri pentru care ar trebui să mulţumească, critică ce ar 
trebui să laude. întâistătătorul Bisericii trebuie să rabde 
totul cu curaj; să nu se mânie când îl supără fără rost, 
nici când îl ţin de rău pe degeaba. Că e drept să-ţi fie 
milă de văduve pentru nenorocirea ce le-a lovit, nu să 
le insulţi; şi e cea mai mare cruzime să calci în picioare 
nenorocirea lor şi să adaugi la durerea sărăciei şi dure- 
rea ocării. De aceea un bărbat prea înţelept, care a văzut 
cât de iubitori de câştig şi cât de mândri sunt oamenii, 
dar a cunoscut bine şi cât de grozavă e sărăcia, încât e 
în stare să doboare la pământ pe cel mai viteaz om şi e 
în stare să-1 facă să nu se mai ruşineze adeseori de ni- 
mic, a spus: „Pleacă la sărac urechea ta, fără să te în- 
tristezi şi răspunde-i cu blândeţe cele de pace" (Sirah 
4, 8). Se adresează bogatului şi-1 îndeamnă să fie blând 
şi uşor de găsit de săraci; îi spune să nu se mânie pe cei 
care îi cer de pomană şi să nu se supere de desele lor 
cereri, ca nu cumva să ajungă duşmanul lor tocmai el, 
care-i dator să-i ajute. Nu se adresează săracului - că ce 
ar putea spune celui doborât la pământ de sărăcie -, ci 
celui care poate uşura nevoia săracului; pe acesta îl în- 
deamnă ca, înainte de a milui pe sărac, să-1 încurajeze, 
uitându-se la el cu faţă veselă şi vorbindu-i cu blândeţe. 
Deci, dacă episcopul nu ia hrana de la gura văduve- 
lor, dar le acoperă cu mii şi mii de ocări, le insultă şi se 
mânie pe ele, nu numai că nu le uşurează deloc tristeţea 
sărăciei lor, ci le-o mai şi măreşte cu ocările lui. Vădu- 
vele sunt într-adevăr silite să se poarte cu obrăznicie, 
pentru că le sileşte stomacul, dar le pare rău de silinicia 
ce o fac. Când văduvele sunt silite să ceară, de teamă să 

106 



nu moară de foame, iar din pricina cerutului sunt silite 
să fie obraznice şi sunt ocărâte pentru obrăznicia lor, 
atunci le cuprinde o tristeţe mare şi puternică; şi triste- 
ţea aceasta le întunecă sufletele. Trebuie, deci, ca cel ce 
poartă grijă de ele să fie atât de îndelung-răbdător, încât 
nu numai să nu le mărească tristeţea prin cuvinte de 
ocară, ci, dimpotrivă, chiar cea mai mare parte din tris- 
teţea lor să le-o aline cu cuvinte de mângâiere. După 
cum cel care a fost ocărât când a fost miluit, nu simte 
folosul banilor primiţi, din pricina rănii făcute de ocară, 
tot aşa şi cel care aude un cuvânt bun şi primeşte milos- 
tenia însoţită de cuvinte de mângâiere, se bucură şi se 
veseleşte mai mult, iar milostenia ajunge de două ori 
mai mare, din pricina chipului în care i-a fost dată. Cu- 
vintele acestea nu-s ale mele; rostesc spusele acelui 
bărbat prea înţelept, care ne-a sfătuit şi mai înainte. 
„Fiule, spune el, când faci bine, nu da naştere la plan- 
şete; iar când dai, nu adăuga cuvinte care supără! 
Oare rouă nu potoleşte chiar arşiţa ? Aşa că e mai bun 
cuvântul decât datul. Iată că un cuvânt bun este mai 
bun decât milostenia; dar un bărbat plin de har le are 
pe amândouă" (Sirah 18, 15-17). 

Cel care poartă grijă de văduve trebuie să fie nu nu- 
mai blând şi răbdător, dar, nu mai puţin, şi bun gospo- 
dar; dacă-i lipseşte această însuşire, atunci banii hotă- 
râţi săracilor se risipesc iarăşi fără rost. Nu de mult i s-a 
încredinţat cuiva această înaltă dregătorie; a strâns aur 
mult, n-a mâncat banii, dar nici nu i-a cheltuit pe toţi cu 
cei nevoiaşi, ci numai câţiva; cea mai mare parte de aur 
a păstrat-o, îngropând-o în pământ, până când, venind 
vremuri grele, a dat aurul în mâinile duşmanilor. Epis- 
copul, deci, trebuie să fie foarte chibzuit, ca să lucreze 



107 



r 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 

în aşa fel, încât nici să înmulţească averea Bisericii, dar 
nici s-o micşoreze, ci să împartă îndată la cei nevoiaşi 
tot ce strânge, iar averile Bisericii să le adune în inimile 
credincioşilor săi, în voia lor cea bună. 

Câţi bani crezi, oare, că trebuie pentru găzduirea 
străinilor, pentru îngrijirea bolnavilor? Câtă lua- 
re-aminte şi câtă pricepere crezi, oare, că trebuie să aibă 
episcopii ? Pentru găzduirea străinilor şi pentru îngriji- 
rea bolnavilor este nevoie de atâţia bani cât şi pentru 
întreţinerea văduvelor - adeseori e nevoie chiar de mai 
mulţi -, iar episcopul trebuie să agonisească aceşti bani 
cu evlavie şi înţelepciune, să îndemne pe creştinii bo- 
gaţi să dea din averile lor cu inimă largă şi fără supăra- 
re, ca nu cumva, căutând să aline durerile celor bolnavi, 
să rănească sufletele donatorilor. 

în purtarea de grijă a bolnavilor, episcopul trebuie să 
arate mult mai multă dragoste, mult mai mult zel. Cu 
anevoie le poţi intra în voie bolnavilor şi cu greutate îi 
poţi face să-ţi urmeze sfaturile. Iar dacă episcopul nu se 
poartă cu multă luare-aminte şi cu multă grijă, e de 
ajuns chiar cea mai mică neatenţie, ca să pricinuiască 
mari rele bolnavului. 

Capitolul 1 3 

Despre fecioare 

în ce priveşte purtarea de grijă de fecioare 5 , teama 
este cu atât mai mare cu cât şi bunul acesta este mai de 



5 E vorba de fecioarele care şi-au afierosit viaţa Mirelui Hristos, a că- 
lugăriţelor, în tot acest capitol, cuvântul „fecioară" are acest sens. 

108 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

preţ, iar ceata fecioarelor este mai împărătească decât 
celelalte. Au şi început să năvălească în ceata acestor 
sfinte, mii şi mii de femei pline de nenumărate păcate. 
De aceea aici e şi mai mare jalea. 

După cum nu e acelaşi lucru când păcătuieşte o fată 
liberă şi când păcătuieşte slujnica ei, tot aşa nu-i acelaşi 
lucru când păcătuieşte o fecioară şi când păcătuieşte o 
văduvă. A ajuns un lucru obişnuit ca văduvele să flecă- 
rească, să se ocărască unele pe altele, să se linguşească, 
să fie obraznice, să se arate pretutindenea şi să se plim- 
be prin piaţă. Fecioara însă se pregăteşte pentru lucruri 
mai mari; râvneşte să trăiască cea mai înaltă filosofie, 
făgăduieşte să arate pe pământ vieţuirea îngerilor, îşi 
pune în gând ca în acest trup să săvârşească faptele pu- 
terilor celor fără de trupuri. Fecioarele nu trebuie să că- 
lătorească mult şi de prisos; nu le este îngăduit să ros- 
tească vorbe deşarte şi fără rost; nu li se cade să cu- 
noască ocara şi linguşeala nici măcar din nume. Din 
pricina asta au nevoie de o foarte mare pază şi de mai 
mult ajutor. Duşmanul sfinţeniei, diavolul, totdeauna şi 
mai cu seamă pe ele le atacă şi stă lângă ele, gata să le 
înghită (1 Petru 5, 8), dacă ar aluneca cumva şi ar că- 
dea, în afară de diavol, oameni, oameni mulţi, uneltesc 
împotriva lor; iar împreună cu toţi aceştia le atacă furia 
firii. Şi, ca să spun pe scurt, fecioarele au de dus o în- 
doită luptă: sunt atacate şi din afară, şi sunt necăjite şi 
dinăuntru. De aceea mare este teama celui ce poartă 
grijă de ele; dar mai mare e primejdia şi durerea, dacă - 
Doamne fereşte ! - se întâmplă vreun lucru nedorit. 
Dacă pentru un tată fata lui înseamnă „priveghere, iar 



109 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



grija de ea îi alungă somnul" (Sirah 42, 11) - şi doar 
un tată are numai atâta teamă, să nu rămână fata lui ne- 
măritată, să nu poată face copii, să nu fie urâtă de băr- 
batul ei -, ce va pătimi episcopul, care nu are nici una 
din aceste griji, ci altele, cu mult mai mari decât aces- 
tea ? Aici nu-i necinstit un bărbat, ci însuşi Hristos. Ne- 
putinţa de a face copii se mărgineşte la atâta că aduce 
ocara asupra ei; răul acesta însă duce la pierderea su- 
fletului. „Tot pomul care nu face roadă bună, spune 
Hristos, se taie şi se aruncă în foc" (Matei 7, 19). Dacă 
este urâtă de Mirele ceresc, nu rămâne cu atâta că ia 
carte de despărţire (Matei 5, 31; 19, 7) şi pleacă, ci pri- 
meşte, ca pedeapsă a urii, munca veşnică. 

Un tată are multe ajutoare, care îi uşurează mult pă- 
zirea fiicei lui: mama, doica, mulţimea slujnicelor şi si- 
guranţa casei; toate îi dau ajutor tatălui să-şi păzească 
fata. Nu-i îngăduie apoi să iasă des în oraş; iar când 
iese, n-o sileşte nimeni să se arate vreunuia din cei cu 
care se întâlneşte, că întunericul serii o acoperă tot aşa 
de bine ca şi zidurile casei pe aceea care nu vrea să fie 
văzută. în afară de aceasta, nu are nici o pricină care s-o 
silească să se arate în faţa bărbaţilor; nici grija de cele 
necesare traiului, nici greutăţile făcute de oamenii răi şi 
nici altă pricină asemănătoare n-o sileşte să aibă astfel 
de întâlniri, că tatăl ei se îngrijeşte de toate; ea are nu- 
mai o singură grijă: să nu facă nimic nevrednic, nici să 
spună vreun cuvânt nepotrivit cu cuminţenia ei. 

Când e vorba însă de păzirea fecioarelor care şi-au 
închinat viaţa lui Dumnezeu, multe sunt cele ce îngreu- 
nează munca părintelui duhovnicesc. Dar, mai bine 



110 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

spus, este chiar cu neputinţă păzirea lor. Episcopul nu 
le poate avea în casa lui, că locuirea sub aceleaşi acope- 
riş nu-i nici cuviincioasă şi nici lipsită de primejdie 5 . 
Chiar dacă nu-şi păgubesc cu nimic mântuirea lor, ci-şi 
păzesc sfinţenia lor, totuşi vor da, pentru sufletele pe 
care le-au smintit, mai mare socoteală decât dacă s-ar fi 
întâmplat să păcătuiască amândoi. Aşadar, pentru că nu 
este cu putinţă lucrul acesta, de aceea nici nu-i este uşor 
episcopului să cunoască mişcările sufletului lor, ca pe 
cele dezordonate să le înlăture, iar pe cele ordonate să 
le deprindă cu mai multă rânduială şi să le îmbunătă- 
ţească; şi nici nu-i uşor să cerceteze pe unde şi la cine 
se duc. Că sărăcia lor şi lipsa lor de sprijin nu-i dau 
episcopului putinţa să cerceteze cu de-amănuntul de au 
purtări cuviincioase. Că o fecioară care este silită să-şi 
agonisească singură cele de care are nevoie, dacă vrea 
să nu fie cuminte, are multe pricini să iasă din casă. Iar 
dacă episcopul îi porunceşte să rămână numai în casă, 
atunci trebuie să înlăture aceste pricini de plecare: să-i 
dea din destul cele de trebuinţă traiului şi o femeie care 
să o slujească. Da, trebuie s-o oprească şi de la înmor- 
mântări şi de la slujbele cele de toată noaptea. Că ştie, 
ştie şiretul acela şarpe să-şi semene veninul său chiar 
cu ajutorul faptelor bune. Fecioara aceasta trebuie să se 
îngrădească din toate părţile ca de un zid şi să iasă din 



6 Despre primejdia locuirii călugăriţelor sub acelaşi acoperiş cu cleri- 
cii - obicei răspândit atât în răsărit cât şi în apus -, Sf. Ioan Gură de Aur a 
scris şi două tratate speciale: Către călugării care locuiesc la un loc cu 
călugăriţele (MG, 47, 495-514) şi: Călugăriţele nu trebuie să locuiască 
la un loc cu călugării (MG. 47, 513-32). 



111 



SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR 



casă de puţine ori pe an şi numai când pricini de ne- 
înlăturat şi grabnice o silesc. 

Dacă mi-ar spune cineva că nu-i treaba episcopului 
să se ocupe cu aceste lucruri, apoi să ştie bine acela că 
atât gândurile ce le au aceste fecioare, cât şi învinuirile 
ce li se aduc, toate îl privesc pe episcop. Este cu mult 
mai folositor ca episcopul să se ocupe de toate, ca să 
scape de învinuirile pe care, vrând-nevrând, le va suferi 
pentru păcatele altora, decât să nu se ocupe deloc de ele 
şi să aştepte cu frică pedeapsa pentru păcatele săvârşite 
de alţii. în afară de asta, omul care face totul prin pro- 
priile lui puteri, le duce pe toate cu multă uşurinţă la 
bun sfârşit; pe când cel care este silit să ia hotărâri după 
ce cere şi părerile altora, nu are atâta tihnă de pe urma 
părăsirii efortului personal, câte necazuri şi nelinişti îi 
pricinuiesc cei ce se împotrivesc şi luptă împotriva pă- 
rerilor lui. 

N-aş putea să enumăr toate grijile pe care le are un 
episcop ca purtător de grijă al fecioarelor. Nu puţină 
bătaie de cap îi dă celui ce i s-a încredinţat această dre- 
gătorie, chiar înscrierea lor în ceata fecioarelor. 

Capitolul 14 

Despre judecată 

Dar şi îndatorirea de judecător are nenumărate ne- 
plăceri. Dă mult de lucru şi are atâtea greutăţi câte nu 
au judecătorii civili. Este greu să descoperi dreptatea şi 
să n-o strici după ce ai descoperit-o. îndatorirea asta de 

112 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

judecător nu-ţi dă numai mult de lucru şi nu e numai 
plină de greutăţi, dar mai e şi foarte primejdioasă. Unii 
oameni mai slabi şi-au pierdut credinţa pentru că n-au 
avut pe cineva care să-i apere când au venit peste ei 
unele încurcături. Mulţi nedreptăţiţi urăsc mai mult pe 
cei care nu i-au ajutat decât pe cei care i-au nedreptăţit; 
nu vor să ţină seamă că judecătorului i s-au înfăţişat 
greşit faptele, nici că faptele au fost foarte greu de ju- 
decat, nici că puterea preoţească are o limită; nu vor să 
ţină seamă de nimic, ci ei înşişi sunt judecători neier- 
tători; cunosc o singură apărare: să scape de necazurile 
ce-i apasă. Iar dacă episcopul, ca judecător, nu-i poate 
scăpa, nu scapă nici el de osânda lor, de-ar aduce mii şi 
mii de motive întru apărarea sa. 

Dar pentru că am amintit de sprijinul pe care trebuie 
să-1 dea episcopul credincioşilor săi, hai să-ţi descopăr 
şi altă pricină de plângere împotriva episcopului. 

Dacă episcopul nu umblă în fiecare zi din casă în 
casă, mai abitir decât negustorii de mărunţişuri, face 
mari greşeli. Vor să fie vizitaţi de episcop nu numai cei 
bolnavi, ci şi cei sănătoşi. Nu-i îndeamnă la asta evla- 
via, ci vor să-şi atragă cinste şi vază asupra casei lor, 
prin vizitele episcopului. Dacă se întâmplă ca vreodată 
episcopul, silit de vreo nevoie, să viziteze mai des pe 
vreun bogat sau pe vreun înalt demnitar al statului, pen- 
tru câştigul obştesc al Bisericii, îndată îi atacă bunul 
nume, spunând că le face vizite spre a-i măguli şi a-i 
linguşi. 

Dar pentru ce vorbesc de sprijinul dat de episcop şi 
de vizitele sale pastorale ? Chiar numai salutările, pe 



113 



SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR 



care le dă unuia sau altuia, aduc asupra episcopului o 
povară atât de mare de învinuiri, încât adeseori este 
scârbit şi doborât de supărare. I se cere socoteală şi de 
felul cum caută cu ochii. Mulţimea îi cercetează cu 
de-amănuntul faptele şi gesturile cele mai obişnuite: 
tonul glasului, expresia feţei, tăria râsului. Şi spun: „Cu 
cutare a râs mai mult, era cu faţa veselă şi 1-a salutat în 
gura mare; pe mine, mai puţin şi de mântuială". Dacă 
episcopul este în vreun loc unde sunt adunaţi mulţi oa- 
meni şi dacă nu-şi plimbă ochii pe la toţi când vorbeşte, 
mulţimea socoteşte lucrul acesta o ocară. 

Cum poate face faţă unor atât de mulţi acuzatori, 
dacă nu este foarte tare de fire, fie pentru a nu i se 
aduce astfel de învinuiri, fie pentru a scăpa de ele, după 
ce i s-au adus. 

Ar trebui ca episcopul nici să nu aibă acuzatori; dar 
dacă asta nu-i cu putinţă, atunci să caute să spulbere în- 
vinuirile lor; iar dacă nici acest lucru nu-i uşor, că uno- 
ra le place să învinuiască pe degeaba şi la întâmplare, 
atunci să stea cu curaj în faţa tristeţii pricinuite de 
aceste învinuiri. Cel învinuit pe bună dreptate suportă 
cu uşurinţă pe cel ce-1 învinuieşte - pentru că nu este 
un acuzator mai aspru decât conştiinţa, de aceea, dacă 
suntem ţinuţi de rău mai întâi de acest prea aspru jude- 
cător, suportăm cu uşurinţă pe acuzatorii din afară, 
care-s mai blânzi decât conştiinţa noastră -, dar cel care 
nu se simte cu vreun păcat pe conştiinţă, când este învi- 
nuit pe nedrept, se mânie repede şi este uşor doborât de 
tristeţe, dacă n-a învăţat mai dinainte să suporte cu cu- 
raj prostiile mulţimii. Că nu-i cu putinţă, nu-i cu putinţă 

114 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

să nu te tulburi şi să nu suferi din pricina unei atât de 
mari nesocotinţe, când te vezi clevetit şi osândit pe 
nedrept. 

Poţi oare să spui ce durere simte episcopul când tre- 
buie să arunce pe cineva afară din sânul Bisericii ? Bine 
ar fi dacă răul s-ar mărgini numai la durere ! Dar nu, 
chinul e şi mai mare. Se teme ca nu cumva acela, pe- 
depsit mai mult decât trebuie, să nu pătimească cele 
spuse de fericitul Pavel: „să nu fie doborât de mai mul- 
tă mâhnire" (2 Cor. 2, 7). Şi, în astfel de cazuri, episco- 
pul trebuie să lucreze cu foarte multă luare-aminte, 
pentru ca nu cumva gândul de a fi de folos să-i ajungă 
pricină de mai mare pagubă. Doctorul, care nu taie bine 
rana, are parte şi el de mânia lui Dumnezeu pentru pă- 
catele săvârşite de acela după o astfel de tăietură. 

La câte pedepse, dar, nu trebuie să se aştepte episco- 
pul, când are de dat socoteală nu numai pentru păcatele 
săvârşite de el, ci este în cea mai mare primejdie şi pen- 
tru păcatele săvârşite de alţii ? Dacă noi tremurăm când 
ne gândim că avem de dat socoteală pentru păcatele 
noastre, că nu vom putea scăpa de focul iadului, ce tre- 
buie să sufere acela care se aşteaptă să dea cuvânt îna- 
intea lui Dumnezeu pentru atâţia şi atâţia ? Că lucrul 
acesta e adevărat, ascultă-1 pe fericitul Pavel, care spu- 
ne, dar, mai bine zis, nu pe el, ci pe Hristos, Care gră- 
ieşte în el: ,/i.scultaţi de mai-marii voştri şi supuneţi-vă 
lor, că ei privegheată pentru sufletele voastre, ca unii 
ce vor da seamă de ele" (Evr. 13, 17). Oare este mică 
frica de această ameninţare ? Nu pot spune ! 



115 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



Cele spuse până acum sunt îndestulătoare să convin- 
gă şi pe cei mai neînduplecaţi şi mai împietriţi, că n-am 
fugit de preoţie pentru că sunt stăpânit de mândrie şi de 
dragoste de slava deşartă, ci numai pentru că mi-e tea- 
mă de mine însumi şi pentru că m-am uitat la măreţia 
preoţiei. 



CARTEA A PATRA 

Capitolul 1 

Sunt pedepsiţi aspru 
nu numai cei care singuri se străduiesc 

să intre în cler, dar şi cei care intră 

siliţi de alţii dacă, odată ajunşi preoţi, 

săvârşesc păcate 

După ce Vasile a ascultat spusele mele, a tăcut câtă- 
va vreme, apoi mi-a zis: 

Vasile: Dacă tu însuţi ai fi umblat să dobândeşti 
această înaltă dregătorie, atunci teama ta ar fi fost în- 
dreptăţită, într-adevăr, cel ce umblă pe toate căile să o 
dobândească, mărturiseşte prin asta că e în stare să o şi 
îndeplinească; iar dacă face greşeli după ce i s-a încre- 
dinţat, nu mai poate spune că a făcut aceste greşeli din 
nepricepere. Şi-a tăiat mai dinainte orice cuvânt de apă- 
rare, că singur a alergat şi a răpit pentru el slujirea 
aceasta. Cel care de bunăvoie şi nesilit de nimeni a ve- 
nit la această slujire nu mai poate spune: „Fără să vreau 
am greşit cutare lucru ! Fără să vreau am dus pe cutare 
pe calea pierzării" ! Domnul, Care va judeca viaţa lui, îl 
va întreba: „Pentru ce ai umblat după această înaltă dre- 
gătorie, pentru ce ai îndrăznit să-ţi iei asupră-ţi îndato- 
riri mai mari decât puterile tale, dacă ştiai că eşti nepri- 
ceput şi n-ai destulă minte ca să întrebuinţezi fără gre- 
şeală arta aceasta ? Cine te-a silit ? Cine te-a tras cu for- 
ţa, când tu te zbăteai şi fugeai ?". 



117 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 



Astfel de cuvinte n-ai să auzi niciodată. Nici n-ai să 
te poţi osândi vreodată că ai umblat după această înaltă 
cinste. Toată lumea ştie că tu nu te-ai străduit deloc s-o 
dobândeşti, ci a altora este fapta. Iar ceea ce nu le îngă- 
duie celorlalţi să aibă iertare pentru greşelile lor, tocmai 
aceea este pentru tine o bună pricină de apărare. 

La auzul acestor cuvinte, am clătinat din cap, am 
zâmbit puţin, m-am minunat de curăţenia sufletească a 
prietenului meu şi am zis: 

Ioan: Aş vrea şi eu ca lucrurile să fie aşa cum spui 
tu, prea bunul meu prieten, dar nu ca să pot primi pre- 
oţia, de care tocmai am fugit. Chiar dacă nu mi-ar fi 
stat înainte nici o pedeapsă, pentru că m-am ocupat la 
întâmplare şi fără pricepere de turma lui Hristos, totuşi 
pentru mine, mai cumplit ca orice pedeapsă, ar fi fost 
să mă arăt atât de rău în ochii celui care mi-a încre- 
dinţat lucruri atât de mari. 

Dar pentru ce aş dori ca părerea asta a ta să fie 
dreaptă ? Pentru ca nenorociţii şi nefericiţii aceia - că 
aşa trebuie numiţi cei care n-au ştiut să îndeplinească 
bine slujirea preoţească, de ai susţine tu de mii şi mii de 
ori că au fost aduşi cu sila şi că au greşit din neştiinţă -, 
pentru ca nenorociţii şi nefericiţii aceia să poată scăpa 
de focul cel nestins (Matei 3, 12; Marcu 9, 43-46, 48), 
de întunericul cel mai din afară (Matei 8, 12; 22, 13; 
25, 30), de viermele cel neadormit (Marcu 9, 44, 46, 
48), de tăierea în două şi pieirea cu făţarnicii (Matei 24, 
51; Luca 12, 46). Dar ce să-ţi fac ? Lucrurile nu stau 
aşa, nu stau aşa ! 

Dar, dacă vrei, te voi încredinţa de adevărul spuselor 
mele. îţi voi da ca pildă mai întâi demnitatea împără- 



118 



tească, deşi ea nu are înaintea lui Dumnezeu atâta preţ 
cât preoţia. 

Saul, fiul lui Chiş, n-a ajuns împărat umblând el sin- 
gur după împărăţie, ci a plecat să-şi caute asinii. S-a 
dus să întrebe pe proorocul Samuel despre ei, iar proo- 
rocul i-a vorbit de împărăţie (1 Regi 9, 1-10, 16). Şi 
nici aşa n-a alergat după tronul împărătesc, deşi auzise 
asta de la un prooroc, ci pregeta şi refuza zicând: „Cine 
sunt eu şi ce este casa tatălui meu ?" (1 Regi 9, 21). Şi 
ce ? Au putut aceste cuvinte să-1 scape de mânia Celui 
ce 1-a făcut împărat, o dată ce a întrebuinţat rău cinstea 
dată lui de Dumnezeu ? Şi totuşi Saul ar fi putut să-i 
spună lui Samuel, când îl mustra: „Am alergat, oare, eu 
după împărăţie ? N-am refuzat eu această putere ? Eu 
voiam să duc o viaţă de om simplu, lipsită de griji şi 
liniştită, dar tu m-ai tras spre această dregătorie ! De-aş 
fi rămas acolo jos, în smerenia mea, aş fi evitat cu uşu- 
rinţă aceste greşeli. De-aş fi fost un om din mulţime, un 
om de rând, nu mi s-ar fi dat această însărcinare şi 
Dumnezeu nu m-ar fi pus să lupt cu amaleciţii (1 Regi 
15, 1-35). Iar dacă nu m-ar fi pus să lupt, n-aş fi săvâr- 
şit acest păcat". 

Dar toate aceste cuvinte ale lui Saul ar fi fost nepu- 
tincioase pentru apărare; şi n-ar fi fost numai neputin- 
cioase, ci chiar primejdioase, că ar fi aprins şi mai mult 
mânia lui Dumnezeu. Că omul care a fost cinstit cu o 
funcţie înaltă, nu trebuie să se servească de înălţimea 
funcţiei sale pentru a-şi scuza păcatele săvârşite în înde- 
plinirea acestei slujbe, ci trebuie să folosească dragostea 
mare a lui Dumnezeu faţă de el ca să-şi îmbunătăţească 
din ce în ce mai mult viaţa. Iar omul care socoteşte că-i 
este îngăduit să păcătuiască tocmai pentru că a avut parte 

119 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



de o funcţie mai mare, nu face altceva decât să arate că 
iubirea pe care i-a arătat-o Dumnezeu e de vină că păcă- 
tuieşte. Şi aşa au obiceiul să grăiască totdeauna oamenii 
necredincioşi şi cei care-şi duc viaţa cu nepăsare. Noi 
însă nu trebuie să ne purtăm aşa, nici să cădem în aceeaşi 
nebunie ca şi ei, ci să ne străduim să muncim cât ne stă 
în putere şi să avem pe limba şi în mintea noastră numai 
cuvinte de laudă pentru Dumnezeu. 

Nici Eli preotul (1 Regi 4, 13-19) - ca să las demni- 
tatea de împărat şi să vin acum la preoţie, despre care 
ne este cuvântul -, nici Eli preotul n-a umblat după 
preoţie. Le ce i-a folosit asta când a păcătuit ? Dar pen- 
tru ce spun că n-a umblat după preoţie ? Chiar dacă ar fi 
vrut să scape de ea, n-ar fi putut, pentru că Legea îl si- 
lea să se facă preot; era din seminţia lui Levi, iar preo- 
ţia se moştenea din tată în fiu. Cu toate acestea, şi el a 
fost pedepsit cumplit pentru nelegiuirea fiilor lui. 

Ce să spunem apoi de Aaron, cel dintâi preot al iu- 
deilor, despre care Dumnezeu a vorbit atâta lui Moise ? 
Nu era aproape să piară, pentru că nu fusese în stare să 
se împotrivească nebuniei poporului iudeu, dacă mijlo- 
cirea fratelui său n-ar fi potolit mânia lui Dumnezeu ? 
(leş. 32, 1-14). 

Dar pentru că am pomenit de Moise, găsesc cu cale 
să arăt adevărul spuselor mele şi cu fapte din viaţa lui. 
Atât de departe era de acest mare şi fericit bărbat gân- 
dul de a lua asupră-şi conducerea poporului iudeu, în- 
cât, atunci când i s-a dat, a fugit (leş. 4, 10-13); când 
Dumnezeu i-a poruncit, nu s-a plecat şi a mâniat pe Cel 
ce-i poruncea (Num. 11, 11-15). Nu numai atât; ci şi 
după ce a ajuns conducătorul iudeilor, Moise şi-ar fi dat 
cu plăcere viaţa numai să scape de această dregătorie: 

120 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

„Omoară-mă, spune Moise, dacă vrei să-mi faci mie 
asta!" (Num. 11, 15). Şi ce? Au putut oare neînceta- 
tele lui refuzuri să-1 apere când a păcătuit la apa prici- 
rii ?'. Au putut ele să-L înduplece pe Dumnezeu să-1 
ierte ? Pentru care pricină Moise n-a intrat în pământul 
făgăduinţei ? Nu pentru altă pricină, după cum toţi o 
ştim, ci numai din pricina acestui păcat (Num. 20, 12; 
Deut. 32, 48-52). Din pricina acestui păcat, acel minu- 
nat bărbat n-a putut să aibă parte de bunătăţile de care 
au avut parte cei de sub conducerea sa; şi după multe 
dureri, după multe suferinţe, după rătăcirea aceea ne- 
grăită din pustie, după atâtea războaie şi biruinţe, a mu- 
rit în afara pământului pentru care s-a ostenit atâta 
(Deut. 34, 1-6). A îndurat valurile şi furtunile mării şi 
n-a putut să se bucure de bunătăţile portului. 

Vezi, deci, că sunt lipsiţi de apărare, dacă greşesc, 
nu numai cei care umblă pe toate căile să ajungă preoţi, 
ci şi cei care ajung preoţi prin străduinţele altora. Dacă 
oamenii care au fugit de preoţie, deşi i-a hirotonit 
Dumnezeu, au fost pedepsiţi atât de mult şi nimic nu 
i-a putut scăpa de primejdia asta, nici pe Aaron, nici pe 
Eli, nici pe Moise, fericitul acela bărbat, sfântul, pro- 
orocul, minunatul, omul cel mai bun dintre toţi oamenii 



1 In pustia Sinai, poporul israelitean nu avea apă şi a început să 
cârtească şi să blesteme pe Moise că i-a scos din Egipt. Atunci Dumnezeu 
s-a arătat lui Moise şi i-a spus să ia toiagul, să lovească în stâncă în faţa 
poporului şi va ieşi apă. «Moise şi Aaron au adunat poporul înaintea 
stâncii şi a zis Moise: „Ascultaţi-mă, neascultătorilor ! Oare din piatra 
aceasta voi scoate apă ? ". Şi a lovit de două ori cu toiagul în stâncă şi a 
ieşit multă apă şi a băut poporul şi dobitoacele. Iar Domnul a zis către 
Moise: „Pentru că nu M-aţi crezut şi nu M-aţi sfinţit înaintea fiilor lui 
Israel, pentru aceea nu veţi duce voi adunarea aceasta în pământul pe 
care l-am dat lor". Aceasta este apa pricirii; că s-au certat fiii lui Israel 
înaintea Domnului» (Num., cap. 20). 



121 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



de pe pământ (Num. 12, 3), omul care vorbea cu Dum- 
nezeu ca şi cu un prieten (leş. 33, 11), deci, dacă astfel 
de oameni n-au scăpat de pedeapsă, cu atât mai puţin 
noi, care suntem departe de virtutea lui Moise, nu vom 
putea avea îndestulătoare apărare conştiinţa că n-am 
umblat noi după preoţie, mai cu seamă când multe din 
aceste hirotonii nu se fac cu harul lui Dumnezeu, ci cu 
sârguinţa oamenilor. 

Dumnezeu 1-a ales pe Iuda, 1-a rânduit în ceata aceea 
sfântă şi i-a dat vrednicia apostolică când a dat-o şi 
celorlalţi apostoli; ba lui i-a dat chiar ceva mai mult de- 
cât celorlalţi: gospodărirea banilor (Ioan 13, 29). Şi la 
ce i-a ajutat aceasta ? A scăpat, oare, de pedeapsă când 
n-a întrebuinţat cum trebuia nici apostolia, nici banii, 
când a vândut pe Cel pe Care avea îndatorirea să-L pre- 
dice, când a cheltuit rău banii ce i s-au încredinţat ca 
să-i gospodărească bine ? (Ioan 12, 6). Nu ! Tocmai 
pentru aceea a primit o pedeapsă şi mai mare. Şi pe 
bună dreptate. Că nu trebuie să folosim cinstea dată 
nouă de Dumnezeu ca să supărăm pe Dumnezeu, ci să 
o folosim ca să-I plăcem şi mai mult. Cel care are pre- 
tenţia să scape de păcatele pentru care trebuie pedepsit, 
tocmai pentru că a fost cinstit de Dumnezeu cu mai ma- 
re dregătorie, face la fel ca unul dintre iudeii necredin- 
cioşi, care, auzind pe Hristos spunând: ,J)acă n-aş fi 
venit şi n-aş fi grăit lor, păcat n-ar avea" (Ioan 15, 22) 
şi: „Dacă n-aş fi făcut semne între ei pe care nimeni 
altul nu le-a făcut, păcat n-ar avea" (Ioan 15, 24), L-ar 
învinui pe Mântuitorul şi Binefăcătorul spunând: „Pen- 
tru ce dar ai venit şi ai vorbit ? Pentru ce ai făcut mi- 
nuni? Pentru aceea, oare, ca să ne pedepseşti mai 
mult ?". Dar aceste cuvinte ar fi adevărată scrânteală şi 



122 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

curată nebunie. Doctorul n-a venit să te omoare, ci să te 
vindece, să te scape desăvârşit de boală. Dar tu, de 
buna ta voie, te-ai lipsit de ajutorul mâinilor Lui. Pri- 
meşte, deci, pedeapsă mai grea ! Că, după cum dacă 
te-ai fi supus îngrijirilor Lui ai fi fost izbăvit şi de păca- 
tele de mai înainte, tot aşa, pentru că ai fugit când L-ai 
văzut venind, nu le mai poţi curaţi; iar de vreme ce nu 
le poţi curaţi, vei fi pedepsit pentru ele. Iar pentru că ai 
zădărnicit, prin faptele tale, toată sârguinţa Doctorului, 
toată vina este a ta. De aceea pedeapsa pe care o vei su- 
feri, după ce ai fost cinstit de Dumnezeu cu această 
înaltă dregătorie, nu va fi egală cu aceea pe care ai fi 
suferit-o dacă n-ai fi fost deloc cinstit, ci cu mult mai 
mare. Este de altfel şi drept să fie pedepsit mai crunt 
cel care nu se face bun nici după ce primeşte o bine- 
facere de la Dumnezeu. 

Ţi-am dovedit, deci, dragă prietene, că este slabă 
apărarea ce-mi propui. Nu numai că nu scapă pe cei ce 
aleargă la ea, ci îi afundă şi mai mult. Trebuie găsită, 
dar, altă scăpare. 

Vasile: Dar ce scăpare mai putem găsi ?, m-a între- 
bat Vasile. Eu nici pe mine nu mai pot fi acum stăpân,, 
atât de mult m-au înfricoşat şi m-au cutremurat cuvin- 
tele acestea. 

Ioan: Te rog şi mă cuceresc, i-am spus eu, să nu-ţi 
pierzi într-atâta nădejdea. Este o scăpare: aceea ca eu, cel 
slab, să nu mă fac niciodată preot, iar tu, cel tare, să nu-ţi 
pui, după harul lui Dumnezeu, în nimic altceva nădejdea 
mântuirii decât în aceea să nu faci vreo faptă nevrednică 
de darul preoţiei şi de Dumnezeu, Care ţi 1-a dat. 

Sunt deci vrednici de cea mai mare pedeapsă oame- 
nii care, după ce au dobândit preoţia prin străduinţa lor, 



123 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



au întrebuinţat rău preoţia, fie din trândăvia lor, fie din 
viclenia lor, fie din nepriceperea lor. Asta nu înseamnă 
că sunt iertaţi de păcate cei care s-au făcut preoţi fără ca 
ei să fi umblat după preoţie ! Nu ! Ci şi aceştia sunt lip- 
siţi de orice apărare. După părerea mea, aceştia nu tre- 
buia să se uite la cei care-i chemau şi-i sileau, de-ar fi 
fost mii şi mii, ci mai întâi să-şi fi cercat sufletul lor, să 
fi cercetat cu de-amănuntul toate şi numai după aceea 
să fi dat ascultare celor care-i sileau. Că nimeni nu în- 
drăzneşte să spună că va zidi o casă, dacă nu-i arhitect; 
nimeni nu încearcă să se apropie de un bolnav, dacă nu 
cunoaşte medicina; chiar de i-ar împinge mulţi cu sila, 
vor refuza şi nu se vor ruşina să-şi mărturisească ne- 
ştiinţa lor. Dar cel căruia are a i se încredinţa purtarea 
de grijă a atâtor suflete nu se va cerceta, oare, mai întâi 
pe sine însuşi ? Va primi, oare, slujirea aceasta chiar 
dacă-i cel mai nepriceput om, numai pentru că-i porun- 
ceşte cutare, pentru că-1 sileşte cutare, pentru ca să nu 
supere pe cutare ? Nu se aruncă, oare, împreună cu cei 
ce l-au silit într-o mare primejdie ? înainte ar fi putut să 
se mântuie pe sine însuşi; dar aşa pierde şi pe alţii îm- 
preună cu el. De unde mai poate nădăjdui mântuirea ? 
De unde mai poate dobândi iertare ? 

Deci, cine va mijloci pentru mine la dreapta judeca- 
tă ? Poate cei ce mă silesc acum şi care mă trag cu sila ? 
Dar pe aceştia cine-i va mântui în timpul înfricoşătoarei 
judecăţi ? Că şi ei au nevoie de alţi mijlocitori ca să 
scape de focul cel veşnic. 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 



Capitolul 2 



Cei care hirotonesc pe cei nevrednici 

sunt tot atât de mult pedepsiţi 

ca şi cei hirotoniţi, chiar dacă nu cunosc 

pe cei pe care îi hirotonesc 

Că nu spun acum aceste cuvinte ca să te sperii, ci ca 
să vezi care este adevărul, ascultă ce grăieşte fericitul 
Pavel către ucenicul său Timotei, iubitul şi adevăratul 
său fiu sufletesc: ,Mâinile degrab să nu-ţi pui pe nimeni, 
nici nu te fă părtaş la păcate străine" (1 Tim. 5, 22). 

Ai văzut de câtă mustrare, dar şi de câtă pedeapsă 
am scăpat eu, atât cât depinde de mine, pe cei care vo- 
iau să mă hirotonească ? 

După cum celui hirotonit nu-i este îndestulător pen- 
tru apărare să spună: „N-am venit de capul meu la hi- 
rotonie", tot aşa şi celor care l-au hirotonit nu le poate 
folosi la ceva spusa că n-au cunoscut pe cel hirotonit. 
Dimpotrivă, tocmai pentru asta păcatul lor e mai mare; 
că au hirotonit pe unul pe care nu-1 cunoşteau, iar apa- 
renta lor apărare le măreşte vina. Nu-i, oare, absurd ca 
atunci când vrei să cumperi un sclav să-1 arăţi la doc- 
tori, să ceri garanţii la vânzarea lui, să te interesezi de 
el pe la vecini şi, după toate acestea, încă să nu te în- 
crezi, ci să mai ceri şi timp îndelungat ca să-1 pui la în- 
cercare, iar când e vorba să numeşti pe cineva într-o 
slujire atât de mare, să-1 hirotoneşti fără cercare şi la 
întâmplare, după cum i se pare cutăruia să dea mărturie, 
spre plăcerea sau necazul altora, fără să mai faci vreo 
altă cercetare ? Cine, oare, va mai mijloci pentru noi în 



125 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 



Ziua Judecăţii, când cei ce trebuie să ne ajute au şi ei 
nevoie de sprijinitori ? 

Prin urmare, şi cel ce hirotoneşte trebuie să facă 
multă cercetare; dar, cu mult mai multă, cel hirotonit. 
Deşi cel hirotonit are tovarăşi de pedeapsă pentru pă- 
catele săvârşite pe cei care l-au ales, totuşi nici el nu 
scapă de pedeapsă, ci primeşte una şi mai mare, afară 
numai de cazul când cei ce l-au ales au făcut asta mâ- 
naţi de vreun calcul oarecare omenesc, deşi îşi dădeau 
bine seama că cel ales de ei nu-i bun. Dar dacă alegăto- 
rii au făcut o astfel de faptă şi au hirotonit pentru vreo 
pricină oarecare pe unul pe care îl ştiau nevrednic, sunt 
pedepsiţi la fel şi ei şi cel hirotonit. Poate însă că o pe- 
deapsă mai mare se dă celui care a hirotonit pe cel ne- 
vrednic. Şi pe bună dreptate, că cel ce a dat puterea în 
mâna celui ce voieşte să strice Biserica, acela este vino- 
vat de păcatele săvârşite de el. Dacă însă episcopul nu 
este vinovat de nici una din pricinile de mai sus, ci spu- 
ne că a fost înşelat de părerea mulţimii, ei bine nici aşa 
nu rămâne nepedepsit; dar i se dă o pedeapsă mai mică 
decât celui hirotonit. Pentru ce ? Pentru că e firesc ca 
alegătorii să fie înşelaţi de faima mincinoasă a cuiva; 
dar cel hirotonit nu poate să spună: „Nu m-am cunoscut 
pe mine însumi", aşa cum pot spune ceilalţi despre el. 
Prin urmare, pentru că are să fie pedepsit mai cumplit 
decât cei care l-au urcat la această treaptă, de aceea tre- 
buie să se cerceteze pe el mai cu de-amănuntul decât îl 
cercetează aceia. Iar dacă aceia îl silesc, pentru că nu-i 
cunosc firea şi caracterul, el este dator să se ducă la ei 
şi să le arate lămurit pricinile refuzului său. Aşa îi va 
face să nu se mai înşele; şi, dovedindu-le că este ne- 



126 



vrednic de o astfel de slujire, va scăpa de povara unor 
îndatoriri atât de mari. 

Spune-mi, pentru care pricină, când este vorba de 
oştire, de negustorie, de plugărie sau de altă îndeletni- 
cire omenească, plugarul nu vrea să conducă corabia, 
ostaşul nu vrea să facă plugărie, iar căpitanul unei co- 
răbii nu vrea să fie ostaş, chiar de i-ai ameninţa de mii 
de ori cu moartea ? Nu, oare, pentru că fiecare vede mai 
dinainte primejdia ce-1 aşteaptă dacă se apucă de o trea- 
bă pe care n-o cunoaşte ? 

Prin urmare, dacă ne folosim de o atât de mare pur- 
tare de grijă în treburile în care paguba este mică şi nu 
dăm ascultare celor ce ne silesc să facem o treabă pe 
care n-o cunoaştem, pentru ce primim, la întâmplare şi 
fără să ne cercetăm, să facem o treabă plină de atâtea 
primejdii, cum e preoţia, unde e pedeapsă veşnică pen- 
tru cei ce nu ştiu să întrebuinţeze cum trebuie preoţia ? 
Pentru ce căutăm să ne scuzăm păcatele spunând că 
ne-au silit alţii ? Hristos, Care ne va judeca în ziua cea 
mare a judecăţii, nu ne va primi o astfel de apărare. Ar 
trebui să arătăm mai multă grijă de cele duhovniceşti 
decât de cele trupeşti. Aşa însă vedem că nu arătăm nici 
măcar aceeaşi purtare de grijă. 

Spune-mi, dacă am chema pe un om să ne facă o 
casă, crezând că-i arhitect, fără să fie, şi el ar veni; şi 
dacă, punând mâna pe materialul pregătit pentru con- 
strucţie, ar strica lemnele, ar strica şi pietrele şi ar zidi 
în aşa fel casa încât să se dărâme îndată, spune-mi ar 
putea un astfel de om să se apere spunând că a fost silit 
de alţii şi că n-a venit el de capul lui ? Deloc ! Şi pe 
foarte bună dreptate, că ar fi trebuit să refuze când a 



127 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 



fost chemat. Dacă cel care strică lemnele şi pietrele nu 
are unde fugi ca să scape de pedeapsă, cum crede că 
poate folosi drept scuză silnicia altora spre a scăpa de 
pedeapsă cel care a pierdut suflete, cel care zideşte de 
mântuială ? Ar trebui să fie prea prost să creadă aşa 
ceva. 

Nu mai spun că nimeni nu poate sili pe cine nu vrea. 
Dar să ne închipuim că i se face cuiva atât de mare sil- 
nicie şi se întrebuinţează împotriva lui atâtea feluri de 
viclenii, încât este hirotonit. Această mare silnicie îl va 
scăpa oare de pedeapsă Nu ! Vă rog să nu ne înşelăm 
atât de mult, nici să ne facem că nu cunoaştem lucruri 
pe care le cunoaşte toată lumea ! Această pretinsă ne- 
ştiinţă nu ne va putea fi de nici un folos în ziua când 
vom da socoteală de faptele noastre. 

Cauţi să te aperi spunând că n-ai umblat tu singur 
după preoţie, pentru că-ţi ştiai slăbiciunea ? Bine ai fă- 
cut ! Dar ar fi trebuit să fugi, mânat de acelaşi gând, şi 
când alţii te-au chemat să te preoţească. Sau poate că te 
credeai slab şi nepotrivit pentru preoţie când nu te che- 
ma nimeni, dar când s-au găsit cei care să-ţi dea această 
cinste ai ajuns deodată vrednic ? Nu mai spune ! Te faci 
de râs şi de basm cu astfel de cuvinte şi-s vrednice de 
cea mai cumplită pedeapsă. Pentru aceea şi Domnul 
sfătuieşte pe cel care vrea să zidească turn, să nu pună 
temelia mai înainte de a se socoti de are cu ce să-1 zi- 
dească, ca să nu dea pricini nenumărate trecătorilor să 
râdă de el (Luca 14, 28-30). Paguba aceasta se mărgi- 
neşte numai la râs; dincoace însă pedeapsa este chinul, 
focul cel nestins (Matei 3, 12; Marcu 9, 43-46, 48), 
viermele cel neadormit (Marcu 9, 44, 46, 48), scrâş- 



128 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

nirea dinţilor (Matei 8, 12, 13, 42, 50; 22, 13; 24, 51; 
Luca 13, 28), întunericul cel mai din afară (Matei 8, 12; 
22, 13; 25, 30), tăierea în două şi şederea împreună cu 
făţarnicii (Matei 24, 51; Luca 12, 46). 

Dar cei care mă învinuiesc că am fugit de preoţie nu 
vor să ţină seama de nici una din aceste primejdii. Alt- 
fel ar înceta să mă ţină de rău că n-am vrut de bună 
voie să mă pierd în zadar. 

Aici nu-i vorba să ai grijă de grâu şi de orz, de boi şi 
de oi, nici de altele asemenea, ci de însuşi trupul lui 
Iisus. Că Biserica lui Hristos este, după fericitul Pavel, 
trupul lui Hristos (Col. 1, 24). Şi trebuie ca acela căruia 
i s-a încredinţat trupul lui Hristos să se nevoiască să-1 
ţină în bună stare şi într-o frumuseţe nemeşteşugită; să 
se uite în toate părţile, ca nu cumva vreo pată sau zbâr- 
citură (Efes. 5, 27) sau vreun alt cusur asemănător să 
strice frumuseţea şi bună-cuviinţa lui. Ce altă îndatorire 
are, oare, preotul decât aceea de a arăta, după puterea 
lui omenească, trupul lui Hristos, Biserica, vrednică de 
Capul (Col. 1,18) ei, Capul Acela nemuritor şi fericit ? 
Dacă atleţii, cei ce se străduiesc să-şi menţină trupurile 
lor în bune condiţii fizice, au nevoie de doctori, de pro- 
fesori, de o hrană aleasă şi bine chibzuită, de exerciţiu 
neîntrerupt şi de multe supravegheri, iar cea mai mică 
neglijenţă strică şi dărâmă totul, ce grijă trebuie să aibă 
cei ce au primit însărcinarea să poarte grijă de trupul lui 
Hristos, preoţii, care n-au de luptat cu trupurile, ci cu 
puterile cele nevăzute ? (Efes. 6, 12). Cum vor putea 
să-1 păstreze întreg şi sănătos, dacă nu vor depăşi cu 
mult virtutea omenească şi dacă nu vor şti să dea fiecă- 
rui suflet leacul potrivit ? 



129 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



Capitolul 3 



Preotul trebuie să fie destoinic 
în predicarea cuvântului lui Dumnezeu 

Nu ştii oare că trupul lui Hristos este atacat de mai 
multe boli şi de mai multe suferinţe decât trupul nostru , 
că se îmbolnăveşte mai uşor şi se însănătoşeşte mai cu 
anevoie? Pentru cei ce vindecă trupurile oamenilor, 
pentru doctori, s-au născocit fel de fel de medicamente, 
fel de fel de instrumente medicale şi de mâncări potri- 
vite pentru bolnavi; a fost de ajuns de multe ori numai 
schimbarea aerului pentru vindecarea unui bolnav; al- 
teori, un somn binefăcător, venit la timp peste bolnav, 
scapă pe doctori de orice osteneală. Dar pentru cei care 
vindecă trupul lui Hristos, pentru preoţi, nu s-a născocit 
nimic asemănător. în afară de pilda prin faptă, preoţii 
n-au decât un singur mijloc, o singură cale de vinde- 
care: învăţătura cu cuvântul, predica. Aceasta e instru- 
mentul, aceasta e hrana, aceasta e cel mai bun aer; 
aceasta ţine loc de medicament, aceasta ţine loc de cau- 
terizare, ţine loc de bisturiu. Dacă preotul trebuie să 
ardă sau să taie, trebuie neapărat să se folosească de 
predică. Dacă predica nu-i în stare să facă asta, zadarni- 
ce sunt toate celelalte. Prin predică ridicăm sufletul 
deznădăjduit; prin predică smerim sufletul îngâmfat; 
prin predică tăiem ce-i de prisos; prin predică împlinim 
cele de lipsă; prin predică lucrăm pe toate celelalte câte 
ne ajută la însănătoşirea sufletului. 

Viaţa îmbunătăţită a unuia poate să-1 îndemne pe un 
altul la o viaţă îmbunătăţită asemănătoare; dar când su - 
fletul se îmbolnăveşte de învăţăturile cele rele, atunci e 



130 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

mare trebuinţă de predică, nu numai pentru întărirea 
credincioşilor, dar şi pentru lupta cu duşmanii din afa- 
ră. Dacă ai avea sabia duhului (Efes. 6, 17) şi pavăza 
credinţei (Efes. 6, 16), încât să poţi face minuni şi prin 
minuni să închizi gurile celor neruşinaţi, ei bine, atunci 
n-ai avea nevoie de ajutorul predicii. Dar, mai bine 
spus, nici atunci nu e fără de folos predica, ci e chiar de 
neapărată trebuinţă. Şi fericitul Pavel a întrebuinţat-o, 
deşi uimea pretutindeni pe toţi prin minunile sale. Şi 
altul, din aceeaşi ceată cu el, ne îndeamnă să ne îngri - 
jim de această putere spunând: „Fiţi gata de răspuns 
oricui vă cere vouă cuvânt despre nădejdea voastră" (1 
Petru 3, 15). Iar atunci, în Ierusalim, toţi apostolii, în 
deplină înţelegere, n-au încredinţat lui Ştefan şi celor- 
lalţi diaconi purtarea de grijă a văduvelor pentru altă 
pricină decât pentru aceea ca ei să se îndeletnicească cu 
slujba cuvântului (Fapte 6, 1 -4). Dacă am avea puterea 
să facem minuni, nici n-am mai avea nevoie de predică; 
dar pentru că n-a mai rămas în noi nici urmă din pute- 
rea facerii de minuni şi pentru că din toate părţile ne 
atacă mulţi şi nenumăraţi duşmani, este neapărată ne- 
voie să ne întărim cu puterea cuvântului, cu puterea de 
a predica, pentru ca să nu fim loviţi de săgeţile duşma- 
nilor, ci să-i lovim noi pe ei. 

De aceea trebuie să ne dăm toată silinţa să facem să Io - 
cuiască din belşug în noi cuvântul lui Hristos (Col. 3, 16). 

Nu trebuie să ne pregătim numai pentru un fel de 
luptă. Nu ! Războiul ce-1 avem de purtat este felurit, 
alcătuit din feluriţi duşmani. Şi nu toţi duşmanii noştri 
întrebuinţează aceleaşi arme şi nici nu se gândesc să ne 
atace într-un singur chip. 



131 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



Capitolul 4 

Preotul trebuie să fie pregătit 

pentru a lupta cu toţi: 

şi cu elenii şi cu iudeii şi cu ereticii 

Cel care are de luptat cu toţi aceşti duşmani, trebuie 
să cunoască felul de luptă al fiecăruia. Acelaşi om tre - 
buie să fie şi arcaş, şi aruncător cu praştia, şi căpetenie, 
şi ostaş, şi general, şi pedestraşii cavalerist; să ştie să 
lupte şi pe mare şi pe metereze. în bătăliile obşteşti, fie- 
care ostaş luptă cu arma pe care o are şi cu ea atacă şi 
se apără de duşmani; în lupta pe care o are de dus preo- 
tul, nu-i aşa. Dacă cel care vrea să învingă nu cunoaşte 
toate felurile de luptă, diavolul ştie să răpească oile, că 
bagă înăuntrul Bisericii pe tâlharii săi prin acea parte pe 
care preotul n-a păzit-o bine. Dar asta nu se întâmplă 
când diavolul simte că păstorul ştie toate ştiinţele şi 
cunoaşte bine toate vicleniile lui. 

De aceea preotul trebuie să se întărească din toate 
părţile. O cetate, atâta vreme cât este înconjurată de zi- 
duri puternice, îşi râde de asediatori, că e întărită bine; 
dar dacă se face în zid o spărtură, numai de mărimea 
unei portiţe, nu mai este de nici un folos celălalt zid 
înconjurător, deşi stă în picioare. Tot aşa şi cu cetatea 
lui Dumnezeu. Când înţelepciunea, ştiinţa şi priceperea 
păstorului sufletesc o înconjoară din toate părţile, ca 
nişte ziduri puternice, toate meşteşugirile duşmanilor se 
termină cu ruşinea şi batjocura lor, iar locuitorii dină- 
untrul cetăţii rămân nevătămaţi; dar dacă un duşman 
poate să dărâme o parte din zidul cetăţii, el, chiar dacă 

132 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

nu o cucereşte toată, totuşi prin acea parte vatămă, ca să 
spun aşa, tot restul. 

Ce folos are preotul dacă se luptă bine cu păgânii, 
dar iudeii îi jefuiesc turma ? Ce folos are preotul dacă îi 
biruie şi pe păgâni şi pe iudei, dar maniheii 2 îi răpesc 
oile ? Ce folos are preotul dacă, după ce îi doboară la 
pământ pe manihei, îi sfâşie oile duşmanii dinăuntru, 
care strecoară în sufletele credincioşilor credinţa că oa - 
menii sunt supuşi destinului ? 

Dar pentru ce să înşir toate rătăcirile diavolului ? 
Dacă păstorul nu ştie să combată bine toate aceste rătă- 
ciri diavoleşti, lupul poate mânca, cu o singură rătăcire, 
cele mai multe oi. 

în războaie, victoria sau înfrângerea se aşteaptă de la 
soldaţii care stau şi luptă pe câmpul de bătaie; în lup- 
tele duse de preot, lucrurile stau cu totul dimpotrivă. 
Adeseori în lupta dusă împotriva duşmanilor credinţei, 



2 Maniheii, adepţii Iui Mani. Mani a fost un întemeietor de religie, şi 
nu un eretic creştin, cum este socotit uneori. El considera toate celelalte 
religii premergătoare religiei sale şi strict naţionale. Pentru aceasta, ten- 
dinţa religiei sale este universalistă. Şi într-adevăr s-a întins în Apus până 
în Africa de Nord, iar în Răsărit până în China şi s-a continuat în ereziile 
neomaniheice de mai târziu, ale pavlicienilor şi bogomililor în Răsărit şi a 
catarilor în Apus. Mani s-a născut pe la 215-216 în Mesopotamia. La vâr- 
sta de 24 de ani îşi începu predica. Călătoreşte mai întâi în India, unde în- 
temeiază o comunitate, iar în 241 se întoarce în patria sa şi, favorizat de 
regele Sapur I, îşi continuă predica mai bine de 30 de ani, până când urgia 
magilor şi mânia noului rege, Bahram I, îl duseră la moarte (276). Ideea 
care stă la baza maniheismului este dualismul. Există două principii opu- 
se, concepute sub forma a două împărăţii: împărăţia luminii - a binelui -, 
în fruntea căreia stă Dumnezeu, şi împărăţia întunericului - a răului -, în 
fruntea căreia stă Satan; fiecare împărăţie are câte o serie de eoni. Pe baza 
acestui dualism este construită întreaga cosmologie, antropologie, soterio- 
logie şi eshatologie maniheică, în care elementul mitic joacă un rol pre- 
cumpănitor. 



133 



X 



SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR 

victoria este de multe ori de partea acelora care n-au 
luat parte de la început la luptă, nici nu s-au ostenit, ci 
au stat liniştiţi. Cel care nu-i destul de dibaci în aceste 
lupte se poate răni cu propria lui sabie şi ajunge de râ- 
sul prietenilor şi duşmanilor. 

Voi încerca să lămuresc cele spuse, cu ajutorul unor 
exemple. 

De pildă, ereticii care au îmbrăţişat învăţătura nebu- 
nească a lui Valentin 3 şi Marcion 4 , ca şi toţi cei care au 
aceeaşi boală ca şi ei, scot din catalogul dumnezeieşti- 
lor Scripturi legea dată de Dumnezeu lui Moise; iudeii, 
dimpotrivă, o cinstesc atât de mult, încât, împotriva 
hotărârii lui Dumnezeu, se încăpăţânează să mai pă- 
zească toate prescripţiile legii, deşi chiar timpul îi 
împiedică 5 . 

Biserica lui Dumnezeu însă evită şi o exagerare şi 
alta, mergând pe calea de mijloc. Nu obligă pe nimeni 



' Valentin, eretic gnostic din secolul al doilea, s-a născut probabil în 
Alexandria. A răspândit învăţătura sa în Egipt şi în Asia, iar între anii 136 
şi 165, la Roma. Descoperit aici ca eretic, a fost izgonit din Biserică şi a 
fugit în Cipru. 

" " Marcion, cel mai periculos eretic din secolul al doilea, s-a născut în 
Sinope din Pont pe la 85 şi a murit pe Ia 1 60. Sfântul Policarp al Smirnei 
1-a numit „întâiul născut al lui Satan". A. V. Harnack, într-o monografie 
asupra lui Marcion (Marcion, Das Evangelium vom fremden Gott, Leip- 
zig, ed. 1, 1921), a încercat să reabiliteze şi omul, şi opera. A făcut din el 
un al doilea Pavel, un autentic interpret al Evangheliei; a văzut în el un 
Luther al Bisericii primare. Lucrarea lui Harnack s-a bucurat de mare suc- 
ces, în trei ani au apărut două ediţii. E contestabil dacă Harnack, cu tot ta- 
lentul şi ştiinţa lui, a reuşit să facă din Marcion un autentic creştin; dar e 
incontestabil că lucrarea lui a avut o influenţă nefastă asupra spiritului 
poporului german. 

5 Ideea aceasta o va dezvolta Sfântul Ioan Gură de Aur mai târziu, în 
Cele opt cuvântări către iudei (MG, 48, 813-942), în care demonstrează, 
pe temeiul Scripturilor Vechiului Testament şi al istoriei, că, o dată cu 
distrugerea templului din Ierusalim, cultul iudaic a încetat. 

134 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

să se supună jugului legii, dar nici nu îngăduie să fie 
hulită şi aruncată; puterea ei a încetat, dar Biserica o 
laudă, pentru că a fost de folos într-o vreme. 

De aceea, cel care are de luptat cu ereticii amintiţi 
mai sus şi cu iudeii, trebuie să cunoască această poziţie 
a Bisericii faţă de legea lui Moise. Că dacă, voind să 
înveţe pe iudei că nu mai e nevoie de păzirea prescrip- 
ţiilor legii vechi, ar începe să o critice fără cruţare, 
atunci ar da nu mică pricină ereticilor, care vor să o de- 
faime; şi, dimpotrivă, dacă în strădania sa de a închide 
gura ereticilor, care defăima legea lui Moise, ar începe 
să o laude fără măsură, să o admire, spunând că e de 
neapărată trebuinţă şi acum, atunci ar deschide gura 
iudeilor. 

O altă pildă. Ereticii înnebuniţi de nebunia lui Sabe- 
lie 6 , şi ereticii turbaţi care urmează rătăcirea lui Arie 7 , şi 



6 Sabelie a fost un eretic antitrinitar modalist. Originar probabil din 
Cirenaica, a început să predice erezia sa la Roma, pe timpul papilor 
Zefirin (199-217) şi Calist (217-222). Excomunicat din Biserică, s-a dus 
în Egipt, unde a continuat răspândirea ereziei sale. Sabelie neagă dogma 
Sfintei Treimi. După Sabelie, Sfânta Treime nu are o existenţă reală, ci 
una modală. Unicul Dumnezeu are trei moduri de apariţie şi trei moduri 
de lucrări în cursul istoriei: ca Tată, este creator, ca Fiu, este mântuitor, 
iar ca Duh Sfânt, sfinţitor. 

7 Arie s-a născut în Libia pe la mijlocul secolului al doilea şi a fost 
ucenic al preotului Lucian din Antiohia şi al ereticului Pavel din Samosa- 
ta. Stabilit în Alexandria, s-a amestecat ca laic în schisma meletiană; în- 
tors în sânul Bisericiii, este hirotonit diacon de episcopul Petru al Alexan- 
driei (+311). Datorită talentului său oratoric şi culturii sale filosofice, 
reuşeşte să fie numit de episcopul Ahila (311-312) preot la cea mai de 
vază biserică din Alexandria. Pe la 315, sub episcopul Alexandru 
(312-328), Arie a început să răspândească prin predici şi scrieri învăţătu- 
rile lui eretice. A fost condamnat în 318 de un sinod local din Alexandria, 
iar în 325 de întâiul Sinod ecumenic. Arie însă, prin legăturile pe care le 
avea la curtea imperială, reuşeşte să determine pe împăratul Constantin 
cel Mare (+337) să-1 exileze pe episcopul Alexandriei, Sfântul Atanasie 

135 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 



unii şi alţii, din pricina lipsei lor de măsură, s-au depăr- 
tat de credinţa cea sănătoasă. Şi unii şi alţii se numesc 
creştini; dar dacă ai cerceta învăţăturile lor, ai vedea că 
sabelienii nu sunt cu nimic mai buni decât iudeii - se 
deosebesc de ei numai cu numele -, iar arienii au o 
erezie asemănătoare cu erezia lui Pavel din Samosata 8 , 
amândoi depărtaţi de adevăr. 

Mare este primejdia în lupta cu aceşti eretici ! îngus- 
tă şi anevoioasă este calea şi mărginită, de o parte şi de 
alta, de prăpăstii adânci. Frica nu e mică. Te temi ca nu 
cumva, lovind pe unul, să fii rănit de celălalt. Dacă spui 
că este o singură Dumnezeire, Sabelie spune îndată că 
tot aşa mărturiseşte şi el; dacă o desparţi, spunând că 
altul este Tatăl şi altul este Fiul şi altul este Duhul cel 
Sfânt, se înfăţişează Arie, care de la deosebirea dintre 
persoanele Dumnezeirii te duce la deosebirea de fiinţă. 

De aceea, în lupta pe care o ai de dus cu aceşti ere- 
tici trebuie să ştii să te fereşti şi de nelegiuitul amestec 



cel Mare (328-373), şi să hotărască primirea lui Arie în Biserică. Dar în 
ajunul duminicii în care urma să aibă loc primirea oficială, degetul lui 
Dumnezeu 1-a lovit pe Arie şi a murit în Constantinopol. După învăţătura 
lui Arie, Cuvântul nu este veşnic, că a fost un timp când nu era; a fost 
făcut din nefiinţă, deci existenţa Sa are un început. Este Fiu al lui Dumne- 
zeu numai prin har, aşa cum au fost şi drepţii; nu este Dumnezeu adevă- 
rat, ci străin de Dumnezeu şi întru totul neasemănător Tatălui. Este o cre- 
atură care, crescând în har şi merite, a ajuns vrednic de a fi slăvit. A fost 
creat pentru două scopuri; să creeze lumea şi să mântuie pe oameni. Pen- 
tru a mântui pe oameni, Cuvântul s-a întrupat, dar a luat un trup fără su- 
flet, căci Cuvântul a luat locul sufletului. 

8 Pavel din Samosata a fost episcopul Antiohiei între 260-268, dar în 
acelaşi timp şi vicerege al reginei Zenobia a Palmirei, care avea stăpânire 
şi peste Siria. Pavel era un om ahtiat după onoruri, fast, bani şi plăceri. 
Asta nu 1-a împiedicat să se ocupe şi cu teologia şi să ajungă reprezentan- 
tul cel mai de seamă al ereticilor antitrinitari dinamici. S-au ţinut trei si- 
noade în Antiohia împotriva lui, între 264 şi 268. 

136 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

făcut de Sabelie între persoanele Dumnezeirii, dar să 
fugi şi de nebuneasca deosebire făcută de Arie în fiinţa 
Dumnezeirii; să mărturiseşti că una este Dumnezeirea 
Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, dar să adaugi tot- 
odată că această unică Dumnezeire are trei ipostase. 
Aşa vom putea respinge atacurile celor două erezii. 

Aş putea să-ţi vorbesc şi de alte multe lupte, în care, 
dacă nu vei lupta cu curaj şi bine pregătit, vei pleca de 
pe câmpul de bătălie cu mii şi mii de răni. 

Capitolul 5 

Preotul trebuie 
să cunoască bine dialectica 

Ce să spun de flecărelile credincioşilor noştri ? Nu 
sunt mai mici decât atacurile ereticilor şi ale păgânilor, 
ci dau chiar mai multă bătaie de cap învăţătorului Bise- 
ricii. Unii credincioşi iscodesc, din simplă curiozitate şi 
fără rost, acelea care nu le sunt de vreun câştig de le-ar 
afla şi nici nu-i cu putinţă să le afle. Alţii, iarăşi, cer 
lămuriri despre judecăţile lui Dumnezeu şi se silesc să 
măsoare adâncul cel mare al lui Dumnezeu. Scriptura 
doar spune: judecăţile Tale sunt adânc mare" (Ps. 35, 
6). Vei găsi însă puţini credincioşi care să se intereseze 
de dreapta credinţă şi de o bună vieţuire; cei mai mulţi 
iscodesc şi caută acelea care nu pot fi găsite; şi mânie 
pe Dumnezeu de le caută. Dacă ne silim să aflăm pe 
acelea pe care Dumnezeu n-a vrut să le aflăm, nici nu le 
vom afla - căci cum e cu putinţă, dacă Dumnezeu nu 
vrea ? -, şi singura urmare a acestor iscodiri este că ne 



137 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 



primejduim. Dar cu toate că aşa stau lucrurile, totuşi 
preotul riscă să-şi capete faima de mândru sau de prost, 
dacă, întemeiat pe autoritatea slujbei sale, închide gura 
celor care caută răspuns la aceste întrebări fără de răs- 
puns. De aceea întâistătătorul Bisericii trebuie să se 
folosească şi aici de multă pricepere, ca să îndepărteze 
şi pe credincioşi de la astfel de întrebări nesăbuite, dar 
să scape şi de faima de prost şi îngâmfat. 

Pentru a face faţă tuturor acestor greutăţi, nu i s-a 
dat preotului alt ajutor decât ajutorul cuvântului. Dacă 
este lipsit de puterea cuvântului, atunci sufletele credin- 
cioşilor săi - vorbesc de credincioşii mai slabi în cre- 
dinţă şi mai iscoditori - nu vor avea o soartă mai bună 
decât corăbiile veşnic ameninţate de furtună. De aceea 
preotul trebuie să facă totul ca să dobândească această 
putere, puterea de a predica. 

Capitolul 6 

Fericitul Pavel era neîntrecut 
în dialectică 

Vasile: Pentru ce atunci Pavel, m-a întrebat Vasile, 
nu s-a străduit să dobândească această putere şi nici 
nu-şi ascunde nedestoinicia sa în arta vorbirii, ba, dim- 
potrivă, mărturiseşte deschis că este neiscusit în cuvânt 
(2 Cor. 11, 6). Şi asta o mărturiseşte în Epistola către 
Corinteni, admiraţi pentru talentul lor oratoric şi mân- 
dri de el. 

Ioan: Această părere, i-am răspuns eu, această păre- 
re i-a pierdut pe mulţi şi i-a făcut să nu se mai îngri- 



138 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

jească de învăţătura cea adevărată. Că ei, neputând pă- 
trunde adâncimea gândurilor apostolice, nici pricepe în- 
ţelesul cuvintelor lui Pavel, îşi petrec toată viaţa, dor- 
mind şi căscând şi preţuiesc o altă neştiinţă, nu pe ace- 
ea în care Pavel a spus că este neînvăţat, o altă neştiin- 
ţă, de care s-a depărtat atât cât nu s-a depărtat nici unul 
din oamenii de sub cerul acesta. 

Dar despre asta am să vorbesc la timpul potrivit. 
Deocamdată spun numai atât: Să admitem, aşa cum vor 
unii, că Pavel era neiscusit în arta oratorică. Ce-i încăl- 
zeşte asta pe oamenii din vremea noastră ? Pavel avea o 
putere cu mult mai mare decât puterea cuvântului, în 
stare să săvârşească lucruri mai mari. Era înfricoşător 
dracilor numai ce se arăta, fără să scoată vreun cuvânt. 
De s-ar aduna la un loc toţi cei din vremea noastră, cu 
mii şi mii de rugăciuni şi lacrimi, n-ar putea să facă atâ- 
ta cât au făcut atunci şorţurile lui Pavel (Fapte 19, 12). 
Când Pavel se ruga, învia morţii (Fapte 20, 7-12); şi a 
făcut şi alte minuni la fel de mari, încât păgânii l-au so- 
cotit Dumnezeu (Fapte 14, 8-18); iar înainte de a se 
muta din viaţa aceasta, a vost învrednicit să fie răpit 
până la al treilea cer şi să audă cuvinte neîngăduite 
omului să le audă (2 Cor. 12, 2-4). Cum nu se cutremu- 
ră oamenii din vremea noastră, când încearcă să se 
compare cu un astfel de bărbat ? Că nu vreau să le spun 
un cuvânt neplăcut şi greu; şi nu spun aceste cuvinte cu 
gândul de a-i batjocori, ci-mi arăt numai mirarea şi 
nedumerirea. 

Dacă însă am lăsa la o parte minunile lui şi am veni 
la viaţa fericitului Pavel şi i-am cerceta vieţuirea lui în- 
gerească, l-am vedea şi aici, mai mult decât prin mi- 



139 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



nuni, biruitor pe atletul lui Hristos. Ce poţi spune de 
râvna lui, de bunătatea lui, de desele primejdii prin care 
trecea, de grijile lui, care veneau în valuri, de neconte- 
nitele lui supărări pentru Biserici, de mila lui faţă de cei 
neputincioşi, de multele lui necacuri, de nemaiauzitele 
lui prigoniri, de morţile care îl ameninţau în fiecare zi 
(2 Cor. 11, 23-28) ? Care este locul din întreaga lume, 
care este uscatul, care este marea, care să nu fi cunoscut 
luptele dreptului acestuia? Pe Pavel şi pustiul 1-a cu- 
noscut şi 1-a primit adeseori, când era în primejdii (Gal. 
1, 17). A îndurat tot felul de vrăjmăşii, dar a şi avut tot 
felul de biruinţe ! N-a încetat niciodată lupta, dar ni- 
ciodată nu i-a lipsit cununa ! 

Dar, nu ştiu cum s-a făcut, că m-am pornit să ocă- 
răsc pe marele Pavel. într-adevăr, faptele lui depăşesc 
orice cuvânt, iar pe al meu tot atât de mult cât mă depă- 
şesc şi pe mine maeştrii în cuvânt. Dar cu toate că sunt 
atât de nedibaci, totuşi nu mă voi opri - şi fericitul 
Pavel va judeca cuvintele mele nu după felul cum le 
rostesc, ci după intenţia cu care le rostesc -, nu mă voi 
opri de a vorbi de însuşirea aceea mare a lui, care le în- 
trece pe celelalte însuşiri amintite mai sus tot atât pe cât 
întrecea el pe ceilalţi oameni. Care este această însuşi- 
re ? După atât de mari fapte, după atât de multe şi nenu- 
mărate cununi, se ruga să ajungă în iad şi să fie dat 
muncii veşnice, pentru ca să se mântuiască şi să vină la 
Hristos iudeii (Rom. 9, 3), care de atâtea ori l-au lovit 
cu pietre (Fapte 14, 19; 2 Cor. 1 1, 25) şi l-ar fi omorât 
dacă le-ar fi stat în putere. Cine a dorit aşa de mult pe 
Hristos ca Pavel ? Dacă poate fi numit acesta dor, şi nu 
ceva mai mult decât dor ! Şi ne mai comparăm noi cu 



140 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

Pavel după atâta har pe care 1-a primit de sus, după 
atâta virtute pe care a arătat-o ! Ce îndrăzneală poate fi 
mai mare ca aceasta ? 

Rămâne acum să arăt că Pavel nici nu era aşa neis- 
cusit cum îl socotesc unii. Aceştia numesc „neiscusit" 
nu numai pe omul care nu-i deprins cu subtilităţile ora- 
toriei păgâne, ci şi pe cel care nu ştie să lupte pentru 
dogmele adevărului. Şi gândesc bine. Numai că Pavel 
n-a spus că-i neiscusit într-amândouă, ci numai în una 
din ele. Şi, ca să întărească asta, a făcut o distincţie pre- 
cisă, spunând că este „neiscusit în cuvânt, dar nu în 
ştiinţă" (2 Cor. 11,6). 

Dacă aş cere de la preot să aibă dulceaţa cuvântărilor 
lui Isocrate 9 , majestatea lui Demostene 10 , gravitatea lui 
Tucidide", înăţimea lui Platon 12 , da, atunci ar trebui să 



9 Isocrate, orator atenian, a trăit între 436 şi 338 î.Hr. A fost elevul so- 
fiştilor Prodic, Gorgia şi Socrate. A deschis o şcoală de elocinţă, celebră 
în toată Grecia. Ne-au rămas de la el 21 de discursuri, dintre care celebru 
e „Panegiricul Alenei". Discursurile lui se disting prin armonia frazei şi 
ritmul oratoric. 

10 Demostene a fost cel mai strălucit orator grec; a trăit între anii 384 
şi 322 î.Hr. Demostene demonstrează, prin viaţa şi opera sa, că nu te naşti 
orator, ci ajungi prin muncă şi stăruinţă. Era gângav din naştere. Pentru 
a-şi corecta defectul vocal, declama bucăţi întregi cu gura plină de 
pietricele. Avea vocea slabă. Pentru a-şi întări glasul, se ducea pe malul 
mării şi se lua la întrecere cu vuietul valurilor. Pentru ca să nu iasă între 
oameni şi să fie silit să stea acasă, ca să studieze, îşi rădea jumătate de 
cap. Şi aşa, închis în casă luni întregi, medita, exersa compunând dis- 
cursuri pentru orice ocazie, citea, scria. Se spune că în aceste retrageri ale 
sale a copiat de opt ori pe Tucidide. Ne-au rămas de la el vreo 60 de dis- 
cursuri, dintre care celebre sunt discursurile împotriva lui Filip al Mace- 
doniei, numite „Filipicele", şi discursul „Pentru cunună". Stilul său este 
un model de puritate şi concizie. Elocinţă sa este convingătoare; în ea se 
simte putere şi viaţă. 

" Tucidide, cel mai mare istoric grec, a trăit între 460 şi 395 î.Hr. în 
lucrarea sa Jstoria războiului peloponeziac", Tucidide se vădeşte nu 



141 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 



mi se pună înainte această mărturie a lui Pavel. Dar aşa 
nu cer de la preot nici una din aceste însuşiri. Nu cer 
nici podoaba căutată a cuvântărilor oratorilor păgâni şi 
nici nu mă interesează cum îi sunt fraza şi stilul. Să fie 
preotul sărac în cuvinte ! Să-şi aranjeze simplu şi fără 
meşteşugire cuvintele în frază ! Numai să nu fie neiscu- 
sit în ştiinţă, să nu fie neiscusit în precizia dogmelor; 
nici să răpească fericitului Pavel cea mai mare din bu- 
nătăţile lui, capul laudelor lui, ştiinţa, ca să-şi acopere 
propria-i trândăvie ! 

Capitolul 7 

Fericitul Pavel a fost strălucit 
nu numai prin minuni, ci şi prin elocinţă 

Spune-mi cu ce putere a tulburat Pavel pe iudeii din 
Damasc (Fapte 9, 22), când încă nici nu începuse să 
facă minuni ? Cu ce putere a învins pe elenişti ? (Fapte 
9, 29). Pentru ce a fost trimis în Tars ? (Fapte 9, 30). 



numai un mare istoric, dublat de un filosof, care caută să descopere în 
evenimentele istorice legile şi cauzele lor, dar şi un mare artist, cu un stil 
strălucitor prin conciziunea şi gravitatea sa. 

' 2 Platon, celebrul filosof grec, a trăit între 429 şi 347 î.Hr. A fost ele- 
vul lui Socrate şi dascălul lui Aristotel. Opera sa filosofică este alcătuită 
din dialoguri, în care Socrate este personajul principal. Ne-au rămas de la 
el 42 de dialoguri, din care 15 sunt apocrife. Filosofia sa este idealistă şi 
are ca metodă dialectica. Prin dialectică, adică prin eliminarea deosebiri- 
lor dintre existenţe şi prin descoperirea asemănărilor, se ajunge la idei, ti- 
puri pure ale fiecărui grup de existenţe. Aceste idei au o ierarhie; în frun- 
tea lor stă ideea supremă, ideea de bine, identificată cu Dumnezeu. Ideea 
de bine, principiul întregii existenţe, este pentru lumea ideilor ceea ce este 
soarele pentru lumea fenomenelor. 



142 



Nu pentru că îi biruia desăvârşit prin cuvânt şi-i încol- 
ţea atât de mult, încât i-a aţâţat spre ucidere, nesuferind 
înfrângerea ? Nu începuse încă să facă minuni, nici nu 
putea spune cineva că mulţimea îl socotea om minunat 
pentru slava minunilor săvârşite şi că cei ce luptau cu el 
erau geloşi de faima lui Pavel ! Deocamdată, îi biruia 
numai prin cuvânt. 

Cu ce armă lupta şi discuta Pavel cu credincioşii din 
Antiohia, care încercau să trăiască la fel cu iudeii ? 
(Gal. 2, 1 1-14). Iar vestitul Areopagit, cel din oraşul cel 
mai păgân, nu 1-a urmat pe Pavel împreună cu soţia lui, 
numai în urma unei singure cuvântări ţinute în public ? 
(Fapte 17, 34). Pentru ce a căzut Eutih de pe fereastră ? 
(Fapte 20, 7-12). Nu pentru că Pavel se îndeletnicea cu 
cuvântul învăţăturii lui până noaptea târziu ? Ce-a făcut 
în Tesalonic şi în Corint ? Ce a făcut, oare, în Efes şi în 
Roma ? Nu-şi petrecea, oare, toate zilele şi toate nopţile 
de-a rândul cu tălmăcirea Scripturilor ? Ce poţi spune 
de discuţiile (Fapte 17, 18-20) lui cu epicurienii 13 şi cu 
stoicii 14 ? De aş vrea să înşir totul, s-ar lungi mult 
cuvântul. 

Când vedem, dar, că Pavel se foloseşte mult de cu- 
vânt şi înainte de a face minuni şi în timp ce făcea mi- 



" Epicurienii sunt discipolii filosofului grec Epicur, care a trăit între 
anii 341 şi 270 î.Hr. Sistemul său filosofic, senzualist, naturalist, materia- 
list, atomist şi utilitarist, este opus platonismului şi aristotelismului. După 
Epicur, supremul bine este plăcerea, dar nu plăcerea senzuală, de mo- 
ment, ci plăcerea de durată pe care o dobândeşte omul prin cumpătare, 
prin evitarea plăcerilor costisitoare şi a pasiunilor vătămătoare. 

14 Stoicii sunt discipolii filosofului Zenon, care a trăit în sec. IV î.Hr. 
întreaga filosofie stoică este străbătută de o idee: ideea de forţă. Forţa gu- 
vernează totul, este sufletul lumii, este Dumnezeu; pătrunde materia, um- 
ple spaţiul, creează mişcarea şi armonia în univers. Supremul bine moral 
- virtutea - se dobândeşte tot prin forţă, prin efortul personal al omului. 

143 



SFANŢUL ÎOAN GURA DE AUR 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 



nuni, cum va mai îndrăzni cineva să spună că a fost un 
neiscusit, când toţi îl admirau pentru discuţiile sale şi 
mai ales pentru cuvântările sale ţinute înaintea popo- 
rului ? Pentru ce licaonii (Fapte, 14, 12) au socotit că 
este zeul Hermes ? Licaonii i-au luat pe Pa vel şi Barna- 
ba drept zei, din pricina minunilor (Fapte 14, 8-18), iar 
pe Pavel l-au luat drept zeul Hermes 15 ; nu din pricina 
minunilor, ci a cuvântului (Fapte 14, 12). Prin ce a în- 
trecut fericitul acesta şi pe ceilalţi apostoli ? Pentru ce 
numele său este de-a lungul şi de-a latul lumii şi în toa- 
te gurile ? Pentru ce este Pavel admirat nu numai de 
noi, creştinii, dar şi de iudei şi mai ales de elini ? Nu 
oare pentru tăria cuvintelor epistolelor sale, care au fost 
de folos nu numai credincioşilor de pe vremea lui, ci şi 
celor de după el şi până azi şi vor fi de folos şi celor ce 
vor fi, până la a doua venire a lui Hristos, şi nu vor în- 
ceta de a face asta cât va fi om pe pământ ? Ca un zid 
făcut din oţel, epistolele lui Pavel întăresc Bisericile 
din întreaga lume. Ca un luptător prea viteaz stă şi 
acum Pavel în mijlocul nostru, „robind orice gând spre 
ascultarea lui Hristos şi surpând gândurile şi toată 
înălţarea ce se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumne- 
zeu" (2 Cor. 10, 5). Pe toate acestea le face prin minu- 
natele lui epistole lăsate nouă, pline de dumnezeiască 
înţelepciune. Nu ne sunt de folos epistolele lui numai 
pentru combaterea învăţăturilor celor greşite şi pentru 
întărirea celor drepte, ci ne ajută, nu puţin, la o bună 
vieţuire. De acestea, încă şi acum, folosindu-se întâistă- 
tătorii Bisericilor, îndreptează şi întocmesc Biserica, 
fecioara cea curată, pe care a logodit-o cu Hristos (2 



ţi 



" Hermes era zeul elocinţei la vechii greci. 

144 



Cor. 1 1, 2), şi o duc spre frumuseţea cea duhovniceas- 
că. Cu acestea izgonesc bolile ce vin asupra ei şi-i păs- 
trează sănătatea dobândită. 

Nişte doctorii ca acestea, care au atâta putere, ne-a 
lăsat omul cel neiscusit în cuvânt ! Iar puterea lor o cu- 
nosc bine cei ce le citesc des. 

Se vede, dar, din cele spuse ce mare preţ a pus Pavel 
pe puterea cuvântului. 

Capitolul 8 

Fericitul Pavel vrea ca şi noi să fim 
predicatori destoinici 

Ascultă ce spune şi ucenicului său Timotei, în epis- 
tola adresată lui: ,Ja aminte la citit, la îndemnat şi la în- 
văţătură" (1 Tim. 4, 13). Apoi adaugă şi rodul acestora, 
zicând: „Că făcând acestea, te vei mântui şi pe tine şi pe 
cei ce te ascultă' (1 Tim. 4, 13); şi iarăşi: Slujitorul lui 
Dumnezeu nu trebuie să se sfădească, ci să fie blând cu 
toţi, învăţător, îngăduitor" (2 Tim. 2, 24); iar mai jos 
spune: „Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi în cele ce 
ţi-au fost încredinţate, ştiind de la cine ai învăţat şi că 
din pruncie cunoşti sfintele Scripturi, care pot să te înţe- 
lepţească spre mântuire" (2 Tim. 3, 14-15); şi iarăşi: 
„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos 
spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre în- 
ţelepţirea cea întru dreptate, pentru ca omul lui Dumne- 
zeu să fie desăvârşit" (2 Tim. 3, 16-17). Ascultă ce mai 
adaugă şi lui Tit, când îi vorbeşte despre însuşirile epis- 
copilor: „Trebuie să se ţină episcopul de cuvântul cel 



145 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 



credincios al învăţăturii, ca să fie puternic să combată şi 
pe cei potrivnici" (Tit 1, 9). 

Cum va putea deci preotul, dacă este neiscusit, cum 
îl vor unii, să combată şi să închidă gura celor potriv- 
nici ? Ce nevoie mai are să se îndeletnicească cu cititul 
şi cu Scripturile, dacă trebuie să fie un neînvăţat ? Dar 
acestea sunt scuze, pretexte şi măşti ale lenii şi trândă- 
viei. Mi se poate spune însă că Pavel a dat aceste po- 
runci preoţilor. Dar despre preoţi vorbim acum ! Dar că 
Pavel a dat aceeaşi poruncă şi credincioşilor, ascultă ce 
îi îndeamnă în altă epistolă: „Cuvântul lui Hristos, spu- 
ne Pavel, să locuiască în voi din belşug, în toată înţe- 
lepciunea" (Col. 3, 16); iarăşi: „Cuvântul vostru să fie 
totdeauna plăcut, dres cu sare, ca să ştiţi cum trebuie 
să răspundeţi fiecăruia" (Col. 4, 6). Le-a spus tuturor 
credincioşilor să fie pregătiţi pentru apărarea credinţei. 
Tesalonicenilor le scrie: ,^Zidiţi-vă unul pe altul, pre- 
cum şi faceţi" (1 Tes. 5, 11); iar când vorbeşte despre 
preoţi, spune: „Preoţii care cârmuiesc bine să se în- 
vrednicească de îndoită cinste, mai ales cei ce se oste- 
nesc cu cuvântul şi cu învăţătura" (1 Tim. 5, 17). 

Atunci eşti un învăţător desăvârşit, când şi prin cele 
ce faci şi prin cele ce înveţi duci pe ucenicii tăi, pe cre- 
dincioşi, la viaţa fericită, pe care a poruncit-o Hristos. 
Pentru a învăţa nu-i de ajuns numai să faci. Nu-i al meu 
cuvântul acesta, ci al Mântuitorului. El a spus: „Cel ce 
va face şi va învăţa, acela mare se va chema" (Matei 5, 
19). Dacă prin „a învăţa" Hristos ar fi înţeles „a face", 
n-ar mai fi trebuit să spună: „şi va învăţa", ci ar fi fost 
de ajuns să spună atât: „cel ce va face". Dar aşa, din 
pricină că a vorbit separat de amândouă, a arătat că una 
este a face, şi altceva este a învăţa cu cuvântul şi că e 



146 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

nevoie de amândouă pentru o desăvârşită zidire sufle- 
tească. Oare n-auzi ce spune preoţilor din Efes vasul cel 
ales (Fapte 9, 15) al lui Hristos ? „Pentru aceea prive- 
gheaţi, spune el, aducându-vă aminte că trei ani, noap- 
tea şi ziua, n-am încetat să vă învăţ cu lacrimi pe fieca- 
re din voi" (Fapte 20, 31). Ce nevoie mai era de lacrimi 
sau de învăţarea cuvântului, dacă viaţa sa apostolică 
lumina asa ? 



Capitolul 9 

Când preotul nu-i predicator destoinic, 

credincioşii sunt siliţi să sufere 

multă pagubă sufletească 

Negreşit, o viaţă îmbunătăţită poate să ne ajute mult 
la săvârşirea poruncilor lui Dumnezeu, dar n-aş putea 
susţine că ea săvârşeşte totul. Ce tărie va putea să-i dea 
cuiva viaţa sa îmbunătăţită, când începe lupta pentru 
credinţă şi când toţi luptă cu argumente din aceleaşi 
Scripturi ? La ce-i va folosi mulţimea de sudori, când 
după acele osteneli cade, din pricina grozavei lui ne- 
ştiinţe, în erezie şi se desparte de trupul Bisericii ? Cu- 
nosc mulţi oameni care au păţit aşa. Care-i câştigul 
strădaniei lui ? Nici unul ! Şi, la fel, nu-i de nici un fo- 
los o credinţă sănătoasă alături de o viaţă stricată. Din 
pricina asta, mai mult decât toţi, trebuie să fie iscusit în 
astfel de lupte cel care a primit sarcina de a învăţa pe 
ceilalţi. Chiar dacă el rămâne nezdruncinat şi nu-i vă- 
tămat cu nimic de cei potrivnici, totuşi, credincioşii 
care nu sunt destul de întăriţi în credinţă, dacă ar vedea 



147 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



că povăţuitorul lor este înfrânt şi că nu mai poate răs- 
punde celor potrivnici, nu pun înfrângerea lui pe seama 
neştiinţei lui, ci pe seama şubrezeniei învăţăturii. Şi ast- 
fel, din pricina neştiinţei unui singur om, este aruncat 
poporul cel mult în cea mai adâncă prăpastie a pierzării. 
Chiar dacă credincioşii nu trec cu totul de partea potriv- 
nicilor, totuşi sunt siliţi să pună la îndoială învăţăturile 
în care credeau până atunci; nu mai pot crede cu ace- 
eaşi tărie în învăţăturile de care mai înainte se apropiau 
cu credinţă nezdruncinată. înfrângerea dascălului stre- 
coară atâta tulburare în sufletele credincioşilor, încât 
răul sfârşeşte prin a-i îneca. 

Cât prăpăd şi cât foc se adună pe ticălosul cap al 
acelui dascăl pentru fiecare suflet pierdut, nu-i nevoie 
s-o afli de la mine, că tu însuţi ştii destul de bine 
acestea. 

Este oare mândrie, este oare umblet după slavă de- 
şartă, că n-am voit să ajung pricina pieirii atâtor suflete 
şi că n-am vrut nici să atrag asupra mea o pedeapsă mai 
mare decât aceea care mă aşteaptă acum dincolo ? Cine 
ar putea-o spune ? Nimeni ! Afară numai dacă cineva ar 
vrea cu tot dinadinsul să mă ţină de rău pe degeaba şi 
să filosofeze pe seama nenorocirilor altora. 



CARTEA A CINCEA 



Capitolul 1 

Cuvântările rostite înaintea credincioşilor 

trebuie pregătite 

cu multă osteneală şi grijă 

Am arătat îndeajuns cât de iscusit şi de învăţat tre- 
buie să fie dascălul în luptele pe care le are de dus pen- 
tru adevăr. Pe lângă cele spuse până acum, mai am de 
vorbit despre un alt lucru, pricina a mii şi mii de pri- 
mejdii. Dar, mai bine spus, n-aş putea numi acest lucru 
pricină, ci pe cei care nu ştiu să se folosească bine de 
el, că în sine lucrul acesta este pricinuitor de mântuire 
şi de multe bunătăţi, când este întrebuinţat de bărbaţi 
sârguincioşi şi buni. Dar care este acest lucru ? Este os- 
teneala cea multă pe care trebuie să ne-o dăm pentru 
alcătuirea predicilor pe care avem să le rostim înaintea 
poporului. 

Mai întâi, cea mai mare parte dintre credincioşi nu 
vor să socotească pe predicatori ca învăţători ai lor, ci 
părăsesc rolul de ucenici şi-1 iau pe acela de spectatori 
de la întrecerile atletice. Şi după cum acolo mulţimea 
spectatorilor se împarte, unii ţin cu un atlet, alţii cu al- 
tul, tot aşa şi în biserică, credincioşii se împart şi ei: 
unii laudă pe un predicator, alţii pe altul; şi ascultă pre- 
dicile lor cu dragoste sau cu ură. 

Dar nu-i numai asta greutatea, ci şi alta, nu mai mică 
decât asta. Dacă se întâmplă ca un predicator să ţeasă în 
predicile lui ideile şi cuvintele altor predicatori, atunci 



149 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 



este ocărât mai rău decât borfaşii. Adeseori, pe simplă 
bănuială, fără să fi luat ceva de la cineva, este osândit 
ca şi cum ar fi fost prins asupra faptului. Dar pentru ce 
vorbesc de ideile şi cuvintele luate de la alţi predica- 
tori ? Nu-i este îngăduit să se slujească des nici de pro- 
priile lui cuvinte, pentru că mulţimea obişnuieşte să as- 
culte predicile nu pentru a se folosi, ci pentru a-şi des- 
făta auzul. Stă la predică aşa cum stau criticii la specta- 
colele de teatru sau la concerte. Şi arta oratorică, pe 
care am osândit-o adineauri 1 este atât de dorită de pre- 
dicatori, cât n-o doresc nici sofiştii 2 , când sunt siliţi să 
se ia la întrecere în cuvânt unii cu alţii. 

Viteaz suflet trebuie să aibă în această privinţă pre- 
dicatorul - care să depăşească cu mult puţinătatea mea 
-, ca să înfrâneze această plăcere nesocotită şi nefolo- 
sitoare a credincioşilor şi să poată îndrepta atenţia as- 
cultătorilor spre ceea ce le este de folos, încât poporul 
să-i urmeze şi să i se supună, iar nu să fie condus el de 
dorinţele ascultătorilor săi. 



1 Cartea a patra. 

2 Sofiştii au fost filosofii-retori din secolul al cincilea înainte de Hris- 
tos şi până în secolul al patrulea după Hristos. Ei umblau din oraş în oraş 
şi vindeau pe bani ştiinţa lor tinerilor doritori de înţelepciune. Cei mai 
celebri sofişti şi dascăli ai sofiştilor au fost sofiştii din secolul al cincilea 
dinainte de Hristos: Protagoras, care făcea din om măsura tuturor lucruri- 
lor, şi Gorgias, care învăţa că nu putem cunoaşte niciodată adevărul lu- 
crurilor, ci numai aparenţa lor. 

150 



Capitolul 2 

Preotul rânduit să vorbească înaintea 

credincioşilor trebuie să dispreţuiască 

laudele şi să fie puternic în cuvânt 

Acest lucru nu se poate dobândi decât prin două lu- 
cruri: prin dispreţul laudelor şi prin puterea în cuvânt. 
Dacă lipseşte una din ele, cea rămasă este nefolositoare, 
din pricina despărţirii de cealaltă. Dacă un predicator 
dispreţuieşte laudele, dar nu face ca predica sa să fie 
plăcută şi dreasă cu sare (Col. 4, 6), credincioşii îi în- 
torc spatele şi nu are nici un folos de pe urma acestei 
măreţii sufleteşti; iar dacă vorbeşte plăcut şi cu gust, 
dar este subjugat de slava dată de aplauze 3 , ajunge tot 
acolo: vorbeşte şi spre paguba lui sufletească şi spre pa- 
guba sufletească a ascultătorilor săi, pentru că, de dra- 
gul laudelor şi al aplauzelor, îşi dă silinţa să vorbească 
mai mult spre plăcerea ascultătorilor decât spre folosul 
lor. Şi după cum predicatorul care nu umblă după laude 
şi aplauze, dar nu ştie nici să vorbească, nu se pleacă 
într-adevăr plăcerilor credincioşilor, dar nici nu le poate 
fi de mare folos, tocmai pentru că nu ştie să vorbească, 
tot aşa şi predicatorul care este atras de dorul aplauze- 
lor şi al laudelor şi ştie să vorbească, poate face 



3 în secolul al patrulea, credincioşii subliniau cu aplauze cuvântările 
predicatorilor. O urmă a vechilor aplauze sunt astăzi cuvintele „Să trăiţi !" 
sau „Să ne trăieşti, părinte !", de la sfârşitul predicii. Despre aplauzele în 
biserică din timpul predicii a scris John. Zellinger, Der Beifall in der 
altchrist. Predigt, în: Festgabe Alois Knopfler zur Vollendung des 
siebzigsten Lebensjahr..., hersg. von M. Gietl und G. PfeHschifter, Frei- 
burgi. Br., 1917,403-415. 

151 



V 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



într-adevăr pe credincioşi mai buni, dar el, în loc să-şi 
aleagă subiecte de zidire sufletească, alege mai mult su- 
biecte care pot încânta pe credincioşi, pentru că prin 
acestea culege aplauze furtunoase. 

Capitolul 3 

Dacă nu are aceste două însuşiri, 
nu va fi de folos credincioşilor 

în amândouă aceste privinţe, dar, trebuie să fie tare 
conducătorul cel buh al turmei lui Hristos, pentru ca nu 
cumva prin lipsa unei însuşiri să facă netrebnică pe 
cealaltă. 

Dacă un predicator, suit pe amvon, rosteşte cuvinte 
care pot zgudui şi trezi sufletele celor care duc o viaţă 
stricată, dar dacă în timpul predicii se poticneşte, se în- 
trerupe şi, din pricina sărăciei cuvintelor sale, este silit 
să roşească, ei bine, un astfel de predicator pierde înda- 
tă tot câştigul spuselor sale. Ascultătorii săi, ale căror 
păcate au fost biciuite, suferă de pe urma cuvintelor lui; 
şi pentru că nu pot să se răzbune altfel, îl batjocoresc, 
spunându-i că-i un neînvăţat şi un prost, crezând că aşa 
îşi acoperă ocara. De aceea predicatorul, ca un vizitiu 
prea bun, trebuie să ţină bine în mâinile sale aceste 
două însuşiri, ca să le poată întrebuinţa pe amândouă, 
după nevoie. Când nu i se poate găsi nici un cusur, 
atunci poate mustra şi mângâia pe toţi credincioşii săi 
cu câtă autoritate voieşte; înainte de asta însă, nu-i este 
uşor s-o facă. Dar măreţia sufletească a conducătorului 
turmei nu trebuie să se arate numai în dispreţuirea lau- 



152 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

delor şi a aplauzelor, ci trebuie să se întindă şi mai de- 
parte, pentru ca să nu-i fie nedesăvârşit câştigul. 

Capitolul 4 

Predicatorul trebuie să dispreţuiască 
mai ales invidia 

Ce altceva mai trebuie să dispreţuiască întâistătăto- 
rul Bisericii ? Criticile şi invidia. Nu trebuie să se tea- 
mă, nici să tremure peste măsură de criticile neînteme- 
iate - şi este inevitabil ca întâistătătorul Bisericii să su- 
fere şi critici neîntemeiate -, dar nici nu este bine să le 
treacă cu vederea; dimpotrivă, trebuie să încerce să le 
stingă îndată, dacă sunt neîntemeiate şi pornesc de la 
oameni nepricepuţi. Că nimic nu sporeşte atât faima rea 
sau bună a cuiva ca mulţimea nepricepută; mulţimea, 
de obicei, nu verifică nici ce aude, nici ce grăieşte; re- 
petă fără socoteală tot ce-i vine la ureche, fără să caute 
adevărul. De aceea întâistătătorul Bisericii nu trebuie să 
nesocotească spusele nedrepte ale mulţimii, ci să surpe 
aceste critici neîntemeiate îndată ce se ivesc; să-i con- 
vingă de greşeală pe cei ce-1 critică, de-ar fi cei mai ne- 
pricepuţi oameni; să nu lase nimic din cele ce pot înlă- 
tura o părere nedreaptă; iar dacă vede că, în ciuda tutu- 
ror sforţărilor, criticii lui rămân neînduplecaţi, atunci să 
dispreţuiască părerea lor nedreaptă. Că dacă se lasă do- 
borât de aceste păreri nedrepte, atunci nu va putea vorbi 
niciodată cu curaj şi bine, că tristeţea şi necontenitele 
griji sunt în stare să-i doboare sufletul şi să-1 facă să 
ajungă cel mai slab predicator. 



153 



SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR 

Aşa trebuie să se poarte preotul cu credincioşii săi, 
cum se poartă un părinte cu copiii lui mici de tot. După 
cum părinţii nu se supără pe copilaşii lor când aceştia îi 
ocărăsc, îi lovesc sau când plâng, dar nici nu se îngâm- 
fă când râd sau vorbesc cu drăgălăşenie, tot astfel nici 
preotul nu trebuie să se îngâmfe când credincioşii îi 
laudă predicile, dar nici să cadă abătut de durere când e 
criticat fără temei. 

Dar asta e greu, scumpe prietene, şi poate, după so- 
cotinţa mea, chiar cu neputinţă. Nu cunosc om care să 
fi reuşit să nu se bucure când e lăudat; iar dacă se bucu- 
ră, urmează că şi doreşte să dobândească laude; iar dacă 
doreşte să le dobândească, atunci neapărat trebuie să se 
întristeze, să se supere, să se amărască şi să sufere când 
nu le dobândeşte. După cum cei care se bucură când se 
îmbogăţesc, se simt nenorociţi când sărăcesc, iar oame- 
nii obişnuiţi cu luxul şi cu desfătările nu pot îndura o 
viaţă simplă, tot aşa şi predicatorilor care doresc să fie 
lăudaţi, li se lâncezeşte sufletul ca de foame, nu numai 
când sunt criticaţi pe nedrept, dar şi când nu sunt lău- 
daţi des, mai cu seamă când au fost hrăniţi cu laude sau 
când aud că alţii sunt lăudaţi. Câte necazuri şi câte du- 
reri sufleteşti crezi, oare, că nu are un preot, care predi- 
că şi învaţă cu dorinţa de a fi neapărat lăudat ? Nici ma- 
rea nu-i lipsită vreodată de valuri, dar nici sufletul lui 
de griji şi de tristeţe ! 



154 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 
Capitolul 5 

Predicatorul talentat 

trebuie să se pregătească 

mai mult decât un predicator slab 

Preotul nu-i scutit de muncă sârguincioasă şi continuă 
nici când are un deosebit talent oratoric - şi sunt puţini 
de aceştia ! -, pentru că nu te naşti cu talent oratoric, ci îl 
dobândeşti prin studiu. De-ai ajunge în vârful lui, chiar 
atunci te părăseşte, dacă du-ţi cultivi talentul oratoric 
prin necontenit studiu şi prin neîntrerupt exerciţiu. Prin 
urmare, predicatorii mari trebuie să muncească mai mult 
decât predicatorii slabi. Dacă nu muncesc, pagubă îi aş- 
teaptă şi pe unii şi pe alţii; dar nu aceeaşi pagubă; ci pa- 
guba suferită de predicatorii mari este tot atât de mare pe 
cât de mare este şi deosebirea dintre talentul oratoric al 
unora şi al altora. Pe predicatorii slabi nimeni nu-i ţine 
de rău dacă vorbesc prost; pe predicatorii mari însă toţi îi 
critică dacă nu se întrec necontenit pe ei înşişi. Mai mult 
încă, predicatorii slabi sunt lăudaţi mult chiar pentru pre- 
dicile bunicele; predicatorii mari, dimpotrivă, nu numai 
că nu sunt lăudaţi, ba şi mult criticaţi, dacă predicile lor 
nu sunt excepţionale şi surprinzătoare. Că ascultătorii ju- 
decă predica, nu după cuvintele predicii, ci după faima 
predicatorului. 

Prin urmare, când un predicator mare întrece pe toţi 
ceilalţi predicatori în cuvânt, atunci mai cu seamă tre- 
buie să muncească pentru pregătirea predicilor mai 
mult decât toţi. Lui nu-i este îngăduit să ţină o predică 
proastă, lucru care poate să i se întâmple în chip obiş- 



155 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 



nuit oricărui om; dimpotrivă, dacă predica sa nu-i la 
înălţimea renumelui său, pleacă din faţa ascultătorilor 
încărcat de nenumăratele batjocuri şi critici. Nimeni nu 
se gândeşte că poate i-a fost întunecată limpezimea 
minţii de tristeţe, de nelinişte, de grijă, iar adeseori 
chiar de mânie, şi că din pricina aceasta gândurile sale 
n-au mai putut fi rostite aşa cum i s-au născut în minte. 
Nimeni nu se gândeşte că, în definitiv, este şi el om şi 
nu poate fi totdeauna la fel, nici nu poate fi excepţional 
în orice predică, că este firesc să greşească uneori şi să 
facă predici mai prejos de talentul său oratoric. Dar, 
după cum am spus, ascultătorii lui nu vor să se gân- 
dească la asta, ci îl critică, judecându-1 ca şi cum ar fi 
înger. De altfel, omul trece de obicei cu vederea faptele 
bune ale aproapelui său chiar când sunt multe şi mari; 
dar dacă face vreo greşeală, oricât de mică ar fi şi oricât 
de veche, o vede îndată, o critică cu uşurinţă şi şi-o 
aduce aminte totdeauna. Iar o greşeală de aceasta, mică 
şi neînsemnată, a micşorat de multe ori slava marilor 
predicatori. 

Capitolul 6 

Predicatorul nu trebuie 

să dispreţuiască întru totul 

părerile nesocotite ale mulţimii, 

dar nici să le pună întru totul la inimă 

Vezi, dar, dragă şi scumpe prietene, că mai cu seamă 
predicatorul cu talent oratoric trebuie să muncească mai 



156 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

mult pentru pregătirea predicilor lui. Dar în afară de 
muncă mai are nevoie şi de atâta răbdare de câtă n-au 
nevoie toţi cei despre care ţi-am vorbit mai înainte. 
Mulţi îl atacă pe nedrept şi fără pricină; şi pentru că 
nu-i pot găsi alt cusur decât acela că e vorbit de bine de 
toţi, îl urăsc. Şi trebuie să sufere cu curaj invidia lor 
amară. Aceşti invidioşi, pentru că nu-şi pot ascunde 
blestemata lor ură, strânsă în zadar în sufletul lor, îl 
ocărăsc, îl critică, îl clevetesc în Wuns, şi-şi arată rău- 
tatea lor pe faţă. Iar dacă predicatorul începe să se în- 
tristeze şi să se supere pentru orice clevetire, sfârşeşte 
prin a fi doborât de durere. Invidioşii nu-1 atacă numai 
personal, ci încearcă să facă asta şi prin alţii. De multe 
ori, ca să-i întunece faima, aleg pe câte un predicator 
slab, îl încarcă cu laude şi-1 admiră mai mult decât tre- 
buie. Unii fac asta din prostie, alţii şi din prostie şi din 
invidie, numai ca să strice bunul nume al predicatoru- 
lui; dar nici într-un caz ca să arate bun pe un predicator 
slab. 

Un predicator mare însă n-are de luptat numai cu in- 
vidioşii, ci adeseori şi cu nepriceperea tuturor credin- 
cioşilor săi. Nu-i cu putinţă ca toţi credincioşii care vin 
la biserică să fie oameni învăţaţi; cea mai mare parte a 
credincioşilor din biserică e alcătuită din oameni simpli 
şi neînvăţaţi; unii dintre ei sunt mai pricepuţi, dar şi 
aceştia pot judeca o predică tot atât de puţin cât o pot 
judeca şi toţi ceilalţi, aşa că abia de se găsesc unul sau 
doi credincioşi care să fie în stare să judece cum trebuie 
o predică. Din pricina asta un mare predicator se vede 
silit să culeagă mai puţine aplauze, ba sunt şi cazuri 
când se dă jos de pe amvon fără să fie lăudat. 



157 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 

Predicatorul trebuie să fie pregătit să întâmpine cu 
curaj toate aceste greutăţi; pe cei care din pricina ne- 
ştiinţei nu-i pot judeca cum trebuie predicile, să-i ierte; 
pe cei care din pricina invidiei îi critică predicile, să-i 
plângă ca pe nişte ticăloşi şi ca pe nişte oameni vred- 
nici de milă; iar pe el, nici neştiinţa unora, nici invidia 
altora, să nu-1 facă să creadă că a pierdut ceva din ta- 
lentul său oratoric. Un pictor celebru, care întrece pe 
toţi ceilalţi pictori prin arta sa, nu trebuie să se descu- 
rajeze când vede că un tablou al său, pictat cu mult ta- 
lent, este batjocorit de nişte oameni care nu se pricep la 
pictură şi nu trebuie să socotească proastă pictura lui, 
din pricină că o critică nişte necunoscători; după cum, 
iarăşi, nu trebuie să socotească minunată şi fermecătoa- 
re o pictură cu adevărat proastă, din pricină că o admiră 
nişte nepricepuţi în artă. 

Capitolul 7 

Predicatorul trebuie 

să-şi alcătuiască predicile în aşa fel încât ele 

să placă numai lui Dumnezeu 



Un scriitor mare 
relor sale; el însuşi, 
judece de sunt bune 
de părerea greşită şi 

Tot aşa şi cel ce 
văţătura creştină să 
lor săi, dar nici să 



trebuie să fie el însuşi criticul ope- 
cu ajutorul minţii care le-a creat, să 
sau rele; să nu ţină niciodată seama 
necompetentă a altora, 
a primit sarcina să lupte pentru în- 
nu ia aminte la laudele credincioşi- 
cadă abătut când nu este lăudat, ci 

158 



i 

■'a 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

să-şi alcătuiască în aşa fel predicile lui, ca ele să placă 
lui Dumnezeu. Dumnezeu să-i fie lui singurul îndreptar 
şi singura călăuză pentru alcătuirea desăvârşită a predi- 
cilor lui, nu aplauzele, nici laudele. Dacă e lăudat şi de 
ascultători, să nu respingă laudele lor; dacă nu-1 laudă, 
să nu le-o ceară, nici să se mâhnească. îi este lui destulă 
mângâiere pentru ostenelile lui, mai mare decât toate, 
gândul că şi-a alcătuit şi şi-a întocmit predicile spre 
plăcerea lui Dumnezeu. 

Capitolul 8 

Predicatorul care nu dispreţuieşte laudele 
va avea de suferit o mulţime de neplăceri 

Predicatorul care ajunge robit de dorinţa de a fi lău- 
dat fără socoteală, nu mai are nici un folos nici de pe 
urma încordatei lui munci pentru alcătuirea predicii, 
nici de pe urma talentului său oratoric; că un suflet care 
nu poate suferi criticile nesocotite ale mulţimii, se des- 
curajează şi pierde dragostea de a predica. De aceea 
predicatorul trebuie să fie învăţat să dispreţuiască, mai 
mult decât orice, laudele. Pentru a-ţi păstra talentul ora- 
toric nu-i de ajuns numai să ştii să vorbeşti, mai trebuie 
să ai şi puterea să dispreţuieşti laudele. 

Dacă ai cerceta bine şi pe un predicator slab, ai ve- 
dea că are şi el tot atâta nevoie să dispreţuiască laudele 
ca şi un predicator mare. Este silit să facă multe greşeli, 
dacă urmăreşte slavă de la ascultători. Şi pentru că nu 
poate să se ridice la înălţimea marilor predicatori, nu se 



159 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 

sfieşte să-i clevetească, să-i pizmuiască, să-i critice pe 
nedrept şi să facă şi alte multe păcate la fel cu acestea; 
va îndrăzni orice, de-ar trebui să-şi piardă chiar sufle- 
tul, numai şi numai să pogoare numele şi slava lor la 
nivelul propriei sale josnicii. în afară de asta, nu va mai 
transpira muncind la alcătuirea predicilor lui; un fel de 
toropeală îi va cuprinde sufletul. Neputând trăi fără la- 
ude, se descurajează şi-1 cuprinde somn adânc, când 
vede că adună puţine laude de pe urma îndelungatei 
sale munci. Că şi un plugar, care munceşte un pământ 
slab şi este silit să are un pământ pietros, se lasă repede 
de treabă dacă nu îi este dragă munca sau dacă nu-1 si- 
leşte teama că are să moară de foame. Dacă marii pre- 
dicatori au nevoie de atât de mult exerciţiu şi de atâta 
muncă pentru ca să-şi păstreze cunoştinţele dobândite, 
spune-mi, te rog, câtă greutate, cât zbucium şi câtă tul- 
burare nu va avea, ca să strângă cu mult chin puţine 
gânduri pentru predica sa, predicatorul care n-a adunat 
mai dinainte nici o cunoştinţă, ci este silit să-şi adune 
materialul atunci când trebuie să vorbească ? Iar dacă 
vreunul din cei mai mici decât el, unul cu o slujbă mai 
mică, predică mai strălucit decât el, ei bine, atunci tre- 
buie să aibă un suflet dumnezeiesc, ca să nu fie cuprins 
de invidie şi doborât de tristeţe. Trebuie să aibă un su- 
flet de diamant, nu un suflet obişnuit ca al nostru, ca să 
suporte cu bărbăţie să fie întrecut, el, cu o slujbă mai 
mare, de un altul mai mic decât el. Dacă cel care predi- 
că frumos este blând şi foarte smerit, atunci durerea 
mai e de suportat; dar dacă e obraznic, îngâmfat şi iubi- 
tor de slavă, atunci moartea lui e dorită în fiecare zi, că 



160 



T 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

îi face viaţa amară, îl dispreţuieşte în văzul lumii, îl 
batjocoreşte pe ascuns, îi răpeşte mult din autoritate şi 
vrea să fie el totul. Cel mai mare ajutor în toate acestea 
îi dă aceluia talentul său oratoric, interesul arătat de 
mulţime predicilor lui şi dragostea tuturor credin- 
cioşilor. 

Nu vezi, oare, cu câtă dragoste ascultă acum creşti- 
nii predicile ? Nu vezi, oare, că oratorii sunt mai preţu- 
iţi decât toţi, nu numai de păgâni, dar şi de creştini ? 
Cum poate, dar, suferi un predicator atâta ruşine, ca la 
predica lui ascultătorii să nu aplaude, să se plictisească, 
să aştepte sfârşitul cuvântării ca pe o odihnă după o 
muncă grea, iar la predica altuia ascultătorii să-1 asculte 
cu răbdare, deşi vorbeşte mult, ba chiar să-şi arate ne- 
mulţumirea când are de gând să termine şi să se mânie 
când vrea să tacă ? 

Aceste lucruri, deşi ţi se par acum lucruri neînsem- 
nate şi uşor de dispreţuit, pentru că nu le-ai trăit, totuşi 
ele sunt îndestulătoare să stingă râvna de a predica şi să 
slăbească puterea sufletului, dacă predicatorul nu se 
desprinde de toate aceste slăbiciuni omeneşti şi nu cau- 
tă să ajungă asemenea puterilor celor netrupeşti, care 
nu sunt stăpânite nici de invidie, nici de dragostea de 
slavă şi nici de vreo altă patimă asemănătoare. Iar dacă 
este un astfel de om, care să poată călca în picioare sla- 
va de la oameni, această fiară greu de biruit, de doborât 
şi de îmblânzit, care să-i poată tăia multele ei capete, 
dar, mai bine spus, nici să n-o lase să-i crească capete- 
le, ei bine, atunci va putea să alunge cu uşurinţă aceste 
multe atacuri şi să se bucure de liniştea portului; dar 



161 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 

dacă nu-i scăpat de dragostea de slavă, atunci va aduce 
peste sufletul lui fel de fel de lupte, necontenite tulbu- 
rări, necurmate supărări şi roiul celorlalte patimi. Pen- 
tru ce să-ţi mai înşir şi celelalte greutăţi, pe care nici nu 
le poţi spune, nici nu le poţi cunoaşte, dacă nu le-ai 
trăit ? 



< r 



CARTEA A ŞASEA 



Capitolul 1 

Preoţii vor da seamă 
şi de păcatele credincioşilor lor 

Greutăţile de aici de pe pământ, pe care le-ai auzit, 
aşa sunt. Dar pe acelea de dincolo, cum le vom suferi, 
când vom fi siliţi să dăm socoteală de fiecare credincios 
încredinţat nouă ? Paguba nu se mărgineşte la ruşine, ci 
ne aşteaptă chin veşnic. 

Nu voi trece sub tăcere nici acum cuvintele aposto- " 
lului Pavel, deşi le-am spus mai înainte 1 : ascultaţi de 
mai-marii voştri şi supuneţi-vă lor, că ei priveghează 
pentru sufletele voastre, ca unii ce vor da seama de 
ele" (Evr. 13, 17). Teama de această ameninţare îmi 
zguduie necontenit sufletul. Dacă celui care sminteşte 
numai pe un singur om, şi încă pe cel mai mic, îi este 
de folos să i se atârne o piatră de moară de gât şi să fie 
aruncat în mare (Matei 18, 6) şi dacă toţi cei care lo- 
vesc cugetul fraţilor lor păcătuiesc faţă de Hristos (1 
Cor. 8, 12), ce vor păţi oare preoţii, ce pedeapsă vor 
primi când pierd nu numai unul sau doi sau trei, ci un 
număr atât de mare de credincioşi ? Nu pot da vina pe 
nepricepere, nu-şi pot găsi scăparea în neştiinţă, nici nu 
pot pune înainte silnicia sau forţa. Credincioşii ar putea 
întrebuinţa, dacă ar fi cu putinţă, această scuză pentru 
păcatele lor mai uşor decât întâi stătătorii Bisericii pen- 



1 Cartea a treia. 



163 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 



tru păcatele credincioşilor lor. Pentru ce ? Pentru că cel 
rânduit să îndepărteze neştiinţa din sufletul păstoriţilor 
săi şi să vestească mai dinainte când se apropie războiul 
cel diavolesc, nu poate pune înainte neştiinţa, nici nu 
poate spune: „N-am auzit trâmbiţa, nu ştiam mai dina- 
inte de război !". Că pentru asta a fost pus, după cum 
spune Iezechiel, ca să trâmbiţeze şi celorlalţi şi să ves- 
tească mai dinainte greutăţile ce au să vină (Iez. 33, 3). 
De aceea pedeapsa e de neînlăturat, chiar de-ar fi unul 
cel care are să se piardă. Că spune proorocul Iezechiel: 
„Dacă atunci când vine sabia, străjerul nu trâmbiţează 
poporului şi nici nu dă semn, iar sabia, la venirea ei, ia 
un suflet, sufletul acela a fost luat din pricina fărădele- 
gii lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului" 
(Iez. 33, 6). 

Capitolul 2 

Preoţii au nevoie de mai multă 
luare-aminte decât monahii 

încetează, dar, dragă prietene, de a mă împinge spre 
o pedeapsă de care n-aş putea scăpa. Nu e vorba aici de 
comanda unei oştiri, nici de ocârmuirea unei împărăţii, 
ci de o slujire care cere virtute de înger. 

Sufletul preotului trebuie să fie mai curat decât înseşi 
razele soarelui, pentru ca Duhul cel Sfânt să nu-1 pără- 
sească niciodată şi ca să poată spune: Jar de acum nu 
mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine" (Gal. 2, 20). 

Dacă cei ce locuiesc în pustie, care au scăpat de oraş, 
de piaţă şi de zgomotele din ele, care se bucură neconte- 



164 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

nit de adăpost şi linişte, nu vor să aibă încredere în paza 
ce le-o dă traiul lor departe de zgomotele lumii, ci adau- 
gă şi alte nenumărate mijloace de pază: se îngrădesc din 
toate părţile şi se silesc să fie cu mare băgare de seamă în 
tot ce spun şi în tot ce fac, ca să se poată, atât cât ome- 
neşte e cu putinţă, apropia de Dumnezeu cu îndrăznire şi 
curăţie desăvârşită; deci, dacă monahii fac atât de mari 
sforţări ca să se păstreze curaţi, spune-mi, te rog, câtă pu- 
tere, câtă tărie socoteşti că-i trebuie preotului, ca să-şi 
poată smulge sufletul din orice întinăciune şi să-şi păs- 
treze nevătămată frumuseţea cea duhovnicească ? Şi pre- 
otul are nevoie de mult mai mare curăţie decât monahii. 
Iar cel care are nevoie de mai mare curăţie, acela este su- 
pus la mai mari ispite, care-1 pot murdări, dacă nu-şi fe- 
reşte sufletul printr-o neîncetată priveghere şi dacă nu fo- 
loseşte mai multă tărie sufletească. 

Frumuseţea chipului femeiesc, mişcările afectate, 
mersul legănat, dulceaţa vocii, încondeierea ochilor, ru- 
menitul obrajilor, împletitul şi vopsitul părului, luxul 
hainelor, felurimea bijuteriilor de aur, frumuseţea pie- 
trelor preţioase, mirosul plăcut al parfumurilor şi toate 
celelalte, în care se pricep femeile, sunt în stare să tul- 
bure sufletul dacă nu ajunge ca de piatră prin asprimea 
castităţii. 

Nu e deloc de mirare să fii tulburat de toate aceste 
farmece femeieşti. Dar ca diavolul să poată doborî şi 
săgeta sufletele oamenilor prin contrariul acestor far- 
mece, ei bine, asta e ceea ce mă miră şi mă lasă ne- 
dumerit. 



165 



T 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 



Capitolul 3 



Monahul se bucură de mai multă uşurinţă 
decât întâistătătorul bisericii 

Unii au scăpat de mrejele femeilor frumoase, dar au 
căzut în mâinile unor femei lipsite de orice frumuseţe: 
urâte la faţă, cu părul neîngrijit, cu hainele murdare, cu 
ţinută obişnuită, cu apucături de rând, simple la vorbă, 
cu mers necăutat, cu voce neprefăcută, sărace, dispre- 
ţuite, fără nici un sprijin, singure. I-au atras mai întâi 
spre milă, iar de acolo i-au dus spre prăpastia pierzării. 

Mulţi preoţi au scăpat de mrejele femeilor frumoase, 
împodobite cu bijuterii de aur, parfumate, îmbrăcate cu 
haine scumpe, au scăpat de toate farmecele femeieşti 
amintite mai sus, dar au căzut uşor şi au pierit din pri - 
cina unor femei urâte şi pocite. Când şi femeia săracă, 
dar şi cea bogată, când şi femeia gătită şi împodobită, 
dar şi cea îmbrăcată prost, când şi femeia cu purtări că- 
utate, dar şi cea cu purtări neprefăcute, şi, ca să spun pe 
scurt, când şi femeile frumoase, dar şi femeile urâte 
iscă război în sufletul bărbatului care le priveşte, iar 
meşteşugirile femeieşti îl înconjoară de pretutindeni, 
spune-mi, te rog, cum va mai putea preotul răsufla, 
când stau în jurul lui atâtea curse ? Ce loc de scăpare să 
găsească, nu spun ca să nu cadă - că asta nu-i prea greu 
-, dar ca să-şi păstreze sufletul netulburat de gândurile 
cele spurcate ? 

Nu mai vorbesc de cinstea şi preţuirea date de cre- 
dincioşi preotului, pricini de nenumărate păcate. Când 
este cinstit şi preţuit de femei i se slăbeşte tăria cu min- 



166 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

teniei lui şi adeseori îl doboară, dacă nu ştie să rămână 
totdeauna treaz în faţa unor astfel de atacuri; dar când 
este cinstit şi preţuit de bărbaţi, preotul, dacă nu are 
multă tărie sufletească, ajunge stăpânit de două patimi 
cu totul potrivnice: de linguşeală slugarnică şi de în- 
gâmfare prostească. Este silit să se plece celor ce -l cin- 
stesc, iar din pricina cinstei date lui de aceştia se seme- 
ţeşte faţă de cei mai mici şi este împins în prăpastia 
mândriei. 

Eu spun numai atât. Dar câtă pagubă pricinuiesc toa- 
te acestea unui preot, n-o poate şti bine decât numai 
acela care-i preot ! Că nu numai aceste ispite, ci şi al- 
tele, cu mult mai primejdioase, vin fără doar şi poate 
asupra preotului trăitor în mijlocul lumii. 

Cel care iubeşte pustia, monahul, este scăpat de toa-, 
te acestea. Dacă îi trece cumva prin minte vreun gând 
necurat, închipuirea lui este săracă şi poate stinge înda- 
tă gândul cel necurat, că nu vede nimic în jurul său, 
care să-i mărească flacăra. Monahul se teme numai 
pentru el. Dacă e silit uneori să se îngrijească şi de alţii, 
apoi aceştia sunt foarte puţini la număr; dar chiar dacă 
ar fi mai mulţi, totuşi sunt cu mult mai puţini decât ere - 
dincioşii din biserică şi dau cu mult mai uşoare griji 
stareţului lor, nu numai din pricina numărului lor mic, 
dar şi din pricină că toţi s-au lepădat de grijile cele lu- 
meşti, nu au nici copii, nici soţie şi nici vreo altă grijă 
asemănătoare. Asta îi face pe monahi să fie foarte su- 
puşi egumenilor lor, iar viaţa de obşte dă putinţă stare - 
ţilor.să le vadă bine greşelile şi să le îndrepte; că supra- 
vegherea neîncetată a dascălilor ajută nu puţin la sporul 
vieţii duhovniceşti. 



167 



V 



SFANŢUL ÎOAN GURA DE AUR 



Capitolul 4 



Preotului i s-au încredinţat apărarea întregii 
lumi şi alte lucruri înfricoşătoare 

Cu credincioşii lucrurile nu stau aşa. Cea mai mare 
parte din cei rânduiţi sub supravegherea preotului sunt 
legaţi cu griji lumeşti şi asta îi face mai trândavi pentru 
lucrarea celor duhovniceşti. De aceea preotul trebuie 
neapărat să semene, ca să spun aşa, în fiecare zi, ca, 
prin continuă repetare, cuvântul său de învăţătură să 
poată fi ţinut minte de cei ce îl aud. B ogăţia mare, mă- 
reţia funcţiei, trândăvia înnăscută de pe urma luxului şi 
a plăcerilor şi altele multe pe lângă acestea înăbuşă se - 
minţele aruncate; adeseori desimea spinilor nici nu lasă 
ca cele semănate să ajungă până la faţa pământului. Dar 
şi supărările mari, nevoia sărăciei, necontenitele neca- 
zuri şi altele asemenea acestora, cu totul contrarii celor 
amintite mai înainte, îndepărtează pe credincioşi de 
râvna celor dumnezeieşti. Cât despre păcatele credin- 
cioşilor, preotul nu le poate cunoaşte nici în cea mai 
mică parte. Şi cum să le cunoască, când pe cei mai 
mulţi nu-i cunoaşte nici din vedere ? 

Greutăţi aşa de mari întâmpină preotul în îndeplini - 
rea îndatoririlor sale faţă de credincioşi. Dar dacă ai 
cerceta îndatoririle lui faţă de Dumnezeu, ai vedea că 
cele faţă de credincioşi sunt o nimica; cer şi mai mare 
râvnă şi mai multă purtare de grijă. 

Ce fel de om trebuie să fie cel ce se roagă pentru tot 
oraşul - dar pentru ce spun tot oraşul, pentru toată Iu - 
mea -, care se roagă să facă pe Dumnezeu îndurător 



168 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

faţă de păcatele tuturora, nu numai ale celor vii, dar şi 
ale celor morţi ? Socot că nu-i de ajuns pentru o rugă- 
ciune atât de mare nici îndrăznirea lui Moise şi a lui 
Ilie. Ca şi cum i s-ar fi încredinţat întreaga lume, ca şi 
cum ar fi tatăl tuturor oamenilor, aşa se aproprie pre- 
otul de Dumnezeu, rugându-se să se stingă războaiele 
de pretutindeni, să înceteze tulburările şi cerând, atât în 
rugăciunile din casă, cât şi în rugăciunile din biserică, 
pace, an îmbelşugat, izbăvire grabnică de toate necazu- 
rile ce supără pe fiecare. Preotul trebuie să se deose- 
bească atât de mult în toate de toţi cei pentru care se 
roagă cât se deosebeşte un conducător de supuşii săi. 

Spune-mi, te rog, unde-1 vom pune pe preot, când 
cheamă Duhul Cel Sfânt, când săvârşeşte prea înfrico- 
şătoarea jertfă şi când atinge necontenit pe Stăpânul ob- 
ştesc al tutorora ? Cât de mare curăţie, cât de mare evla- 
vie îi vom cere ? Gândeşte-te ce fel trebuie să fie mâini- 
le acelea care slujesc, ce fel trebuie să fie limba aceea 
care rosteşte acele cuvinte ? Nu trebuie să fie oare mai 
curat şi mai sfânt decât oricine altul sufletul care a pri- 
mit atâta Duh ? Atunci şi îngerii stau împrejurul preotu- 
lui. Tot altarul şi locul din jurul jertfelnicului se umple 
de puterile cereşti în cinstea Celui ce se află pe jertfel- 
nic. Cele ce se săvârşesc atunci pe Sfântul Altar sunt 
îndestulătoare să ne încredinţeze de toate acestea. Am 
auzit odată pe cineva povestind că un bătrân, bărbat mi - 
nunat, care avea adeseori descoperiri, i-a spus că a fost 
învrednicit odată de o vedenie ca aceasta: în timpul să- 
vârşirii Sfintei Jertfe a văzut dintr-odată, atât cât i-a 
fost cu putinţă, mulţime de îngeri, îmbrăcaţi în veşmin- 
te strălucitoare, stând în jurul altarului, cu ochii plecaţi 
în jos, aşa cum stau soldaţii când împăratul este de faţă. 

169 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



Şi eu o cred. Un altul mi-a spus - n-o aflase de la altul, 
ci el însuşi fusese învrednicit să vadă şi să audă - că 
dacă cei care pleacă de pe lumea aceasta s-au împărtăşit 
cu Sfintele Taine cu conştiinţa curată, când îşi dau 
sufletul, sunt însoţiţi de aici de îngeri, din pricina 
Sfintei împărtăşanii pe care au luat-o. 

Tu nu te cutremuri încă să duci un suflet ca al meu 
să săvârşească o taină atât de sfântă ? Nu te cutremuri 
să urci la vrednicia preoţească pe un om ca mine, îm- 
brăcat cu haine murdare, pe care Hristos 1-a scos afară 
din ceata celor chemaţi la nuntă? (Matei 22, 11-13). 
Sufletul preotului trebuie să lumineze ca lumina, care 
luminează toată lumea; iar sufletul meu, din pricina 
conştiinţei mele păcătoase, este înconjurat de atâta întu- 
neric, încât trebuie să se ascundă, ca să nu mai poată 
niciodată căuta cu îndrăzneală la Stăpânul său. Preoţii 
sunt sarea pământului (Matei 5, 13); iar neştiinţa şi ne- 
priceperea mea în toate, cine altul le poate suferi cu 
uşurinţă, afară de tine, care te-ai obişnuit să mă iubeşti 
peste măsură ? 

Nu numai atât de curat, ca unul care a fost învredni- 
cit de o slujire atât de mare, trebuie să fie preotul, ci şi 
foarte priceput şi încercat în multe. Trebuie să cunoască 
viaţa în întregul ei tot atât de bine ca şi mirenii, dar să 
fie desfăcut de viaţă tot atât de mult ca şi monahii, care 
trăiesc în munţi; pentru că preotul trebuie să aibă ne- 
apărat legături cu bărbaţi care au soţii şi cresc copii, 
care au slugi şi slujnice, cu bărbaţi foarte bogaţi, cu 
bărbaţi care fac politică, cu bărbaţi cu funcţii înalte. 
Deci pentru că preotul trebuie să aibă legături cu oa- 
meni atât de feluriţi, felurită trebuie să fie şi purtarea 
lui faţă de ei. Iar când spun felurită, nu spun ca preotul 

170 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

să fie viclean, linguşitor, făţarnic, ci liber la cuvânt şi 
plin de îndrăzneală. Să ştie să fie îngăduitor cu folos, 
când împrejurările o cer; să fie bun, dar şi aspru. Nu 
trebuie să se poarte la fel cu toţi credincioşii. Că nici 
doctorii nu se folosesc de un singur mijloc pentru vin- 
decarea bolnavilor şi nici căpitanii corăbiilor nu cunosc 
numai o singură cale în lupta cu vânturile. Dese vânturi 
şi dese furtuni înconjoară şi corabia Bisericii; iar furtu- 
nile acestea nu o lovesc numai din afară, ci se nasc şi 
înăuntru. Din pricina asta preotul trebuie să se poarte 
cu credincioşii săi cu multă îngăduinţă, dar şi cu deose- 
bită luare-aminte. 

Toată această felurită purtare a preotului are un sin- 
gur scop: slava lui Dumnezeu, zidirea Bisericii. 

Capitolul 5 

Preotul trebuie să fie destoinic în toate 

Mare este lupta monahilor şi grea e truda lor ! Dar 
dacă ai pune faţă în faţă sudorile unui călugăr cu sudo- 
rile unui preot care-şi îndeplineşte bine slujirea sa, ai 
vedea că este atâta deosebire între ei câtă este între un 
om de rând şi un împărat. Chiar dacă truda monahului e 
mare, totuşi la lupta aceasta iau parte deopotrivă şi su- 
fletul şi trupul; dar, mai bine spus, cea mai mare parte 
din luptă e dusă de trup; că dacă trupul e slab, are nu- 
mai râvnă pentru nevoinţele călugăreşti, dar nu le poate 
săvârşi; că şi postul aspru, şi culcatul pe pământul gol, 
şi privegherile, şi neîmbăiatul, şi multa sudoare, şi toate 
celelalte cu câte se îndeletnicesc monahii pentru chinui- 



171 



' 



SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR 

rea trupului lor, toate se lasă la o parte când nu-i puter- 
nic trupul care trebuie pedepsit. Preotul însă luptă nu- 
mai cu sufletul; nu are nevoie de bunăstarea trupului, 
pentru ca sufletul să-şi afle virtutea lui. La ce ne ajută 
într-adevăr puterea trupului, ca să nu fim obraznici, cer- 
tăreţi, mânioşi, ci treji, cumpătaţi, cuviincioşi şi să 
avem şi toate celelalte însuşiri, cu care fericitul Pavel 
completează icoana preotului adevărat ? 

Capitolul 6 

Nu monahul, 

ci preotul care îndrumează bine 

pe credincioşi dă dovadă de răbdare 

Dar asta nu se poate spune de virtutea monahului; ci, 
după cum acrobaţii au nevoie de o mulţime de scule, de 
roţi, de funii şi de cuţite, iar filosoful îşi are toată arta 
lui în sufletul său, fără să aibă nevoie de ceva din afară, 
tot aşa şi cu monahul şi cu preotul. 

Monahul are nevoie de sănătate trupească, de locuri 
potrivite pentru locuit, care să nu fie nici prea îndepăr- 
tate de locuinţele omeneşti, dar să aibă şi liniştea pus- 
tiei; să nu fie apoi aceste locuri lipsite de o climă dulce, 
în tot timpul anului, că nimic nu este atât de nesuferit 
celui care se nevoieşte cu posturile ca asprimea aerului. 
Câte necazuri sunt siliţi să îndure monahii pentru face- 
rea hainelor şi a mâncării - că pe toate trebuie să le facă 
cu mâinile lor -, nu mai e nevoie să ţi le spun acum. 

Preotul n-are nevoie să facă astea pentru întreţinerea 
lui; este lipsit de aceste griji şi ia parte la toate manifestă- 



172 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

rile ne vătămătoare ale lumii, avându-şi toată ştiinţa con- 
ducerii turmei sale strânsă în vistieriile sufletului său. 

Dacă ai admira pe monah pentru că stă singur şi 
pentru că fuge de legăturile cu lumea, aş mărturisi şi eu 
că într-adevăr monahul prin asta dă dovadă de răbdare, 
dar nu dă dovadă îndestulătoare de bărbăţia sufletului 
său. Cel care stă la cârma corăbiei în port nu ne face 
dovada că ştie să conducă bine corabia; dar nimeni nu 
poate spune că nu-i un minunat conducător de corabie 
cel care, în mijlocul furtunii, poate scăpa corabia de 
înec. 

Deci nici pe monah nu trebuie să-1 admirăm mult şi 
peste măsură, că trăind singur nu se tulbură şi nici nu 
săvârşeşte păcate multe şi mari; că nici nu are prilejuri 
de ispite, care să-i aţâţe şi să-i îmboldească sufletul. 
Dar dacă un monah s-ar pune pe sine însuşi în slujba 
mulţimii şi ar fi silit să poarte păcatele celor mulţi şi ar 
rămâne totuşi neclintit şi tare, ocârmuindu-şi sufletul pe 
timp de furtună, ca pe vreme bună, ei bine, un astfel de 
monah merită să fie lăudat şi admirat de toţi; a dat do- 
vadă îndestulătoare de bărbăţia sa (1 Tim. 3, 2-4). 

Capitolul 7 

Altele sunt nevoinţele monahului, 

omul care trăieşte singur, 

şi altele nevoinţele preotului, 

omul care trăieşte în mijlocul lumii 

Nu te mira, dar, dragă prietene, că n-am mulţi pa- 
raşi ! Nu am mulţi, pentru că am fugit de lume şi de ori- 



173 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 

ce legătură cu oamenii. N-ar trebui să te minunezi că nu 
păcătuiesc ! Nu păcătuiesc, pentru că dorm. Nu cad, 
pentru că nu lupt. Nu sunt rănit, pentru că nu iau parte 
la luptă. Spune-mi, te rog, cine va putea grăi împotriva 
mea şi-mi va descoperi ticăloşia mea ? Acoperişul aces- 
ta ? Căsuţa aceasta ? Dar ele nu pot slobozi glas. Poate 
mama, care ştie mai bine decât toţi viaţa mea ? Dar ea, 
mai cu seamă, nu se amestecă în viaţa mea şi nici nu 
m-am certat vreodată cu ea. Dar chiar dacă s-ar fi în- 
tâmplat asta, nici o mamă nu este atât de lipsită de dra- 
goste faţă de fiul ei şi nu-şi urăşte atât fiul, încât, fără 
pricină constrângătoare şi fără să o silească cineva, să-1 
vorbească de rău şi să-1 bârfească la toţi pe cel pe care 
1-a purtat în pântece, pe care 1-a crescut şi 1-a alăptat. 
Dar dacă cineva ar vrea să cerceteze bine sufletul meu, 
ar vedea că-i plin de multe păcate. Tu ştii lucrul acesta 
destul de bine, deşi obişnuieşti, mai mult decât toţi, să 
mă lauzi înaintea tuturor. Nu spun asta acum din sme- 
renie. Adu-ţi aminte de câte ori ţi-am spus, pe când stă- 
team adeseori de vorbă despre preoţie, că, dacă mi-ar 
propune cineva să aleg unde aş vrea să strălucesc mai 
mult: în conducerea Bisericii sau în viaţa călugărească, 
îţi spuneam că aş prefera de nenumărate ori pe cea 
dintâi. Nu încetam de a ferici în discuţiile pe care le 
aveam cu tine pe cei care au putut să-şi îndeplinească 
bine îndatoririle slujbei preoţeşti. Şi nimeni nu mă va 
contrazice, că dacă aş fi fost în stare să îndeplinesc toa- 
te îndatoririle preoţiei n-aş fi fugit de ceea ce admiram. 
Dar ce să fac ? Nimic nu este atât de păgubitor pentru 
conducerea Bisericii ca această trândăvie şi nepăsare a 
mea, pe care alţii le socotesc o minunată schimnicie; eu 
însă le socotesc ca pe o perdea aruncată peste ticăloasa 

174 



T 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

mea viaţă, cu care îmi acopăr cea mai mare parte din 
scăderile mele şi nu le las să se vadă. Omul obişnuit să 
ducă o viaţă atât de scăpată de grijile lumii şi să trăias- 
că într-o desăvârşită sihăstrie, de primeşte o astfel de 
slujbă, chiar dacă are mari însuşiri fireşti, se tulbură şi 
se nelinişteşte din pricină că nu-i deprins să aibă legă- 
turi cu lumea şi pierde prin asta mare parte din puterea 
lui; iar dacă mai este şi greoi la minte, nedeprins cu ast- 
fel de legături şi de lupte, aşa cum sunt eu, nu s-ar deo- 
sebi întru nimic de pietre. 

De aceea, puţini din cei proveniţi dintre monahi stră- 
lucesc în luptele pe care le are de dus un preot. Cei mai 
mulţi îşi vădesc slăbiciunea, cad şi suferă necazuri gre- 
le şi mari. Şi nu-i de mirare, că dacă luptele şi exerciţii- 
le nu sunt făcute în vederea luptelor pe care le are de 
dus un preot, atunci cel ce luptă nu se deosebeşte întru 
nimic de cei ce nu s-au exercitat. 

Omul care intră în stadionul luptelor preoţeşti trebu- 
ie să dispreţuiască mai cu seamă slava, să nu se mânie 
şi să fie tare priceput. Cel căruia îi place viaţa singurati- 
că, monahul, nu are nici o pricină să se exercite în aces- 
te virtuţi. Nu are în jurul său mulţi oameni care să-1 su- 
pere, ca să se exercite în a-şi înfrâna mânia. Nu are nici 
mulţi care să-1 laude şi să-1 aplaude, ca să aibă nevoie 
să înveţe să dispreţuiască laudele oamenilor; iar de pri- 
ceperea care se cere pentru chivernisirea treburilor bise- 
riceşti şi pentru păstorirea credincioşilor, monahii nici 
nu aduc vorba. De aceea monahii, când intră în luptele 
pentru care nu s-au pregătit mai dinainte, rămân nedu- 
meriţi, ameţesc, sunt neputincioşi şi, în loc să propă- 
şească în virtute, mulţi dintre ei îşi pierd şi virtuţile pe 
care le aveau când au părăsit pustia. 

175 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 



Capitolul 8 



Monahii săvârşesc mai uşor virtutea 
decât cei care au grijă de mulţi 

Vasile: Atunci ce-i de făcut ? Vom pune la conduce- 
rea Bisericii oameni care trăiesc în mijlocul lumii, care 
se ocupă de afacerile lumeşti, care-şi pierd timpul în 
lupte şi în ocări, care sunt plini de viclenii, care -s 
învăţaţi să trăiască în lux şi desfătări ? 

Ioan: Nu, o, fericite prietene, i-am spus eu. Nici nu 
trebuie să ne gândim la astfel de oameni când e vorba 
să faci pe cineva preot, ci mă gândesc la un om care să 
aibă şi legături cu oamenii, care să se descurce şi în 
toate treburile vieţii, dar să -şi poată păstra, întregi şi 
nezdruncinate, mai bine decât monahii, curăţia vieţii, 
liniştea sufletească, sfinţenia, răbdarea, înfrânarea şi ce - 
lelalte virtuţi ale monahilor. Un om cu multe scăderi, 
dacă trăieşte în singurătate, poate să le ascundă şi să le 
facă nelucrătoare, pentru că nu are legături cu nici un 
om; dar dacă vine între oameni, nu va reuşi să facă alt- 
ceva decât să se facă de râs şi să-şi primejduiască şi 
mai mult mântuirea. Asta era aproape s-o păţesc şi eu, 
dacă purtarea de grijă a lui Dumnezeu n-ar fi ridicat 
iute focul de pe capul meu. Un om cu atâtea cusururi 
nu poate să şi le ascundă când este pus la treabă, ci le 
dă pe toate pe faţă. 

După cum focul cearcă tăria metalelor, tot aşa şi 
preoţia arată cum e sufletul oamenilor; de e supărăcios, 
mic la suflet, iubitor de slavă, îngâmfat, de are vreun alt 
cusur, pe toate le descoperă; dezgoleşte toate cusuru- 
rile; dar nu le dezgoleşte numai, ci le face şi mai gro- 



176 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

zave şi mai mari. Rănile trupului, când sunt zgândărite, 
se vindecă mai greu; tot aşa şi patimile sufletului, când 
sunt aţâţate şi întărâtate, se sălbăticesc mai mult şi si- 
lesc pe cei ce le au să păcătuiască şi mai mult. îl fac pe 
cel ce nu ia aminte la sine însuşi să îndrăgească slava, 
să ajungă mândru şi să-i placă banii, îl târăsc pe nesim- 
ţite spre desfătări, spre petreceri, spre tihnă şi trândă- 
veală; şi încetul cu încetul îl împing la păcate mai mari 
decât acestea, la păcatele ce se nasc din acestea. 

Multe sunt în lume prilejurile care pot slăbi tăria su - 
fletului, care pot tăia drumul către Dumnezeu. Mai întâi 
de toate convorbirile cu femeile. Intâistătătorul Biseri- 
cii, omul care se îngrijeşte de întreaga turmă, nu poate 
să se ocupe numai de bărbaţi şi să neglijeze femeile; ele 
au nevoie mai ales de mai multă grijă, pentru că alune- 
că uşor spre păcat. Episcopul trebuie să se îngrijească şi 
de sănătatea lor, dacă nu mai mult decât de a bărbaţilor, 
dar cel puţin la fel. Să le cerceteze când sunt bolnave, 
să le mângâie când sunt întristate, să le certe când se 
trândăvesc, să le ajute când sunt în nevoi. Iar dacă nu se 
îngrădeşte cu foarte mare pază când dă aceste ajutoare 
femeilor, vicleanul diavol găseşte o mulţime de prile- 
juri ca să strecoare în sufletul preotului veninul ispitei 
sale. Ochiul oricărei femei aruncă săgeţi şi tulbură su- 
fletul; nu numai ochiul femeii desfrânate, ci şi ochiul 
femeii cuminţi; linguşelile lor îl moaie, iar cinstea ce 
i-o dau îl robeşte. Şi astfel, dragostea clocotitoare de 
aproapele - această pricină a tuturor bunătăţilor - ajun- 
ge pricină a mii şi mii de păcate pentru cei care nu ştiu 
să o întrebuinţeze bine. 

în afară de asta, necontenitele griji ale preotului îi 
întunecă ascuţimea minţii şi, din înaripată cum era, o 



177 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 



fac mai grea decât plumbul. Mânia, apoi, când se nă- 
pusteşte asupra lui, învăluie ca fumul tot sufletul. 



Capitolul 9 

Nu trebuie dispreţuită părerea mulţimii, 
chiar când e greşită 

Pentru ce să mai vorbesc de celelalte necazuri, de 
ocările, de clevetirile, de dojenele, atât de la cei mari, 
cât şi de la cei mici, atât de la cei pricepuţi, cât şi de la 
cei nepricepuţi ? Mai cu seamă aceştia, nepricepuţii, 
oamenii lipsiţi de dreapta judecată, sunt cei care îl do- 
jenesc mai mult şi nu-i îngăduie nici măcar să se apere, 
întâistătătorul, care-şi păstoreşte bine turma, nu trebuie 
să-i dispreţuiască nici pe aceştia, ci să stea de vorbă cu 
toţi şi să spulbere cu multă blândeţe şi bunătate mustră- 
rile ce i le fac; să le ierte mai degrabă mustrările lor ne- 
ghioabe decât să se supere şi să se mânie. Dacă fericitul 
Pavel s-a temut să nu fie bănuit de ucenicii săi de furt şi 
pentru asta a luat şi pe alţii la chivernisirea banilor, „ca 
să nu ne defaime cineva, spunea el, în acest belşug de 
daruri slujit de noi" (2 Cor. 8, 20), cum nu trebuie să 
facem noi totul ca să înlăturăm bănuielile nedrepte, fie 
că sunt mincinoase, fie că sunt nesocotite, fie că sunt cu 
totul străine de gândul nostru ? Şi totuşi nici un păcat 
nu e atât de străin de noi cât de străin era de Pavel fur- 
tul. Şi cu toate că Pavel era atât de străin de această 
faptă rea, totuşi s-a gândit că mulţi oameni ar putea să 
bănuiască asta, deşi era o prostie şi o nebunie. Nebunie 
era într-adevăr să bănuieşti de furt pe fericitul şi minu- 



178 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

natul acela bărbat. Cu toate acestea, Pavel a surpat de la 
început pricinile acestei bănuieli atât de nesocotite, pe 
care numai un nebun ar fi putut-o avea. N-a dispreţuit 
prostia mulţimii şi nici n-a spus: „Cui i-ar putea trece 
vreodată prin minte să bănuiască despre mine aşa ceva, 
când toţi mă cinstesc şi mă admiră şi pentru minunile 
săvârşite şi pentru viaţa mea îmbunătăţită ?". Pavel n-a 
grăit aşa, ci cu totul dimpotrivă; a prevăzut şi s-a aştep- 
tat la o astfel de bănuială rea. A smuls-o din rădăcini; 
dar, mai bine spus, nici n-a lăsat-o să încolţească. Pen- 
tru ce ? O spune însuşi Pavel: „Pentru că purtăm de 
grijă de cele bune nu numai înaintea Domnului, ci şi 
înaintea oamenilor 11 (2 Cor. 8, 21). 

Trebuie, dar, să ne grăbim tot atât de mult, dar, mai 
bine spus, chiar mai mult, nu numai să smulgem şi să 
împiedicăm zvonurile rele, care încep să se înfiripe, dar 
chiar să şi prevedem de unde s-ar putea ivi, ca să tăiem 
mai dinainte pricinile din care s-ar putea naşte şi să nu 
aşteptăm să se înfiripe şi să fie purtate de gurile mulţi- 
mii. Că atunci nici nu-i uşor să le spulberi, ci chiar 
foarte greu şi poate chiar cu neputinţă şi nu fără pagu- 
bă, pentru că ai făcut asta după ce bănuieli nedrepte au 
vătămat pe mulţi. 

Dar când mă voi opri de a vorbi de greutăţi, care 
n-au sfârşit ? Să înşir toate greutăţile preoţiei înseamnă 
să măsor marea. De-şi va curaţi preotul sufletul de orice 
patimă, lucru cu neputinţă, chiar şi atunci va fi silit să 
înfrunte mii şi mii de greutăţi, ca să îndrepte păcatele 
celorlalţi. Dacă mai este însă încărcat şi cu păcate pro- 
prii, vezi-i noianul ostenelilor şi grijilor lui ! Câte tre- 
buie să sufere de vrea să biruie şi păcatele lui, şi pe ale 
păstoriţilor săi ! 



179 



SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR 
Capitolul 10 

Nu-i mare lucru 
să te mântui pe tine singur 

Vasile: Acum însă mi-a spus Vasile, tu n-ai de dus 
nici o luptă şi n-ai nici o grijă, pentru că trăieşti singur ! 
Ioan: Am şi acum, i-am răspuns eu. Cum este, oare, 
cu putinţă ca, având de dus această viaţă plină de oste- 
neli, să fii lipsit de griji şi de nelinişti ? Totuşi nu-i ace- 
laşi lucru a călători pe mare şi a merge cu corabia pe 
lângă malul unui râu. Atât de mare e deosebirea între 
greutăţile pe care le are de înfruntat un om care trebuie 
să se îngrijească numai de mântuirea sa şi un preot, 
care trebuie să se îngrijească şi de mântuirea altora. Aş 
vrea şi eu, aşa cum mă găsesc acum, şi doresc mult să 
pot fi de folos şi altora. Dar dacă nu voi putea fi de fo- 
los şi altora, mă voi mulţumi cu atâta, de voi reuşi să 
mă mântui pe mine şi să scap de furtună. 

Vasile: Dar crezi că faci mare ispravă cu asta ?, m-a 
întrebat Vasile. Socoteşti oare că te poţi mântui fără să 
fii de folos şi altora ? 

Ioan: Bine şi frumos ai grăit, i-am răspuns. Nici eu 
nu pot să cred că se poate mântui cel care nu munceşte 
pentru mântuirea aproapelui său. Nici sluga cea vi- 
cleană şi leneşă n-a avut vreun folos că şi-a păstrat în- 
treg talantul, ci s-a pierdut tocmai pentru că nu 1-a în- 
mulţit şi nu 1-a îndoit (Matei 25, 24-30). Totuşi socot că 
voi fi pedepsit mai blând pentru vina de a nu fi mântuit 
şi pe alţii, decât dacă, ajungând mult mai rău după o 
atât de mare cinste, aş fi dus la pieire şi pe alţii şi pe 

180 



V 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

mine. Aşa, însă, cred că pedeapsa va fi atât pe cât o 
cere mărimea păcatelor mele; dar dacă aş fi primit pre- 
oţia, pedeapsa nu mi -ar fi fost numai de două ori sau de 
trei ori mai mare, ci de nenumărate ori, şi pentru că aş 
fi smintit mai mulţi oameni, dar şi pentru că, după ce aş 
fi primit o mare cinste, aş fi supărat pe Dumnezeu, Cel 
ce m-a cinstit. 

Capitolul 1 1 

Cu mult mai cumplit 

sunt pedepsite păcatele preoţilor 

decât păcatele mirenilor 

Din pricina asta Dumnezeu, învinuindu-i mai tare pe 
israeliţi, le-a arătat că sunt vrednici de pedepse mai 
mari, tocmai pentru că au păcătuit după ce fuseseră 
cinstiţi de El. Uneori le zice: ,flumai pe voi v-am cu- 
noscut din toate seminţiile pământului; pentru asta vă 
voi pedepsi pentru păcatele voastre" (Amos 3, 2); iar 
alteori: „Am luat dintre fiii voştri pentru a fi profeţi şi 
dintre tinerii voştri spre sfinţenie" (Amos 2, 11). înain- 
te de vremea profeţilor, Dumnezeu, voind să arate că 
mult mai mare pedeapsă se cuvine păcatelor săvârşite 
de preoţi decât celor săvârşite de oamenii de rând, a po - 
runcit ca pentru păcatele preoţilor să se aducă o jertfă 
tot atât de mare cât se aducea pentru păcatele întregului 
popor (Lev. 4, 3, 14). Asta nu arată altceva decât că pă- 
catele preotului au nevoie de mai mare ajutor, tot atât 
de mare cât ajutorul dat întregului popor. Şi n-ar avea 

181 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 

nevoie de un ajutor mai mare dacă păcatele lui n-ar fi 
mai grele; şi sunt mai grele, nu prin natura lor, ci prin 
dregătoria preotului care le săvârşeşte (Lev. 21,9). 

Dar pentru ce vorbesc de preoţi ? Chiar fiicele preo- 
ţilor, care nu aveau nici o legătură cu preoţia, erau pe- 
depsite pentru aceleaşi păcate cu mult mai aspru, toc- 
mai din pricină că părinţii lor erau preoţi. Păcatul să- 
vârşit era acelaşi ca şi cel săvârşit de fetele oamenilor 
de rând - amândouă păcate de desfrânare -, totuşi fii- 
cele preoţilor erau pedepsite cu mult mai aspru. 

Vezi cât de lămurit îţi arată Dumnezeu că pedepseş- 
te pe preot cu mult mai mult decât pe credincioşi ? Că 
Dumnezeu, Care pedepseşte pe fiica preotului mai mult 
decât pe fiicele celorlalţi oameni, din pricina tatălui ei, 
nici pe tatăl ei, care a fost pricina sporului ei de pedeap- 
să, nu-1 va pedepsi la fel cu ceilalţi oameni, ci cu mult 
mai mult. Şi pe bună dreptate, că prin păcatul său preo- 
tul nu mărgineşte paguba sufletească numai la el, ci vă- 
tăma şi sufletele credincioşilor mai slabi care îl văd. 
Asta vrea să spună şi Iezechiel, când desparte la judeca- 
tă berbecii de oi (Iez. 34, 17). 

Capitolul 12 

înfăţişarea prin exemple a durerii şi fricii 
simţite în aşteptarea preoţirii 

Vezi, dar, că am dreptate să mă tem de preoţie ? Pe 
lângă cele spuse mai înainte, îţi mai spun că, chiar dacă 
trebuie să mă ostenesc mult şi acum ca să nu fiu biruit 



182 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

desăvârşit de patimile sufletului, totuşi mă ostenesc şi 
nu fug de luptă. Sunt stăpânit şi acum de dragostea de 
slavă deşartă; deseori mă trezesc şi-mi dau seama că 
am fost stăpânit; uneori îmi şi pedepsesc sufletu-mi ro- 
bit. Dorinţi păcătoase năvălesc şi acum asupra mea; dar 
flacăra pe care ele o aprind e mai slabă, că ochii mei 
trupeşti nu pot găsi materie pentru foc. Am scăpat cu 
totul de a mai vorbi de rău pe altul şi de a auzi pe altul 
vorbind de rău, că n-am cu cine să vorbesc; zidurile 
acestea, într-adevăr, nu pot slobozi glas. Dar n-a fost cu 
putinţă să scap şi de mânie, deşi nu-i nimeni care să mă 
pornească spre mânie. îmi aduc aminte adeseori de oa- 
meni stricaţi şi de faptele lor; iar amintirea lor face să 
mi se răzvrătească inima; dar nu până în sfârşit, că în- 
dată îi potolesc aprinderea şi o înduplec să se linişteas- 
că, spunându-i că nu se cade, că-i cea mai mare ticălo- 
şie să laşi păcatele tale şi să le iscodeşti pe ale altora. 
Dacă însă aş veni printre oameni şi aş fi prins de mii şi 
mii de griji şi de necazuri, n-aş mai putea să-mi dau" 
aceste sfaturi şi să găsesc gânduri care să-mi dea aceste 
îndrumări. M-aş asemăna cu cei care-s împinşi în pră- 
pastie de un şuvoi de apă sau de altceva; după cum 
aceia pot prevedea pieirea prin care se vor sfârşi, dar nu 
pot descoperi vreun ajutor, tot aşa şi eu: dacă voi cădea 
în marea vâltoare a patimilor, voi putea vedea cum îmi 
creşte zi de zi pedeapsa, dar nu-mi va mai fi la fel de 
uşor ca acum să mă reculeg şi să pedepsesc patimile ce 
ar năvăli de pretutindeni cu furie asupră-mi. Mi-e slab 
sufletul, mi-e mic; e robit cu uşurinţă nu numai de 
acestea patimi, dar şi de invidie, cea mai amară dintre 
toate; nu ştie să îndure cu măsură nici ocările, nici ono- 



183 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 

rurile; ocările îl doboară, iar onorurile îl îngâmfă peste 
măsură. După cum fiarele sălbatice când sunt grase şi 
pline de putere biruiesc pe cei care se luptă cu ele, mai 
ales când aceştia sunt neputincioşi şi neiscusiţi, dar 
dacă le slăbeşti prin foame, potoleşti furia lor şi stingi 
cea mai mare parte din puterea lor, că poate lupta cu ele 
chiar un luptător nu prea viteaz, tot aşa şi cu patimile 
sufletului; dacă nu le dai de mâncare, le supui gânduri- 
lor celor bune; dar dacă le hrăneşti mereu, lupta cu ele 
ajunge mai grea; ţi le faci atât de înfricoşătoare, că tră- 
ieşti tot timpul robit şi îngrozit de ele. 

Care este hrana acestor fiare sălbatice ? Slava deşar- 
tă se hrăneşte cu onoruri şi cu laude; îngâmfarea se hră- 
neşte cu puterea şi măreţia funcţiei; invidia se hrăneşte 
cu succesele celor din jur; iubirea de arginţi se hrăneşte 
cu dărnicia credincioşilor; desfrânarea se hrăneşte cu 
traiul bun, cu petrecerile şi cu statul necontenit de vor- 
bă cu femeile. Fiecare patimă are hrana sa. 

Dacă aş intra în vălmăşagul lumii, toate aceste fiare 
sălbatice s-ar năpusti cu furie asupra mea; mi-ar sfâşia 
sufletul, m-ar îngrozi şi mi-ar face şi mai crâncen răz- 
boiul cu ele. Chiar aşa, stând aici, cu mare greutate le 
voi învinge; dar le voi învinge cu harul lui Dumnezeu, 
şi lor nu le va mai rămâne decât urletul. 

De asta nu părăsesc căsuţa aceasta, nu ies nicăieri, 
nu vorbesc cu nimeni, n-am nici o legătură cu nimeni şi 
îndur să aud şi alte nenumărate învinuiri la fel cu cele 
pe care le-am auzit. Cât n-aş da ca să le împrăştii ! Dar 
nu pot. De asta mă întristez şi sufăr. Nu mi-e uşor să 
trăiesc şi în vâltoarea vieţii şi să-mi păstrez şi siguranţa 
de acum. De aceea te rog şi pe tine, dragă prietene, ca, 



184 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

în loc să mă învinuieşti, să ai mai degrabă milă de 
mine, cel apăsat de o greutate atât de mare. 

Dar încă nu te-am convins ! E timpul, deci, să-ţi dez- 
vălui o taină ce o ţineam numai pentru mine. Poate că 
multora le va părea de necrezut. Dar nici aşa nu mă voi 
ruşina s-o spun. Chiar dacă cele ce voi spune vor vădi 
cugetul meu cel rău şi nenumăratele mele păcate, totuşi 
ce folos voi putea avea că oamenii nu-mi cunosc păca- 
tele, când le cunoaşte pe toate cu de-amănuntul Dum- 
nezeu, Care are să mă judece ? 

Care este, dar, taina inimii mele ? 

Din ziua aceea în care mi-ai împărtăşit bănuiala că e 
vorba să fiu hirotonit, am fost adeseori în primejdia de 
a-mi amorţi desăvârşit trupul; atâta frică şi atâta tristeţe 
mi-a cuprins sufletul. Când mă gândeam la slava, la 
sfinţenia, la frumuseţea aceea duhovnicească, la înţe- 
lepciunea şi bună-cuviinţa Miresei lui Hristos şi mă 
gândeam şi la păcatele mele, nu conteneam să o plâng 
pe ea, iar pe mine să mă nefericesc, să suspin neîncetat 
şi să-mi spun plin de nedumerire aşa: Al cui a fost, 
oare, gândul să mă hirotonească pe mine ? Cu ce a pă- 
cătuit aşa de greu Biserica lui Dumnezeu ? Cu ce a mâ- 
niat aşa de cumplit pe Stăpânul ei, să-mi fie dată mie, 
celui mai netrebnic om dintre toţi oamenii şi să sufere o 
atât de mare ruşine ? Aceste gânduri îmi treceau ade- 
seori prin minte; şi nemaiputând suferi aducerea-aminte 
de o necuviinţă atât de mare, zăceam cu gura deschisă, 
ca paralizaţii, fără să pot vedea sau auzi ceva. Când ne- 
putinţa asta aşa de cumplită mă lăsa - că uneori se de- 
părta -, urmau lacrimi şi tristeţe. După ce mă săturam 
de lacrimi, venea în locul lor iarăşi frica, care-mi tulbu- 



185 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 

ra, îmi zăpăcea şi-mi zguduia mintea. Intr-o aşa de 
mare tulburare şi frământare sufletească am trăit de 
când am auzit că e vorba să fiu hirotonit. Tu nu ştiai 
nimic, credeai că sunt tare liniştit. 

Acum voi încerca să-ţi descopăr furtuna sufletului 
meu ! Poate aşa mă vei ierta că am fugit de hirotonie şi 
nu mă vei mai învinui. 

Cum, cum să ţi-o descopăr ? De-ai voi s-o vezi bine, 
apoi n-ar fi altă cale decât să-mi scot inima din piept şi 
să ţi-o arăt. Dar pentru că asta e cu neputinţă, voi în- 
cerca, pe cât voi putea, cu ajutorul unei pilde destul de 
palide, să-ţi arăt negura tristeţii mele; iar tu, din această 
pildă, culege numai tristeţea. 

Să ne închipuim că fata unui împărat, care stăpâneş- 
te tot pământul de sub soare, este logodită cu un tânăr. 
Fata aceea este neînchipuit de frumoasă; aşa de frumoa- 
să, că întrece orice frumuseţe omenească; cu frumuse- 
ţea ei bate pe toate femeile din lume, iar cu virtutea su- 
fletului ei lasă în urmă cu mult pe toţi bărbaţii, şi pe cei 
ce au fost şi pe cei ce vor fi. Cu bună-cuviinţa purtări- 
lor ei depăşeşte toate hotarele filosofiei; iar faţă de fru- 
museţea chipului ei, frumuseţea celorlalte chipuri piere. 
Logodnicul ei nu-i mistuit de dragoste numai pentru în- 
suşirile şi frumuseţea fecioarei, ci, în afară de acestea, o 
iubeşte cu atâta patimă, că prin patima lui pune în um- 
bră pe cei mai mari îndrăgostiţi, care au trăit cândva. Şi 
pe când este îndrăgostit aşa de tare de fata de împărat, 
aude de undeva că minunata lui iubită se mărită cu un 
om de jos, cu o lepădătură, cu un om de neam prost, cu 
o pocitanie, cu un stricat fără pereche. 



186 



r 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

Ţi-am înfăţişat, oare, prin această pildă o mică parte 
din durerea mea ? E de ajuns, oare, să mă opresc aici cu 
pilda ? Socot că e de ajuns, ca să cunoşti tristeţea mea. 
Că numai pentru aceasta am întrebuinţat-o. 

Dar ca să-ţi arăt şi mărimea fricii şi a spaimei mele, 
am să-ţi dau iarăşi o altă pildă. Să ne închipuim o oşti- 
re, alcătuită din pedestraşi, călăreţi şi marinari. Marea e 
acoperită de mulţimea corăbiilor de luptă cu trei rân- 
duri de vâsle; iar câmpiile şi vârfurile munţilor, pline 
cu trupe de pedestraşi şi călăreţi. Arama armelor scân- 
teiază în bătaia soarelui, iar strălucirea coifurilor şi a 
platoşelor se ia la întrecere cu razele trimise de arama 
armelor. Zăngănitul suliţelor şi nechezatul cailor se 
înalţă până la cer. Nu se mai vede nici marea, nici pă- 
mântul. Pretutindeni numai aramă şi fier. în faţa acestei 
oştiri stau şi duşmanii, oameni sălbatici şi cruzi. Tim- 
pul începerii luptei se apropie. Apoi deodată este adus 
pe câmpul de bătălie un tânăr crescut în mijlocul natu- 
rii, care nu cunoaşte altceva decât fluierul cel păstoresc 
şi toiagul. îl înarmează cu arme de aramă, îl poartă 
printre toţi ostaşii, îi arată trupele şi pe mai-marii trupe- 
lor; pe arcaşi, pe aruncătorii cu praştia, pe căpetenii, pe 
generali, pe opliţi 2 , pe călăreţi, pe lăncieri; îi arată coră- 
biile cele cu trei rânduri de vâsle, pe comandanţii aces- 
tor corăbii, pe ostaşii care se găsesc în corăbii, mulţi- 
mea maşinilor de război din corăbii; îi arată şi toată ta- 
băra duşmanilor, chipurile lor groaznice, diferitele fe- 
luri de arme, mulţimea nenumărată de ostaşi, văgăune- 



2 Ostaş pedestru, greu înarmat, cu coif, platoşă, apărătoare pentru flu- 
ierele picioarelor, pavăză, sabie şi suliţă. 

187 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 

le, prăpăstiile adânci şi munţii greu de trecut; îi arată 
încă la duşmani şi cai care zboară cu ajutorul unei vrăji- 
torii, opliţi care umblă prin văzduh şi tot felul de puteri 
vrăjitoreşti. îi înşiră apoi şi nenorocirile războiului, no- 
rul de suliţe, ploaia de săgeţi, ceaţa deasă, întunecimea 
şi noaptea aceea pe care o face mulţimea săgeţilor, care 
cu desimea lor opresc razele soarelui; colbul care întu- 
necă vederea luptătorilor tot atât de mult ca şi întune- 
ricul; pâraiele de sânge, vaietele celor căzuţi, chiotele şi 
strigătele celor care luptă, grămezile de morţi, roţile ca- 
relor de luptă scăldate în sânge, caii, care, din pricina 
mulţimii morţilor, cad grămadă cu călăreţi cu tot; pe 
pământ, cad de-a valma, la un loc, de toate: sânge, ar- 
curi, săgeţi, copite de cai, capete de oameni, braţe, gâ- 
turi, piepturi spintecate, creieri lipiţi de săbii, vârfuri 
rupte de săgeţi cu câte un ochi în ele. Ii înşiră şi neno- 
rocirile luptei de pe mare: unele dintre corăbiile cu trei 
rânduri de vâsle aprinse în mijlocul apei, iar altele scu- 
fundate cu opliţi cu tot; vuietul apelor mării, zgomotul 
marinarilor, strigătele soldaţilor, spuma valurilor ames- 
tecată cu sânge, care năvăleşte în toate corăbiile, morţii 
de pe puntea corăbiilor, cei înecaţi, unii plutind pe 
mare, alţii aruncaţi la ţărm, iar alţii, învăluraţi de valuri, 
încurcă drumul corăbiilor. îi arată cu de-amănuntul toa- 
te grozăviile războiului; apoi îi vorbeşte şi de grozăviile 
căderii în mâinile duşmanilor, robie mai cumplită ca 
moartea. Şi după ce îi spune toate acestea, îi porunceşte 
să încalece repede pe cal şi să ia comanda întregii oş- 
tiri. Crezi oare că tânărul acela va fi în stare să asculte 
tot ce i se spune ? Nu-şi va da, oare, sufletul chiar de la 
început ? 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 
Capitolul 1 3 

Ispita diavolului este mai cumplită 
decât orice război 

Să nu crezi cumva că am mărit cu cuvântul peste 
măsură lucrurile ! Să nu socoteşti spusele mele o exage- 
rare pentru că, închişi în trupul acesta ca într-o închi- 
soare, nu putem vedea nimic din cele nevăzute. Ai ve- 
dea o luptă cu mult mai mare şi mai înfricoşătoare de- 
cât aceasta pe care ţi-am descris-o, dacă ai putea vedea 
cumva cu ochii aceştia trupeşti întunecata tabără de 
luptă a diavolului şi războiul lui cel înverşunat dus îm- 
potriva noastră. în lupta aceasta, diavolul nu întrebuin- 
ţează aramă şi fier, nici cai şi care de luptă şi roţi, nici 
foc şi săgeţi şi nici maşinăriile acestea văzute, ci altele 
cu mult mai înfricoşătoare. Războinicii diavolului n-au 
nevoie de platoşă, nici de scut, nici de săbii, nici de 
lănci; e de ajuns numai vederea acestei blestemate oş- 
tiri ca să îngheţe sufletul, dacă nu-i destul de viteaz şi 
dacă, înainte de vitejia lui, nu se bucură şi de multă 
purtare de grijă din partea lui Dumnezeu. O, de-ar fi cu 
putinţă să fii dezbrăcat de trupul acesta sau chiar îmbră- 
cat cu trup să poţi vedea aievea, curat şi fără teamă, 
toată tabăra de luptă a diavolului şi războiul ce-1 duce 
el împotriva noastră ! N-ai vedea râuri de sânge, nici 
trupuri moarte, ci atâtea şi atâtea suflete căzute şi răni 
atât de grele, că toată descrierea războiului ce ţi-am fă- 
cut-o adineaori ai socoti-o mai degrabă jucării şi jocuri 
de copii decât război. Atât de mulţi sunt cei răniţi în 
fiecare zi. Rănile căpătate în acest război nu omoară la 



189 



1 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 

fel cu rănile din celălalt război; dimpotrivă, pe cât de 
mare este deosebirea dintre trup şi suflet, pe atât de 
mare este şi deosebirea dintre o moarte şi alta. Când su- 
fletul primeşte o rană şi cade, nu zace în nesimţire ca 
trupul, ci se chinuie aici, mustrat de conştiinţa lui cea 
rea, iar după ce scapă de aici, este dat, la vremea jude- 
căţii, pedepsei veşnice. Dacă un om nu simte rănile fă- 
cute de diavol, chinul lui va fi mai mare din pricina ne- 
simţirii lui. Că omul care nu simte mustrări de cuget de 
pe urma celei dintâi răni, primeşte cu uşurinţă o altă 
rană şi după aceea alta. Că spurcatul diavol, când dă de 
un suflet nepăsător, care nesocoteşte rănile de mai îna- 
inte, nu se opreşte de a-1 lovi până la cea din urmă 
suflare. 

Dar dacă ai vrea să cercetezi şi felul în care luptă 
diavolul cu oamenii, ai vedea că lupta lui este cu mult 
mai crâncenă şi cu mult mai felurită. Nimeni nu ştie 
atâtea feluri de hoţii şi de viclenii câte ştie spurcatul 
acela. Asta îi dă şi mai mare putere. Nici nu poate avea 
cineva o vrăjmăşie mai neîmpăcată faţă de cel mai mare 
duşman al său, câtă are vicleanul acesta faţă de om. 

Iar dacă ai cerceta şi înverşunarea cu care luptă dia- 
volul cu oamenii, ai vedea că e de râs să comparăm în- 
verşunarea oamenilor cu înverşunarea diavolului. Dacă 
ai alege pe cele mai înfricoşătoare şi mai sălbatice fiare 
şi ai vrea să pui faţă în faţă furia lor cu furia diavolului, 
ai vedea, prin comparaţie, că fiarele acestea sunt cele mai 
blânde şi cele mai paşnice animale. Atâta mânie suflă 
diavolul când se năpusteşte asupra sufletelor noastre ! 

Pe câmpul de bătălie, lupta dintre oameni ţine puţină 
vreme; şi chiar în acest scurt timp, de multe ori, lupta 



190 



TRATATUL DESPRE PREOŢIE 

se opreşte. Venirea nopţii, oboseala măcelului, timpul 
de hrană şi multe alte pricini dau putinţă ostaşilor să se 
odihnească, să lepede armele, să răsufle puţin, să se în- 
tremeze cu mâncare şi băutură şi să-şi redobândească 
puterea de mai înainte şi în alte multe chipuri. Dar în 
lupta cu vicleanul diavol nu poţi pune niciodată armele 
jos, nici nu poţi da somn ochilor tăi, de vrei să rămâi 
nerănit. Aici trebuie să se întâmple una din două: sau să 
cazi şi să pieri, dacă lepezi armele din mâini, sau să stai 
mereu înarmat şi să fii totdeauna treaz. Că şi diavolul 
cu oastea lui stă totdeauna înarmat, pândind trândăvia 
noastră. Şi pune diavolul mai multă râvnă pentru pier- 
derea noastră decât punem noi pentru mântuirea noas- 
tră. Pentru că războiul acesta este nevăzut şi izbucneşte 
pe neaşteptate - şi asta e pricina a nenumărate nenoro- 
ciri; de aceea războiul acesta este, pentru cei ce nu pri- 
veghează necontenit, cu mult mai periculos decât celă- 
lalt război. 

în acest război ai vrea tu să fiu eu generalul ostaşilor 
lui Hristos ? Dar ar însemna să fiu generalul diavolului. 
Când cel care e dator să comande şi să instruiască pe 
ceilalţi este mai nepriceput şi mai neputincios decât 
toţi, iar din pricina nepriceperii lui îi dă pe mâna diavo- 
lului pe cei încredinţaţi lui, atunci acela luptă mai mult 
pentru diavol decât pentru Hristos. 

Dar pentru ce suspini ? Pentru ce lăcrimezi ? Viaţa 
mea de acum nu-i vrednică de lacrimi, ci de bucurie şi 
de veselie. 

Vasile: Dar nu şi viaţa mea, mi-a spus Vasile. Viaţa 
mea e vrednică de mii şi mii de bocete ! Abia acum am 
putut vedea în ce nenorociri m-ai băgat. Venisem la 



191 



^ 



SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR 

tine cu nevoia să aflu ce să răspund pentru apărarea ta 
celor ce te învinuiau; şi iată plec de la tine încărcat cu 
altă grijă în locul aceleia. Nu mă mai interesează acum 
ce voi spune învinuitorilor tăi pentru apărarea ta, ci ce 
voi răspunde pentru mine şi pentru păcatele mele îna- 
intea lui Dumnezeu. Dar te rog şi mă cuceresc ţie, dacă 
te mai interesează soarta mea, „de este vreun îndemn la 
Hristos, de este vreo mângâiere a dragostei, de este 
vreo milostivire şi îndurare" (Filip. 2, 1) - ştii doar că 
tu mai mult decât toţi m-ai vârât în această primejdie -, 
întinde-mi mâna, spune şi fă cele ce pot să mă pună pe 
calea cea dreaptă. Să nu mă părăseşti vreo clipă. Acum, 
mai mult decât înainte, am nevoie să trăim la un loc. 

Am zâmbit şi i-am spus: 

Ioan: Cu ce-aş putea să te ajut, cu ce-aş putea să-ţi 
fiu de folos în nişte treburi atât de mari ? Dar pentru că 
doreşti asta, îţi spun: Curaj, scumpe şi iubite prietene ! 
în clipele în care vei putea răsufla de grijile ce-ţi dă 
păstorirea credincioşilor tăi, voi fi lângă tine, te voi 
mângâia şi-ţi voi da ajutorul ce-mi stă în putinţă. 

La auzul acestor cuvinte, Vasile s-a ridicat lăcri- 
mând şi mai tare. L-am îmbrăţişat şi l-am sărutat pe 
obraji; l-am petrecut şi l-am sfătuit să îndure cu curaj 
tot ce s-a întâmplat. Apoi i-am spus: 

- Am credinţă în Hristos, Care te-a chemat şi Care 
te-a pus peste oile Lui, că de pe urma slujirii tale vei 
dobândi atât de mare îndrăznire înaintea Lui, că în ziua 
cea înfricoşătoare, când voi fi în primejdie, mă vei pri- 
mi şi pe mine în cortul tău cel veşnic. 



Omilia rostită 
când a fost hirotonit preot, 

către sine, către episcop 
şi către mulţimea de popor 1 

1 . Sunt adevărate, oare, cele petrecute cu mine ? 
S-au petrecut, oare, cu adevărat cele petrecute ? Nu 
m-am înşelat ? Tot ce văd în jurul meu nu-i, oare, noap- 
te şi vis ? Este, oare, cu adevărat zi ? Suntem, oare, toţi 
treji ? Că cine, oare, poate crede ca ziua, în amiaza 
mare, când toţi oamenii au părăsit somnul, când toţi 
sunt treji, să fie ridicat la înălţimea atât de mare a preo- 
ţiei un tânăr neînsemnat şi de nimica ? N-ar fi deloc de 
mirare de s-ar petrece noaptea unele ca acestea ! Unii 
betegi, care n-au nici pâinea cea de toate zilele, se văd 
în vis oameni întregi şi frumoşi, ospătându-se la mese 
împărăteşti; dar tot ce văd ei este somn şi vis înşelător. 
Aşa sunt visele ! Viclene şi minunate. Ne bucură când 
nedesfătează cu lucruri cu neputinţă de trăit aievea. 
Dar aceasta n-ai putea-o vedea întâmplându-se aievea, 
ziua în amiaza mare. 



1 Traducerea de faţă a fost făcută după ediţia Anne-Marie Malingrey, 
op. cit., 388-419, şi ediţia din Migne, Patrologia greacă, 48, 693-700. 
Pentru ediţia sa, Anne-Marie Malingrey foloseşte 1 1 manuscrise, dintre 
care trei sunt din secolul al X-lea. După datele oferite de editor, omilia a 
fost tipărită prima dată de Saville, apoi de Fronton du Duc şi de Montfau- 
con; din acest din urmă editor, de abatele Migne. - în limba română a fost 
tradusă de Pr. prof. Ioan G. Coman: Prima predică a Sfântului Ioan Gură 
de Aur: Către sine, către episcop şi către mulţimea poporului, cu prilejul 
hirotonirii sale în preot, şi publicată în: Glasul Bisericii, 1957 (16), p. 
883-888, fiind prefaţată de o amplă şi bogată introducere: Hirotonirea în 
preot a Sf. Ioan Gură de Aur. Consideraţiuni pe marginea primei sale 
predici cu acest prilej, în: Glasul Bisericii, 1957 (16), p. 867-883. 

193 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 

Acum însă, după cum vedeţi, toate acestea s-au în- 
tâmplat, s-au petrecut, s-au împlinit ! Da, acestea, mai de 
necrezut ca visele ! Că un oraş atât de mare, cu atât de 
mulţi oameni, un popor minunat şi mare stă încremenit 
în faţa nimicniciei mele, cu nădejdea că va sorbi din gura 
mea cuvinte mari şi minunate ! Dacă în gura mea ar fi 
izvoare de cuvinte şi ar curge aşa cum curg izvoarele 
cele nesecate, totuşi în faţa unei mulţimi atât de mari, 
care a alergat să mă asculte, râurile de cuvinte s-ar opri 
de frică îndată şi revărsările de apă s-ar întoarce înapoi. 
Dar când n-am nici râuri de cuvinte, nici izvoare, ci un 
şipot neînsemnat şi mic, cum să nu mă tem că şi acest 
mic şipot va seca de frică şi se va usca şi se va întâmpla 
cu el ceea ce se întâmplă de obicei cu lucrurile ? 

Dar ce se întâmplă cu lucrurile ? 

Adeseori, din pricina unei spaime puternice, dăm 
drumul din mâini lucrurilor pe care le aveam în mâini 
şi le strângem cu degetele, că de spaimă ni se slăbesc 
nervii şi ni se moleşeşte tăria trupului. 

Mi-e teamă să nu păţească aşa ceva şi sufletul meu 
astăzi ! Mi-e teamă ca nu cumva gândurile pe care 
le-am adunat pentru voi cu multă trudă, gânduri neîn- 
semnate şi fără preţ, cuprinse de spaimă, să nu-şi ia în- 
dată zborul şi să plece, lăsându-mi mintea pustie. 

Pentru aceea vă rog pe toţi la fel, şi pe cei cu înalte 
dregătorii, şi pe simplii credincioşi, ca prin căldura ru- 
găciunilor voastre către Dumnezeu să-mi insuflaţi tot 
atâta curaj câtă teamă mi-aţi băgat în suflet prin îmbul- 
zeala voastră de a-mi asculta cuvântul. Să rugaţi „pe 
Cel Care dă cuvânt celor ce bine vestesc cu putere 
multă"' (Ps. 67, 12), „să-mi dea şi mie cuvânt la deschi- 
derea gurii mele" (Efes. 6, 19). Negreşit vouă, care 

194 



V 



OMILIA ROSTITA CÂND A FOST HIROTONIT PREOT 

sunteţi atât de mulţi şi înzestraţi cu atâtea daruri, nu vă 
este deloc greu să întăriţi din nou sufletul slăbit de frică 
al unui tânăr. Ar fi drept să ascultaţi această cerere a 
mea, că şi pentru voi am aruncat zarul acesta, pentru 
voi şi pentru dragostea voastră, decât care nimic nu este 
mai silnic şi mai tiranic; că dragostea aceasta m-a îndu- 
plecat să vă vorbesc - deşi nu sunt destul de deprins să 
predic - şi tot ea m-a făcut să intru în stadionul învăţă- 
turii, deşi mai înainte n-am făcut deloc exerciţii în ve- 
derea unor astfel de lupte, ci totdeauna am fost rânduit 
între cei care fac ascultare şi am dus viaţă călugărească, 
liniştită şi fără griji lumeşti. 

Dar pot fi eu, oare, atât de crud şi atât de neînduple- 
cat, chiar de-aş fi cel mai lipsit de talent de predicator, 
să las adunarea voastră fără de cuvânt şi să nu vă adre- 
sez cuvânt, când vă văd că sunteţi atât de dornici să mă 
auziţi ? 

Pentru că vorbesc pentru întâia oară în biserică, aş 
voi ca prima mea predică s-o adresez lui Dumnezeu, 
Care mi-a dat această limbă. Şi aşa se cade. Că trebuie 
să dăm lui Dumnezeu-Cuvântul nu numai pârga de la 
arie şi de la lin, ci şi pârga de cuvinte, şi pârga de cu- 
vinte cu mult mai mult decât pârga de roade, cu cât şi 
rodul cuvintelor ne este mai propriu şi nouă şi este mai 
plăcut şi lui Dumnezeu, pe Care îl cinstim. Adâncurile 
pământului, pe care apele ploilor le hrănesc şi mâinile 
plugarilor le cultivă, dau naştere grâului şi strugurilor; 
evlavia sufletului însă dă naştere imnului sfânt, pe care 
îl hrăneşte cugetul cel bun, iar Dumnezeu îl primeşte în 
hambarele cerurilor. Cu cât este mai bun sufletul decât 
pământul, cu atât este mai bun rodul sufletului decât ro- 
dul pământului. De aceea şi un profet, bărbat minunat 

195 



1' 



SFANŢUL IOAN GURA DE AUR 

şi mare, Osea, numele lui, îi sfătuieşte pe cei ce au pă- 
cătuit înaintea lui Dumnezeu şi vor să-L facă îndurător 
spre ei, spunându-le: „Luaţi cu voi", nu cirezi de boi, 
nici atâtea şi atâtea măsuri de făină curată, nici turturea 
şi porumbel, nici altceva asemănător acestora ! Nimic 
din acestea ! Dar ce ? ,JLuaţi cu voi cuvinte" (Osea 14, 
3), le spune profetul. 

- Dar ce fel de jertfă este cuvântul ?, m-ar întreba 
poate cineva. 

- Este, dragul meu, cea mai mare jertfă, cea mai 
sfântă şi cea mai bună dintre toate jertfele ! 

- Şi cine spune asta ? 

- Omul care a cunoscut mai bine decât toţi lucrurile 
acestea, vrednicul şi marele David. Aducându-i odată 
lui Dumnezeu jertfă de mulţumire pentru o victorie 
avută într-o bătălie, David grăia aşa: ,jMuda-voi nu- 
mele Dumnezeului meu cu cântare; mări-L-voi pe El 
întru laudă" (Ps. 68, 34). Apoi, ca să ne arate cât de 
mare este jertfa aceasta, a adăugat: „Şi va plăcea lui 
Dumnezeu mai mult decât viţelul tânăr, căruia îi răsar 
coarne şi unghii" (Ps. 68, 35). 

Aş fi voit ca astăzi să aduc şi eu aceste jertfe şi să 
umplu cu sângele jertfelor acestora jertfelnicul cel 
duhovnicesc. 

Dar ce să fac ? Un bărbat înţelept îmi închide gura şi 
mă înfricoşează spunându-mi: ,flu este frumoasă lauda 
în gura păcătosului" (Sirah 15, 9). 

Şi după cum la împletitul coroanelor nu este de 
ajuns să fie curate numai florile, ci şi mâinile care îm- 
pletesc florile, tot aşa şi la alcătuirea imnurilor celor 
sfinte, nu sunt de ajuns numai cuvintele de evlavie, ci 
trebuie să fie evlavios şi sufletul care le împleteşte. Su- 

196 



OMILIA ROSTITA CÂND A FOST HIROTONIT PREOT 

fletul meu însă este ticălos, fără îndrăznire şi plin de 
multe păcate. Iar pe cei cu astfel de suflet îi opreşte să 
înalţe laude numelui lui Dumnezeu nu numai legea 
aceasta, ci şi o altă lege, mai veche decât aceasta, dată 
chiar înainte de ea. Ne-a spus-o David, care ne-a vorbit 
de curând de jertfe, atunci când a zis: ,JJiudaţi pe 
Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cele înalte" 
(Ps. 148, 1), „lăudaţi-L pe Domnul toţi cei de pe pă- 
mânt" (Ps. 148, 7). Prin aceste cuvinte, David a chemat 
să laude pe Domnul pe cele două feluri de creaturi, pe 
cele de sus şi pe cele de jos, pe cele înzestrate cu sim- 
ţuri şi pe cele spirituale, pe cele văzute şi pe cele nevă- 
zute, pe cele de deasupra cerului şi pe cele de sub cer; a 
alcătuit din cele două feluri de creaturi un singur cor şi 
le-a poruncit să laude aşa pe împăratul universului; pe 
păcătos însă nicidecum nu 1-a chemat, ci şi aici i-a în- 
chis uşa. 

2. Dar, ca să fie mai lămurit ceea ce vă spun, vă voi 
citi psalmul de la început: ,JLăudaţi pe Domnul din ce- 
ruri, lăudaţi-L pe El întru cele înalte; lăudaţi-L pe El 
toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui" (Ps. 
148, 1-2). Ai văzut că îl laudă îngerii ? Ai văzut că II 
laudă arhanghelii ? Ai văzut că îl laudă heruvimii şi se- 
rafimii şi puterile cele de sus ? Când David a spus: 
„Toate puterile Lui", a cuprins în aceste cuvinte tot po- 
porul cel de sus. Ai văzut, oare, undeva pe păcătos ? 

- Dar cum e cu putinţă să-1 vezi pe păcătos în cer ?, 
m-ar putea întreba cineva. 

- Haide, însă, să te pogor şi pe pământ, să te duc şi 
la cealaltă parte a corului lăudătorilor lui Dumnezeu ! 
Dar nici aici nu-1 vei vedea pe păcătos ! „Lăudaţi pe 
Domnul toţi cei de pe pământ, balaurii şi toate adâncu- 



197 



1 



SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR 

rile (Ps. 148, 7), fiarele şi toate dobitoacele, târâtoa- 
rele şi păsările cele zburătoare" (Ps. 148, 10). 

Nu în zadar şi nici la întâmplare am tăcut după ce 
am spus cuvintele acestea. Mi s-a tulburat gândul min- 
ţii mele şi mi-a venit să lăcrămez cu amar şi să mă vait 
tare. Spune-mi, te rog, poate fi, oare, ceva mai de 
plâns ? Scorpionii, viperele, balaurii sunt chemaţi să la- 
ude pe Făcătorul lor şi numai păcătosul lipseşte de la 
acest sfânt cor ! 

Şi pe bună dreptate ! Păcatul este o fiară vicleană şi 
neîmblânzită; nu-şi arată răutatea sa numai împotriva 
trupurilor care sunt împreună slujitoare cu păcatul, ci-şi 
varsă veninul vicleniei sale şi împotriva slavei Stăpânu- 
lui. ,J)in pricina voastră, spune Scriptura, este hulit 
numele Meu între neamuri" (Isaia 52, 5; Rom. 2, 24). 
Asta e pricina că profetul David a alungat pe păcătos 
din întreaga lume, ca dintr-o patrie sfântă, şi 1-a pus să 
locuiască în afara hoatarelor ei. Aşa face un bun muzi- 
cant: înlătură de la chitara sa o coardă discordantă, pen- 
tru ca nu cumva să strice armonia celorlalte coarde; aşa 
face un doctor priceput: taie mădularul putred, ca nu 
cumva de la el să se întindă boala şi la celelalte mădu- 
lare sănătoase; tot aşa a făcut şi profetul David: a înlă- 
turat, ca pe o coardă discordantă, ca pe un mădular bol- 
nav, pe păcătos din tot corpul creaţiei. 

Ce-ar trebui, deci, să fac ? Trebuie negreşit să tac, 
pentru că am fost aruncat, pentru că am fost tăiat ! 

Spune-mi: Voi tăcea ? Nu-mi vor îngădui oamenii să 
laud pe Stăpânul nostru ? în zadar am chemat în ajuto- 
rul meu rugăciunile voastre? în zadar am alergat la 
mijlocirile voastre către Dumnezeu ? Nu ! N-am alergat 
în zadar ! Ferească Dumnezeu ! Nu, pentru că am găsit 

198 



OMILIA ROSTITA CÂND A FOST HIROTONIT PREOT 

şi alt chip de laudă, luminat fiind în mijlocul acestei ne- 
dumeriri de rugăciunile voastre, ca de nişte fulgere care 
luminează în întuneric. Că este cu putinţă să laud pe cei 
ce sunt împreună cu mine robi; iar când sunt aceştia 
lăudaţi, slava se urcă la Stăpân. Că Stăpânul este slăvit 
şi în acest chip, ne-o spune însuşi Hristos, când zice 2 : 
„Să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să 
vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl 
vostru cel din ceruri" (Matei 5, 16). Iată dar şi alt chip 
de laudă a lui Dumnezeu, pe care şi păcătosul îl poate 
rosti, fără să calce legea ! 

3. Pe cine dar, pe cine dintre cei împreună robi voi 
lăuda ? Pe cine altul decât pe dascălul obştesc al pa- 
triei 3 , iar prin patrie, şi dascăl obştesc al întregii lumi ! 
Că după cum el v-a învăţat să luptaţi până la moarte 
pentru adevăr, tot aşa şi voi aţi învăţat pe ceilalţi oa- 
meni să se despartă mai degrabă de suflet decât de 
dreapta credinţă. Vreţi, dar, ca, pornind de aici, să-i îm- 
pletesc cununile de laude ? Aş vrea şi eu, dar văd un 
ocean nemărginit de fapte mari şi mă tem ca nu cumva, 
coborându-mă până în adânc, cuvântul meu să nu mai 
poată ieşi iarăşi la suprafaţă. Ar trebui neapărat să vor- 
besc de faptele mari săvârşite mai demult de dascălul 
nostru: călătoriile, privegherile, grijile, ideile, luptele, 
trofeele după trofee şi victoriile după victorii, fapte care 
depăşesc nu numai puterea limbii mele, ci puterea ori- 
cărei limbi omeneşti; fapte care au nevoie de glasul 



2 „Când sunt aceştia lăudaţi... însuşi Hristos, când zice", traducere fă- 
cută după ediţia Migne; ediţia Anne-Marie Malingrey are următoarea lec- 
tură: „Când sunt aceştia lăudaţi, slava se urcă negreşit la cer, după cum 
însuşi spune". 

3 Este vorba de episcopul Flavian al Antiohiei (391-404). 

199 



SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR 

unui apostol mişcat de Duhul Sfânt, care poate spune şi 
învăţa totul. Voi trece însă pe lângă această mare întin- 
să a vieţii dascălului nostru şi voi intra într-o altă mare, 
mai puţin primejdioasă, pe care poate călători şi mica 
mea corăbioară. 

Haide, dar, să vorbesc despre înfrânarea lui, şi să 
spun cum şi-a înfrânat stomacul, cum a dispreţuit des- 
fătarea, cum şi-a bătut joc de mesele luxoase, cu toate 
că a fost crescut într-o casă plină de bogăţii şi lux. Nu-i 
deloc de mirare când un om care a trăit în sărăcie se în- 
jugă la o viaţă aspră şi anevoioasă; că sărăcia lui de 
până atunci îi este tovarăş de câştig, tovarăş de drum 
şi-i uşurează zilnic povara vieţuirii. Dar e cu totul de 
mirare când face asta un om care a trăit în mj locul unei 
mari bogăţii; că un om care a fost stăpânul unei mari 
bogăţii nu scapă uşor de lanţurile bogăţiei; atât de mare 
este roiul patimilor care zboară în jurul unui suflet ca 
acesta; nor de patimi, gros şi întunecos, astupă vederile 
minţii şi nu le lasă să caute spre cer, ci le sileşte să se 
uite în jos şi să se minuneze de tot ce-i pe pământ. Nu 
este, nu este o altă piedică în călătoria noastră la ceruri, 
ca bogăţia şi ca păcatele pe care le naşte bogăţia ! Cu- 
vântul acesta nu-i al meu ! Hotărârea vine chiar de la 
Hristos, Care a spus: ,Mai lesne este a trece cămila 
prin urechile acului, decât bogatul în împărăţia lui 
Dumnezeu" (Matei 19, 24). Şi iată că greutatea aceasta, 
dar, mai bine spus, acest lucru cu neputinţă a ajuns cu 
putinţă. Şi lucrul de care altădată Petru era nedumerit şi 
căuta să-1 afle de la Dascăl (Matei 19, 25), pe acesta 
toţi l-am cunoscut cu proprii noştri ochi; dar, mai bine 
spus, mai mult decât atât. Că nu s-a ridicat numai la cer 
dascălul nostru, ci a băgat în împărăţia cerurilor şi atâta 

200 



OMILIA ROSTITA CÂND A FOST HIROTONIT PREOT 

popor, cu toate că pe lângă bogăţie mai avea şi alte pie- 
dici, tot atât de mari: tinereţea şi pierderea de timpuriu 
a părinţilor, piedici care sunt în stare să împiedice orice 
suflet omenesc; atâtea ispite au, atâtea farmece izvo- 
desc. Şi totuşi el le-a biruit, a cucerit cerurile, şi-a mu- 
tat sufletul la filosofia cea din ceruri şi nu s-a mai gân- 
dit la strălucirea vieţii de aici şi nici nu s-a uitat la fa- 
ima strămoşilor săi; dar, mai bine spus, s-a uitat la fai- 
ma strămoşilor săi, dar nu a acelora legaţi cu el prin ne- 
cesitatea firii, ci a acelora care se înrudeau cu el prin 
credinţă. De aceea a şi ajuns unul ca aceştia. 

Dascălul nostru s-a uitat la patriarhul Avraam, s-a ui- 
tat la marele Moise, la cel care fusese crescut în casă îm- 
părătească, la cel care luase parte la mese sibaritice 4 şi 
trăise în mijlocul zgomotelor egiptene - şi ştiţi cum sunt 
moravurile barbarilor; ştiţi de câtă mândrie şi lux sunt 
pline; s-a uitat la marele Moise, care pe toate acelea le-a 
dispreţuit şi s-a dus să frământe lutul şi să facă cărămizi, 
dorind să fie între robi şi între prinşii din război, el, care 
era împărat şi fiu de împărat. Dar tocmai pentru aceea s-a 
întors iarăşi cu putere mai mare şi mai strălucită decât 
aceea pe care o avusese mai înainte şi pe care o lepădase. 
Că după ce a fugit şi a slujit alături de socrul său (leş. 2, 
16-21; 3, 1) şi după ce s-a chinuit în pământ străin, s-a 



4 „Mese sibaritice", mese bogate, pline de rafinament, însoţite de vo- 
luptăţi. Numele vine de la Sibaris, oraş în Italia, întemeiat de greci în anul 
720 î.Hr.; oraşul acesta, prin comerţul său, ajunsese unul din cele mai pu- 
ternice oraşe din Marea Greciei; datorită bogăţiei sale, locuitorii oraşului 
duceau o viaţă de desfrâu: premiau pe cei care descopereau noi voluptăţi 
şi recompensau pe cei care dădeau cele mai măreţe serbări şi banchete; ca 
să poată avea linişte, au izgonit din oraş cocoşii, care-i trezeau dimineaţa, 
şi pe meseriaşii care făceau zgomot în atelierele lor. Intrând în conflict cu 
locuitorii din Crotona - alt oraş grecesc din Marea Greciei -, oraşul Si- 
baris a fost distrus în 510 î.Hr. 



201 



SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR 

reîntors fiind conducător al împăratului, dar, mai bine 
spus, fiind Dumnezeu al împăratului. „Te-am pus pe tine, 
spune Scriptura, Dumnezeu lui Faraon" (leş. 7, 1). Şi era 
mai strălucitor decât împăratul, deşi nu avea diademă, nu 
era îmbrăcat cu mantie de porfiră, nu mergea în car de 
aur, ci călca în picioare tot luxul acela. Că spune Scrip- 
tura: „Toată slava fiicei împăratului e pe dinăuntru" ! 
(Ps. 44, 15). S-a întors, deci, Moise purtând sceptru; de 
aceea nu poruncea numai oamenilor, ci cerului, pămân- 
tului, mării, firii văzduhului şi firii apelor, lacurilor, 
izvoarelor şi râurilor. Toate aceste stihii se schimbau pre- 
cum voia Moise, iar în mâinile lui creaţia îmbrăca din 
nou alt chip şi, ca o slujnică ascultătoare, care vede ve- 
nind pe prietenul stăpânului ei, toate stihiile i se supu- 
neau şi ascultau de el ca de însuşi Stăpânul. 

La Moise uitându-se şi dascălul nostru, a ajuns un 
bărbat ca acesta, deşi era tânăr. Dacă a fost cândva tâ- 
năr ! Eu n-o cred ! Atât era de copt la minte chiar din 
fragedă copilărie ! De pe când era tânăr a deprins toată 
filosofia şi, cunoscând că firea omenească este ca o 
ţarină lăsată în părăsire, a tăiat lesne din sufletul său 
bolile sufletului cu cuvântul credinţei ca şi cu o seceră, 
dând Plugarului brazde curate pentru aruncarea semin- 
ţelor; şi primindu-le pe toate, le-a trimis în adânc, pen- 
tru ca avându-şi înfipte în adânc rădăcinile să nu le usu- 
ce nici razele soarelui şi nici, iarăşi, să le înăbuşe spinii 
(Matei 13, 6-7). 

Aşa şi-a îngrijit sufletul; iar săltările trupului şi le-a 
potolit cu leacurile înfrânării; a pus trupului, ca unui cal 
nărăvaş, frâul postului şi, cu cruţarea cuvenită, 1-a stru- 
nit până într-atât încât a umplut de sânge gurile pofte- 
lor, dar nici trupul nu 1-a strunit atât de mult încât să 

202 



OMILIA ROSTITA CÂND A FOST HIROTONIT PREOT 

împiedice calul să fie folositor pentru slujire şi nici nu 
1-a lăsat să fie prea sănătos, ca, prinzând iarăşi multă 
carne, să se ridice împotriva minţii conducătoare, ci se 
îngrijea în acelaşi timp şi de sănătatea trupului şi de 
buna rânduială a sufletului. Şi dascălul nostru nu a fost 
aşa numai când era tânăr, iar când a trecut de vârsta 
aceea, i-a slăbit această purtare de grijă, ci şi acum, la 
bătrâneţe, când se găseşte ca într-un port liniştit, are tot 
aceeaşi purtare de grijă. Că tinereţea, dragii mei, se 
aseamănă cu o mare furioasă, plină de valuri sălbatice 
şi vânturi năpraznice; bătrâneţea însă ancorează su- 
fletele celor cu părul alb într-un port neînvălurat şi le 
dă prilejul să se bucure de liniştea adusă de vârstă. 

De această linişte se bucură şi dascălul nostru acum. 
Dar, cu toate că stă în port, precum am spus, totuşi nu 
este mai puţin îngrijorat de cei învăluraţi în mijlocul 
mării. Frica aceasta a luat-o de la Pavel, care, deşi s-a 
urcat până la cer, a alergat apoi la al doilea cer şi a 
ajuns şi în al treilea cer (2 Cor. 12, 2), a zis: „AM tem 
ca nu cumva, propovăduind altora, eu însumi să mă fac 
netrebnic" (1 Cor. 9, 27). De aceea şi el este necontenit 
stăpânit de frică, pentru ca necontenit să aibă îndrăznire 
către Dumnezeu. Stă la~câmia corăbiei, nu ca ;ă ob- 
serve răsăritul stelelor, nici stâncile ascunse sub undele 
mării şi pe cele de care se izbesc valurile, ci ca să ob- 
serve înverşunările dracilor, vicleniile diavolului şi lup- 
tele gândurilor; merge de jur împrejurul armatei sale şi 
le dă tuturora siguranţă deplină. Nu se uită numai să nu 
se scufunde corabia, ci face totul ca nu cumva vreunul 
din cei de pe corabie să nu încerce vreo tulburare oare- 
care. Datorită lui şi înţelepciunii lui, noi cu toţii călă- 
torim cu vânt prielnic, cu toate pânzele ridicate. 



203 



SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR 

4. Când am pierdut pe părintele nostru de mai îna- 
inte 5 , care ni 1-a născut pe dascălul acesta, eram cu toţii 
în mare încurcătură şi în mare grijă. De aceea şi plân- 
geam de ni se frângea inima, că nu mai aveam nădejde 
că pe scaunul acesta va urma un bărbat asemenea lui. 
Dar când s-a arătat dascălul nostru şi a luat în mâini 
conducerea Bisericii, a făcut să se împrăştie, ca norul, 
toată tristeţea aceea şi toată mâhnirea a pierit. N-a şters 
încetul cu încetul jalea noastră, ci repede de tot, ca şi 
cum fericitul episcop de mai înainte ar fi înviat din ra- 
clă şi s-ar fi suit din nou pe acest scaun. 

Dar fără să-mi dau seama, din dorinţa de a lăuda 
faptele mari ale părintelui meu, am depăşit măsura cu- 
vintelor mele, dar nu şi măsura faptelor lui mari - că 
despre ele nici n-am început măcar să vorbesc -, ci 
măsura cuvenită tinereţei mele. 

Haide, dar, ca într-un port, să lăsăm să se odhinească 
iarăşi prin tăcere cuvintele mele ! Cuvintele mele însă 
nu vor să se depărteze ! Se înghesuie şi se revoltă, do- 
rind negreşit să se sature de roadele livezii 6 . Dar, copii 7 , 
asta e cu neputinţă ! Să încetez, deci, eu de a urmări lu- 
cruri ce nu se pot ajunge. Sunt de ajuns pentru mângâ- 
ierea msaşî cuvintele pe care 'e-am rostit ! Sunt ş' ele 
ca parfumurile cele de mult preţ. Nu-i nevoie să verşi 
toată sticluţa cu parfum, e de ajuns să atingi parfumul 
numai cu vârful degetelor şi parfumezi tot aerul şi 
umpli şi pe toţi cei de faţă cu mirosul lui plăcut. Aşa 
cum s-a întâmplat acum. Dar nu din pricina puterii cu- 



5 Este vorba de episcopul Meletie al Antiohiei (360-38 1 ), predeceso- 
rul lui Flavian. 

6 Livada de fapte mari ale episcopului Flavian. 

7 Sfântul Ioan Gură de Aur numeşte „copii" cuvintele sale. 

204 



OMILIA ROSTITĂ CÂND A FOST HIROTONIT PREOT 

vintelor mele, ci din pricina virtuţii faptelor mari ale 
acestui dascăl. 

Să plecăm, dar, să plecăm, punând capăt cuvântului 
cu o rugăciune. Să ne rugăm ca Biserica, mama noastră 
obştească, să rămână neclintită şi nezdruncinată, iar 
părintelui acesta, dascălului, păstorului, cârmaciului, 
să-i dea Dumnezeu viaţă îndelungată. 

Iar dacă cineva dintre voi vrea să pună un cuvânt şi 
pentru mine - că nu voi îndrăzni să mă rânduiesc pe 
mine printre preoţi, deoarece nici nu-i îngăduit să numeri 
stârpiturile la un loc cu oamenii întregi -, deci dacă ci- 
neva dintre voi vrea să pună un cuvânt şi pentru mine, ca 
pentru o stârpitură, atunci rugaţi-vă să am de sus mult 
ajutor. Aveam nevoie de întărire şi mai înainte, când tră- 
iam singur şi duceam o viaţă netulburată; dar când am 
fost adus între oameni - şi cum am venit, fie prin stăru- 
inţă omenească, fie prin har dumnezeiesc, nu vreau să 
discut deloc cu voi, ca să nu spună cineva că mă prefac, 
deci când am fost adus între oameni şi am luat pe umerii 
mei jugul acesta, greu şi împovărător, am nevoie de aju- 
torul multor mâini, am nevoie de ajutorul a nenumărate 
rugăciuni, ca să pot da înapoi Stăpânului întreagă averea 
încredinţată mie, în ziua aceea când vor fi chemaţi cei 
cărora li s-au încredinţat talanţii, când vor fi aduşi să dea 
socoteală de ei (Matei 25, 14-30). 

Rugaţi-vă, deci, ca să nu fiu la un loc cu cei legaţi 
(Matei 22, 13), nici să fiu aruncat în întunericul cel mai 
din afară (Matei 8, 12; 22, 13; 25, 30), ci să am parte 
alături de cei care pot să se bucure de oarecare iertare, 
cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru 
lisus Hristos, Căruia slava şi puterea şi închinăciunea în 
vecii vecilor. Amin. 



205 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

Cuvânt de apărare 

pentru fuga în Pont 

sau 

Despre preoţie 



Cuvânt de apărare 

pentru fuga în Pont 

după ce a fost hirotonit 

şi pentru întoarcerea lui de acolo. 

In acest cuvânt şi despre măreţia 

slujirii preoţeşti 1 



1 în forma sa actuală acest „Cuvânt de apărare" este mai mult tratat 
decât cuvânt, pentru că este prelucrarea şi îmbogăţirea cuvântului rostit în 
anul 362 în faţa părinţilor săi şi a credincioşilor din Nazianz, după întoar- 
cerea sa din sihăstria Pontului, de lângă prietenul său Vasile cel Mare. în 
ediţia „Cuvântul" ocupă locul al doilea în şirul celor 45 de cuvinte ale 
Sfântului Grigorie din Nazianz (389 sau 390). în Patrologia greacă a lui 
Migne - citată mai departe şi în lucrarea aceasta ca şi în a Sfântului Ioan 
Gură de Aur: MG -, este publicată în voi. 35, col. 408-517. După această 
ediţie s-a făcut şi traducerea de faţă. 

Frumuseţile de gând şi de cuvânt ale Sfântului Grigorie Teologul au 
mai ispitit şi pe alţii din neamul meu. Şi i-au ispitit să le toarne în veş- 
mântul graiului poporului nostru, ca să rodească aşa cum au rodit în 
graiul în care au văzut întâi lumina. După a mea ştiinţă, cel dintâi osteni- 
tor care a dat pe româneşte această minunată apologie a preoţiei, dar şi 
aspru rechizitoriu al preoţilor nevrednici, a fost Iosif, episcopul Argeşu- 
lui: Al celui întru sfinţi părintele nostru Grigorie Nazianzineanul Cuvân- 
tătoriului de Dumnezeu Cuvânt pentru preoţie, tălmăcit de acelaş tâlmăci- 
toriu carele au tălmăcit şi cealelalte şase cuvinte pentru preoţie ale Sfântu- 
lui Ioan Gură de Aur..., în Bucureşti, 1821. După trecerea a mai bine de 
un veac, un alt ostenitor a fost preotul N. Donos, care în 1931, la Huşi, 
ne-a dat o traducere clară şi bună: Sf. Grigorie de Nanzianz, Apologia sau 
cuvântarea in care arată motivele ce l-au îndemnat să fugă de preoţie şi 
Elogiul Sf. Vasile, precedate de o biografie a Sf. Grigorie, alcătuită de 
preotul Grigorie, Huşi, 1931, 47-1 17. 

Vin acum cu o nouă traducere - în prima sa versiune a fost publicată 
în revista Biserica Ortodoxă Română, 1968 (86), p. 127-164 -, care nu 
caută, nici nu cere să înlocuiască pe cele vechi sau pe cele din manuscris, 
ci cere drept de cetate alăturea de ele. încearcă să fie un nou mod roma- 

209 



SFÂNTUL GR1G0RIE DIN NAZ1ANZ 



Am fost înfrânt şi-mi mărturisesc înfrângerea. ,M-am 
supus Domnului şi L-am rugat" (Ps. 36, 7). 

Prea fericitul David să-mi înceapă cuvântul ! Dar, 
mai bine spus, nu el, ci Cel ce a grăit prin David şi gră- 
ieşte prin el încă şi acum ! Că prea bună rânduială este 
ca cel ce începe să vorbească sau să lucreze, să înceapă 
cu Dumnezeu şi să termine cu Dumnezeu. 

Despre pricina împotrivirii mele de la început şi a 
fricii pentru care, fugind, m-am îndepărtat şi m-am să- 



nesc de existenţă a Cuvântului despre preoţie al Cuvântătorului de 
Dumnezeu. 

Mărturisesc dintru început că munca n-a fost uşoară. N-a fost uşoară 
pentru că traducerea Sfântului Grigorie din Nazianz este mai mult o pro- 
blemă de interpretare decât de traducere. Dacă nu-1 poţi interpreta, reu- 
şeşti, traducându-1, sau să dai un text complet lipsit de înţeles sau să spui 
altceva decât a vrut să spună autorul. Sfântul Grigorie din Nazianz este un 
autor dificil, cu adâncuri şi taine. Stai de multe ori în faţa textului lui ca 
în faţa unei enigme. Cunoşti cuvintele textului, îţi dai seama de legătura 
lor, le dai pe româneşte, dar înţelesul textului rămâne cămară zăvorâtă. Te 
întrebi ce-a vrut să spună autorul, ce sens au cuvintele folosite de el ? 
Urmăreşti coloanele dicţionarelor şi nu-ţi dau alte sensuri cuvintelor decât 
cele ştiute. Deschizi alte traduceri, româneşti şi străine, şi nu te mulţu- 
mesc. Simţi că sfântul autor a vrut să spună altceva, altceva mai înalt, mai 
deosebit decât au scos aceşti tălmăcitori. Te întorci iar la text; îl citeşti o 
dată, de două ori, de mai multe ori; îl legi cu contextul; uneori cu pagini 
întregi de dinainte şi de după el. Baţi la poarta textului; baţi şi nu-ţi răs- 
punde, îl laşi şi te apuci de alte treburi; dar mintea ta lucrează; eşti mereu 
cu gândul la poarta ferecată. Şi, deodată, ţi se strecoară în suflet o rază de 
lumină; te iei pe urma ei, şi ea îţi dă cheia cu care poţi descuia poarta în- 
cuiată a cămării Teologului. Ai atunci bucuria descoperitorului. 

Aşa s-a născut traducerea de faţă. Din trudă, gând şi zăbovire. Nu ştiu 
dacă am găsit totdeauna drumul cel bun. Dar m-am străduit să-1 găsesc, ca 
să duc pe acest drum şi pe cititorii mei; să-i fac să guste şi ei din frumuse- 
ţea şi bogăţia de gândire a omului care a vorbit în poezie şi a gândit în 
imagini şi metafore. Iar pentru unele îndrăzneli pe care le-am avut faţă de 
scrisul metaforic, concis şi ermetic al Sfântului Grigorie din Nazianz, cer 
iertare acelora care sunt încă la dicţionar şi la gramatică. 

210 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

lăşluit departe de voi 2 , poate nu puţină vreme pentru cei 
ce mă iubesc, şi despre pricina îmblânzirii şi a schim- 
bării mele de acum, când m-am întors iarăşi în mijlocul 
vostru 3 , să creadă şi să spună fiecare ce vrea, fie cei ce 
mă urăsc, fie cei ce mă iubesc. Unii să nu-mi îngăduie 
să mă dezvinovăţesc, iar ceilalţi chiar să mă laude. Da, 
nimic nu le place oamenilor mai mult decât să vorbeas- 
că de treburile altora, mai cu seamă când sunt împinşi 
de dragoste sau de ură. De aceea, de cele mai multe ori, 
nici nu se ştie unde-i adevărul. Eu însă am să spun ade- 
vărul; n-am să mă ruşinez de nimic. Voi judeca drept 
amândouă părţile: şi pe cei care mă învinuiesc şi pe cei 
care mă apără cu zel. Mă voi şi învinui, dar mă voi şi 
apăra ! 



Şi ca să se desfăşoare în bună rânduială cuvântul, 
voi vorbi de teama ce am avut-o la început, de preoţie. 
Că nu vreau să smintesc pe cineva din cei ce caută cu 
luare-aminte la toate faptele mele, bune sau rele, de 
vreme ce a binevoit Dumnezeu să fiu şi eu ceva (Gal. 6, 
3) între creştini. Iar pe cei ce i-am smintit, de sunt unii 
din aceştia, îi voi tămădui prin acest cuvânt de apărare. 



2 Tatăl Sfântului Grigorie, episcopul Grigorie al Nazianzului, la cere- 
rea eparhioţilor săi, a hirotonit preot pe fiul său, cu toate împotrivirile 
acestuia. Sfântul avea pe atunci cam 30 de ani; totuşi s-a temut atât de 
mult de înălţimea vredniciei preoţeşti şi de primejdiile ce-1 pândesc pe 
preot, că, îndată după hirotonie, a fugit în Pont, la marele lui prieten, 
Vasile. 

3 In Pont, locul refugiului său, n-a rămas multă vreme. L-au adus în 
Nazianz, după cum însuşi spune spre sfârşitul acestui cuvânt, mai cu sea- 
mă rugăminţile, bătrâneţile şi slăbiciunea tatălui său. 



211 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

Că bine este să nu fii, atât cât e cu putinţă şi împrejură- 
rile o îngăduie, pentru marea mulţime pricină de smin- 
teală sau scandal, nici prin păcate, nici prin bănuieli de 
păcate. Ştiu doar că prea grea pedeapsă şi de neînlăturat 
va da nemincinosul Dumnezeu celor ce smintesc chiar 
numai pe unul din cei mici (Matei 18, 6). 



iii 

Şi eu, fraţilor, am încercat astfel de simţăminte, pen- 
tru că nu m-am supus ! Şi nu m-am supus, nu pentru că 
aş fi fost neînvăţat şi nepriceput, ci, mai mult - ca să mă 
laud şi eu puţin (2 Cor. 11, 16) -, nici pentru că aş fi dis- 
preţuit legile şi rânduielile dumnezeieşti. Nu ! Ştiu doar 
că, după cum în trup unele mădulare conduc şi stau în 
frunte, iar altele sunt conduse şi supuse, tot aşa şi în Bi- 
serică a rânduit Dumnezeu - atât în virtutea dreptăţii 
Sale, care dă fiecăruia după merit, cât şi în virtutea purtă- 
rii Sale de grijă, prin care uneşte pe toate -, a rânduit ca 
unii să fie păstoriţi şi conduşi, acei cărora le este mai de 
folos asta, şi să fie îndreptaţi, prin cuvânt şi faptă, spre 
cele ce se cuvin, iar alţii, cei care depăşesc marea mulţi- 
me în virtute şi în asemănarea cu Dumnezeu, să fie păs- 
tori şi învăţători, spre desăvârşirea Bisericii (Efes. 4, 
11-12), să fie ceea ce este sufletul pentru trup sau mintea 
pentru suflet, pentru ca cele două părţi, păstoriţii şi păs- 
torii, unindu-se şi împreunându-se între ei, în chipul mă- 
dularelor trupului, şi legându-se între ei prin legătura Du- 
hului, să arate un trup desăvârşit, vrednic cu adevărat de 
însuşi Hristos, Capul nostru (Efes. 4, 15). 



212 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA ÎN PONT 
IV 

Ştiu că nici celorlalte vieţuitoare, şi nici oamenilor, 
nu le este mai folositoare anarhia şi neorânduiala decât 
ordinea şi rânduiala. Ba, oamenilor mai mult decât tu- 
turora, pentru că anarhia între oameni pune în primejdie 
bunuri şi mai mari. Dacă oamenii nu pot păzi cea dintâi 
poruncă a raţiunii, adică a nu tulbura buna rânduiala 
dintre ei, apoi mare lucru este să păzească a doua po- 
runcă a raţiunii, adică a-şi veni în fire când au greşit. Şi 
de vreme ce este frumos şi drept să fie între oameni 
conducători şi conduşi, apoi socot că este de asemeni 
rău şi nepotrivit fie ca toţi să voiască să fie conducători, 
fie ca nici unul să nu primească a fi conducător. Dacă 
toţi ar fugi de conducere, oricum ar numi-o, slujire li- 
turgică sau conducere politică, obştea Bisericii ar şchio- 
păta în cea mai mare parte şi şi-ar pierde frumuseţea. 
Unde ar mai fi atunci adorat Dumnezeul nostru şi cine 
l-ar mai sluji slujbele acestea tainice, pe care le înlăţăm 
la ceruri, fapta cea mai măreaţă şi mai de cinste din 
toată viaţa noastră ? N-ar mai fi atunci nici împărat, nici 
conducător, nici preoţie, nici jertfe, nici toate acelea, 
aşa cum nu le-au mai avut în vechime nici iudeii cei 
nesupuşi, care au fost pedepsiţi cumplit pentru marile 
lor greşeli. 



Iarăşi nu-i ceva străin şi neobişnuit pentru mulţi 
dintre cei care filosofează cele dumnezeieşti ca cineva 
să fie urcat din rândul conduşilor în rândul conducători- 
lor. Nu-i ceva care iese din hotarele legiuite ale filoso- 



213 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

fiei şi nici nu aduce ocară. Nu-i ceva neobişnuit, de pil- 
dă, ca un corăbier încercat să fie făcut ajutor de căpitan, 
iar unui ajutor de căpitan, care cunoaşte bine vânturile, 
să i se încredinţeze comanda corăbiei. Sau, dacă vrei, o 
altă pildă: nu-i ceva neobişnuit să i se încredinţeze unui 
soldat viteaz comanda unei cohorte, iar un comandant 
bun de cohortă să fie făcut comandant de armată şi să i 
se încredinţeze conducerea întregului război. 

Nu, nu, orice-ar gândi poate cei cu totul nesocotiţi şi 
răi, care judecă faptele altora prin patimile lor ! Nu 
m-am ruşinat de treapta slujirii de preot pentru că do- 
ream o treaptă preoţească mai înaltă ! 4 Nu sunt atât de 
nesocotit. Cunosc prea bine şi măreţia dumnezeiască şi 
micimea omenească ! îmi dau seama ce mare lucru este 
pentru orice om să se apropie într-un chip oarecare de 
Dumnezeu, singurul preastrălucit şi prealuminos, sin- 
gurul Care depăşeşte în curăţie orice faptă, materială 
sau imaterială. 



vi 

Dar atunci ce simţăminte am încercat, de nu m-am 
supus ? Care-i pricina nesupunerii mele ? 

Multora li s-a părut atunci că nu mai eram în toate 
minţile, că nu mai eram cum mă cunoşteau, că am 
ajuns altul; că mă împotriveam şi mă încăpăţânam mai 
mult decât era cu cuviinţă. 

Ascultaţi, dar, pricinile purtării mele ! De mult do- 
reaţi să le cunoaşteţi. 



4 Aceste cuvinte lasă să se înţeleagă că una dintre acuzaţiile pe care i 
le aduceau duşmanii era şi aceasta: că sfântul s-a supărat că n-a fost făcut 
dintr-o dată episcop. 

214 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

Nu m-am supus şi am fugit, în primul loc, pentru că 
m-am spăimântat de dregătoria la care nici nu mă gân- 
deam - m-am spăimântat întocmai ca cei ce se înspăi- 
mântă de nişte zgomote neaşteptate - şi nu mi-am mai 
putut stăpâni gândurile. De asta mi-am pierdut sfiala 
mea obişnuită. 

în afară de asta, mi s-a strecurat în suflet dragostea 
de frumuseţea sihăstriei şi pustniciei. Eram îndrăgostit 
dintru început de singurătate, cum nu ştiu să fi fost în- 
drăgostit vreodată unul din cei ce studiază arta oratori- 
că ! Iar în vremea primejdiilor mari şi cumplite prin 
care am trecut, făgăduisem lui Dumnezeu să trăiesc în 
pustnicie 5 . Gustasem chiar ceva din viaţa pustnicească. 
Ajusesem oarecum în pridvoarele ei, iar trăirea acestei 
virtuţi mi-a aprins şi mai mult dorul de sihăstrie. 

De asta n-am îndurat să fiu tiranizat, să fiu împins în 
mijlocul zgomotelor lumii, să fiu smuls cu sila din 
sfântul adăpost al acestei vieţuiri. 

vii 

Nimic nu mi se pare atât de frumos ca viaţa pustni- 
cească ! Să-ţi încui simţurile, să ajungi în afară de trup 
şi de lume, să te adânceşti în tine însuţi, să nu te apropii 
de nimic din cele omeneşti decât atât cât e de neapărată 
trebuinţă, să vorbeşti cu tine însuţi şi cu Dumnezeu, să 
trăieşti mai presus de cele văzute, să porţi în tine însuţi 



5 Pe când se ducea la Atena pentru continuarea studiilor, 1-a prins pe 
mare o furtună cumplită. în primejdie de moarte fiind, a făcut făgăduinţă 
că de va scăpa din primejdia aceea îşi va afierosi întreaga viaţă lui 
Dumnezeu. 



215 



SFANŢUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

totdeauna curate chipurile cele dumnezeieşti, neameste- 
cate cu chipurile celor pământeşti şi înşelătoare, să 
ajungi şi să fii, cu adevărat şi pururea, oglindă nepătată 
a lui Dumnezeu şi a celor dumnezeieşti, să primeşti Lu- 
mină în locul luminii, lumina cea dumnezeiască în lo- 
cul celei omeneşti, să culegi prin nădejde, chiar de pe 
acum, roadele bunătăţilor veacului ce va să fie, să pe- 
treci împreună cu îngerii, să fii încă pe pământ, dar să 
părăseşti pământul, să fii urcat de Duhul sus în ceruri ! 
Dacă cineva dintre voi a fost stăpânit de dragostea de 
sihăstrie, ştie ce spun şi-mi va ierta simţămintele pe 
care le-am încercat atunci când nu m-am supus. 

Spunând acestea, poate că pe mulţi nici nu-i voi con- 
vinge. Li se vor părea de râs spusele mele, pentru că au 
păreri proaste despre sihăstrie, fie din pricina propriei lor 
prostii, fie din pricina acelora care nu trăiesc cu vrednicie 
viaţa sihăstrească. Li se vor părea de râs spusele mele, 
pentru că ei dau nume rău unui lucru bun, numind viaţa 
pustnicească slavă deşartă; pentru că îşi iau în ajutor 
invidia şi răutatea mulţimii, care e gata totdeauna să bâr- 
fească, pentru ca din două greşeli să facă negreşit una: 
sau să lucreze răul sau să nu creadă binele. 



VIII 

Pe lângă acestea am mai încercat şi un alt simţământ 
- că voi spune toate tainele inimii mele; nu ştiu de e 
josnic sau nobil simţământul, dar l-am încercat. 

Mi-a fost ruşine să fiu alături de ceilalţi preoţi, care, 
cu nimic mai buni decât gloata - mare lucru dacă nu 
chiar cu mult mai răi -, intră în locurile cele preasfinte 



216 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA ÎN PONT 

cu mâini nespălate, cum se spune, şi cu suflete necu- 
rate; care, înainte de a fi vrednici, se apropie de cele 
sfinte, se apucă de altar, se înghesuie şi se împing în ju- 
rul Sfintei Mese, ca şi cum ar socoti că preoţia nu-i 
chip de virtute, ci mijloc de trai, nu-i slujire plină de 
răspundere, ci domnie fără îndatoriri. Şi sunt aceştia la 
număr aproape mai mulţi decât cei pe care-i păstoresc. 
Slabi în credinţă, ticăloşi, cu toată strălucirea lor ! în- 
cât, după părerea mea, cu trecerea timpului şi cu creşte- 
rea răului, n-au să mai aibă pe cine păstori, căci toţi au 
să fie învăţători în loc de ucenici ai lui Dumnezeu, după 
cum spune profeţia (Isaia 54, 13; Ioan 6, 45) şi toţi vor 
fi prooroci, ca să fie şi Saul printre prooroci, precum 
spune proverbul şi istoria cea veche (1 Regi 10, 11). 

Au fost şi altădată păcate şi s-au terminat; dar nici- 
odată n-au fost ca acum printre creştini atâtea păcate şi 
atâta ocară. Dacă e mai presus de puterile noastre să 
oprim revărsarea acestor păcate şi ocări, totuşi e una 
din îndatoririle cele mai mari ale dreptei credinţe să le 
urâm si să ne ruşinăm de ele. 



IX 

în sfârşit, cea din urmă pricină a fugii mele de preo- 
ţie este şi mai de seamă decât cele amintite mai sus. Mă 
îndrept acum spre capul pricinilor nesupunerii mele. 
N-am să mint ! De altfel nici nu-i îngăduit să facă asta 
un om care vorbeşte despre preoţie. 

N-am socotit, şi nici acum nu socotesc, că este 
totuna să păstoreşti o turmă de oi sau o cireada de vite 
şi să păstoreşti suflete omeneşti. Când păstoreşti o ci- 



217 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

readă de vite sau o turmă de oi, e de ajuns ca cireada de 
vite sau turma de oi să fie grasă şi bine hrănită. Şi ca să 
facă asta, păstorul sau văcarul duce vitele sau oile în 
locuri cu apă bună de băut şi cu iarbă grasă, le mână 
din păşune în păşune, le odihneşte, le mişcă din loc şi 
le cheamă înapoi, de puţine ori cu toiagul, de cele mai 
multe ori cu fluierul. Altă treabă păstorul sau văcarul 
n-are; decât uneori, foarte rar, să se lupte cu lupii şi să 
îngrijească vreun animal bolnav. Cea mai mare parte 
din zi se îngrijeşte de copaci cu umbră şi de fluier ! Se 
îngrijeşte să se întindă pe o pajişte frumoasă, lângă un 
izvor rece, să-şi facă aşternut în bătaia vântului, să 
cânte cu fluierul cântece de dragoste, să vorbească cu 
vitele sau cu oile şi să taie sau să vândă animalul cel 
mai gras. De virtutea animalelor din turmă sau cireada, 
nimeni nu se îngrijeşte ! Ce virtute să aibă ele ! Sau 
cine s-a gândit vreodată la binele turmei sau al cirezii 
mai mult decât la binele său ? 



x 

Dacă e greu unui om să ştie să se supună, apoi 
fireşte e cu mult mai greu să conducă pe oameni şi mai 
cu seamă să fie preot, să-i conducă adică pe calea 
aceasta a noastră, a creştinilor, pe calea aceasta a legii 
dumnezeieşti, care duce la Dumnezeu. Orice om cu 
judecată îşi dă seama că pe cât e de mare înălţimea şi 
dregătoria preoţiei, pe atât e de mare şi primejdia. 

Mai întâi preotul trebuie, întocmai ca argintul sau 
aurul, să nu sune niciodată fals, să nu aibă sunet de 
aramă, oriunde s-ar găsi, în orice împrejurare din viaţă 



218 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA ÎN PONT 

şi orice treburi ar avea; să nu aibă vreun gând sau vreo 
faptă rea, care să aibă nevoie de un foc mai iute decât 
cel de pe pământ. Altfel răul este cu atât mai mare, cu 
cât preotul are de condus mai mulţi oameni; pentru că 
păcatul care se întinde la mai mulţi oameni este mai 
mare decât acela care se mărgineşte la un singur om. 



XI 

Nu se prinde aşa de uşor vopseaua de o stofă, nici 
mirosul plăcut sau neplăcut de obiectele din apropiere şi 
nici boala numită ciumă nu se răspândeşte aşa de uşor în 
aer şi, cu ajutorul aerului, în fiinţe, pe cât de uşor se 
prind de păstoriţi păcatele întâistătătorului, ale preotului. 
Se prind cu mult mai uşor decât faptele lui bune, decât 
virtuţile lui. Păcatul mai cu seamă prin aceea întrece vir- 
tutea - şi asta mă amărăşte când mă gândesc -, că păca- 
tul se imită uşor, că e la îndemâna tuturor; că nimic nu-i 
atât de uşor ca săvârşirea păcatului, chiar când nu-i ni- 
meni care să te împingă la păcat. Dobândirea virtuţii, 
dimpotrivă, este grea şi anevoioasă, chiar când sunt mulţi 
cei care ne îndeamnă şi ne atrag. La asta mi se pare că 
s-a gândit prea fericitul Agheu când a întrebuinţat acea 
minunată şi prea adevărată pildă, zicând: „întrebaţi-i pe 
preoţi legea: «Dacă va lua cineva în poala hainei sale 
carne sfinţită şi dacă va atinge cu haina lui mâncarea 
sau băutura sau vas, se sfinţesc oare şi acestea ?». Iar 
dacă vor răspunde nu, întrebaţi-i iarăşi: «Iar dacă un 
obiect din acestea se atinge de necurăţenie, oare nu se 
spurcă îndată ?». Şi ei vă vor răspunde că se spurcă şi 
nu rămâne curat, tocmai pentru că s-a atins de necu- 
răţenie" (Agheu 2, 12-14). 



219 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 



XII 



Ce vrea să spună profetul prin aceste cuvinte ? Ceea 
ce am spus şi eu, că virtutea se prinde greu de om, ca şi 
focul de lemne ude; că cei mai mulţi oameni sunt încli- 
naţi şi gata spre păcat, ca şi paiele uscate care se aprind 
iute de la scânteie şi de vânt şi sunt mistuite din pricina 
uscăciunii lor. Mai uşor ia cineva mult din puţina răuta- 
te a unui om, decât puţin din viaţa îmbunătăţită a altuia. 
Puţin pelin amărăşte foarte iute chiar mierea, pe când 
mierea nu îndulceşte pelinul, chiar de-ai pune de două 
ori mai multă miere. O piatră mică smulsă dintr-un ză- 
gaz poate porni la vale tot râul; dar de oprit, abia de-1 
poate opri zăgazul cel mai tare. 



XIII 

Deci, după cum am spus, noi preoţii trebuie să ne fe- 
rim în primul loc să fim nişte pictori răi ai virtuţii, dar, 
mai bine zis, poate nu pictori răi, ci pilde rele pentru 
păstoriţii noştri, ca să nu ni se spună proverbul, că în- 
cercăm să vindecăm pe alţii, când noi suntem acoperiţi 
de bube (Luca 4, Î3). 



XIV 

în al doilea loc, nu ştiu dacă e de ajuns pentru preot, 
pentru cel care are să înveţe pe alţii virtutea, nu ştiu 
dacă e de ajuns chiar dacă se păstrează curat de orice 
păcat sau cât mai curat cu putinţă. Cel căruia i se 
încredinţează păstorirea credincioşilor nu trebuie numai 
să nu fie rău - că acesta e un lucru plin de mare ruşine 



220 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA ÎN PONT 

chiar pentru cei de sub păstorirea lui -, ci trebuie să 
strălucească şi în bine, potrivit poruncii care spune: „Să 
se abată de la rău şi să facă binele" (Ps. 36, 27). Nu 
trebuie numai să şteargă din sufletul său pildele cele 
rele, ci să întipărească în el şi pe cele bune, în aşa fel 
încât să covârşească pe credincioşii săi cu virtutea mai 
mult decât îi depăşeşte cu dregătoria. Nu trebuie să 
cunoască hotar binelui şi propăşirii în bine şi nici să nu 
se uite mai mult la câştigul binelui săvârşit decât la pa- 
guba ce-o are de pe urma binelui pe care a evitat să-1 
facă, ci să facă totdeauna din binele săvârşit treaptă 
pentru paşii următori. Să nu se mândrească dacă întrece 
în virtute pe păstoriţii săi, ci să socotească pagubă dacă 
viaţa sa e mai prejos de vrednicia dregătoriei sale. Să-şi 
măsoare faptele sale cu poruncile, nu cu faptele veci- 
nilor, fie răi, fie săvârşitori de oarecare fapte de virtute. 
Să nu cântărească cu măsuri mici virtutea pe care o 
datorează Celui Prea înalt, de la Care sunt toate şi în 
Care sunt toate (1 Cor. 8, 6). 



xv 

Să nu socotească preotul că aceleaşi cerinţe se potri- 
vesc tuturor oamenilor - şi păstorilor şi păstoriţilor -, 
după cum nu sunt aceleaşi la toţi oamenii nici vârstele, 
nici trăsăturile feţelor; după cum nu sunt aceleaşi nici fi- 
rile vietăţilor, nici calităţile pământului şi nici frumuse- 
ţea şi mărimea stelelor. Preotul trebuie să ştie că un cre- 
dincios de rând este rău când face fapte rele, fapte vred- 
nice de pedeapsă, pentru care legea este un stăpân aspru; 
iar un preot, un întâistătător, este rău când nu-i bun în cel 
mai înalt grad, când nu propăşeşte necontenit în bine. 

221 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

Aceasta pentru că preotul trebuie să atragă pe credincioşi 
pe calea virtuţii prin covârşirea virtuţii sale. Preotul nu 
trebuie să-i păstorească prin silnicie, ci să-i aducă la el 
prin convingere. O faptă făcută fără voie, pe lângă faptul 
că este o silnicie, nu-i nici de lăudat şi nici trainică. Un 
om care face o faptă fără voia lui, se întoarce iarăşi la 
faptele de mai înainte dacă e lăsat liber, întocmai ca un 
copac încovoiat forţat cu mâna; dimpotrivă, când face o 
faptă cu voia lui, fapta lui e statornică şi trainică, pentru 
că e ţinută cu legătura dragostei. De aceea Legiuitorul şi 
legea noastră ne poruncesc să păstorim turma „cu voie 
bună, nu cu silnicie" (1 Petru 5, 2). 



XVI 

Dar să ne închipuim că cel care vrea să se facă preot 
nu este rău şi că a ajuns la cea mai înaltă treaptă a virtu- 
ţii. Totuşi nu văd ce ştiinţă trebuie să aibă acest om şi 
în ce puteri sufleteşti să se încreadă, ca să îndrăznească 
să ia această dregătorie. Că mie mi se pare, într-adevăr, 
că preoţia, arta de a conduce pe om - fiinţa cea mai 
complexă şi cea mai felurită în gând şi faptă - este arta 
erelor şi ştiinţi ştiinţelor. îţi vei da seama de aceasta 
dacă pui faţă în faţă preoţia cu medicina, ştiinţa vinde- 
cării sufletelor cu ştiinţa vindecării trupurilor. Compa- 
rându-le, vei vedea că medicina e grea, dar preoţia e şi 
mai grea şi mai de preţ; şi prin natura materiei, şi prin 
puterea ştiinţei, şi prin scopul lucrării ei. 

Medicina se ocupă cu trupurile, o materie trecătoare 
şi pieritoare, care negreşit se va descompune şi se va 
preface în pământul din care a fost făcută (Fac. 3, 19), 
chiar dacă, pentru o vreme, ştiinţa medicală ajută trupul 



222 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA ÎN PONT 

să biruie tulburările din el; dar, până la urmă, boala sau 
bătrâneţea descompun trupul; şi trupul se supune legi- 
lor firii şi nu depăşeşte hotarele proprii. 

XVII 

Preoţia se ocupă cu sufletul, care-i din Dumnezeu şi 
dumnezeiesc, care-i părtaş nobleţei celei de sus şi tinde 
spre nobleţea aceea, deşi-i unit cu cel inferior lui, cu 
trupul. 

Sunt poate şi alte multe pricini ale unirii sufletului 
cu trupul, pe care le ştie numai Dumnezeu, Care le-a 
unit, sau cel care a fost înţelepţit de Dumnezeu ca să 
cunoască taine ca acestea; dar după cunoştinţa mea şi a 
altora ca mine, sufletul s-a unit cu trupul pentru două 
pricini. Prima pricină, pentru ca prin nevoinţă şi luptă 
cu cele de jos, sufletul să moştenească slava cea de sus, 
curăţindu-se în lupta cu cele de aici, cum se curăţeşte 
aurul în foc; pentru ca bunătăţile nădăjduite să nu fie 
numai dar al lui Dumnezeu, ci răsplată a virtuţii. Acesta 
este semnul celei mai înalte bunătăţi a lui Dumnezeu, 
că a făcut ca binele să fie şi bun al nostru; să nu fie 
numai semănat de Dumnezeu în firea noastră, ci să fie 
şi lucrat de noi prin voia noastră liberă şi prin putinţa 
noastră de a ne îndrepta spre bine sau spre rău. A doua 
pricină, ca sufletul să atragă spre el şi pe trup, să-1 aşe- 
ze sus, liberându-1 puţin câte puţin de greutatea sa, în 
aşa fel ca sufletul să fie pentru trup ceea ce este Dum- 
nezeu pentru suflet, povăţuind trupul, materia slujitoa- 
re, şi împrietenind cu Dumnezeu pe tovarăşul său de 
robie. 



223 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 



XVIII 



Doctorul, ca să vindece trupurile, trebuie să cerce- 
teze şi locul, şi vremea, şi anotimpul, şi vârsta bolnavu- 
lui şi alte condiţii asemănătoare. Prescrie doctorii, dă 
bolnavului un anumit regim alimentar, îl fereşte de tot 
ce-1 poate vătăma, pentru ca nu cumva poftele bolnavu- 
lui să zădărnicească ştiinţa medicală; uneori, când e ne- 
voie, chiar arde, taie şi întrebuinţează şi alte mijloace 
mai dureroase de vindecare. Dar oricât de anevoioasă şi 
de grea ar părea medicina, totuşi nu-i atât de grea ca 
preoţia, unde trebuie să observi şi să vindeci purtările 
oamenilor, patimile lor, viaţa lor, voinţa lor şi altele 
asemenea din om; unde trebuie să izgoneşti din pere- 
chea asta a noastră, din suflet şi trup, tot ce este anima- 
lic şi sălbatic şi să pui în loc şi să statorniceşti tot ce 
este blând şi plăcut lui Dumnezeu; unde trebuie să îm- 
părţi cu dreptate ce se cuvine sufletului şi ce se cuvine 
trupului; unde trebuie să nu îngădui trupului să stăpâ- 
nească sufletul - cea mai mare nedreptate -, ci să supui 
trupul, al doilea prin fire, sufletului, capul şi stăpânul, 
aşa cum cere legea dumnezeiască, aceea care stăpâneşte 
peste toată creaţia, atât cea văzută cât şi cea mai presus 
de simţuri. 

XIX 

Când e vorba de vindecarea trupurilor, trebuie să 
mai avem în vedere şi aceea că fiecare din mijloacele 
de vindecare, pe care le-am enumerat şi pe care le 
observă doctorii, rămân aşa cum sunt prin natura lor; 
nu se împotrivesc cu şiretenie şi nici nu se arată mai în- 



'i 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA ÎN PONT 

ţelepte decât cei ce aplică ştiinţa medicală; dimpotrivă, 
ştiinţa medicală stăpâneşte materia, afară de cazul când 
se întâmplă ca bolnavul să nu asculte, pentru puţină 
vreme, de prescripţiile medicale; dar şi această neascul- 
tare e uşor de învins şi de îndepărtat. 

Când e vorba însă de vindecarea sufletelor, trebuie 
să se ştie că cele mai mari piedici în calea virtuţii, ca 
nişte oştiri îndreptate împotriva celor ce ne ajută, sunt 
prezumţia că suntem oameni deştepţi şi egoismul, pe 
care nici nu ştim, nici nu vrem să le biruim iute. Iar 
râvna pe care ar trebui s-o întrebuinţăm pentru a ne ară- 
ta boala noastră sufletească doctorilor sufleteşti, o în- 
trebuinţăm ca să fugim de vindecare. Suntem viteji îm- 
potriva binelui nostru şi deştepţi împotriva sănătăţii 
noastre. 



xx 

într-adevăr, sau ne tăinuim în chip josnic păcatele, 
ascunzându-le în adâncul sufletului, ca pe nişte buboaie 
tainice şi ruşinoase, ca şi cum am putea să ni le ascun- 
dem de ochiul cel mare al lui Dumnezeu şi de judecata 
Lui, dacă ni le ascundem de oameni, sau căutăm să ne 
dezvinovăţim păcatele, scornind cuvinte de apărare 
pentru patimile noastre (Ps. 140, 4); sau ne astupăm au- 
zul, ca o viperă surdă, care-şi astupă urechile (Ps. 57, 4) 
şi ne ambiţionăm să nu ascultăm de glasul celor ce ne 
sfătuiesc, ca să nu fim vindecaţi cu doctoriile înţelep- 
ciunii cu care se vindecă sufletul bolnav; sau - culmea 
ticăloşiei - cei mai cutezători şi mai îndrăzneţi dintre 
noi nu ne ruşinăm defel de păcat, nici de cei care caută 



224 



225 



SFÂNTUL GR1GORIE DIN NAZIANZ 

să ne vindece de păcat, ci ne îndreptăm, cu capul desco- 
perit, cum se spune, spre orice nelegiuire. Ce nebunie ! 
Sau ce alt nume ar fi mai potrivit unei astfel de purtări ? 
Prigonim ca pe nişte duşmani pe cei pe care ar trebui 
să-i iubim ca pe nişte binefăcători. Urâm pe cei care ne 
mustră la porţile cetăţii şi ne scârbim de cuvântul cu- 
vios (Amos. 5, 10). Ne gândim să facem rău celor ce 
vor să ne facă bine, când de fapt prin asta ne facem 
nouă înşine mai cu seamă rău, ca şi cei care-şi muşcă 
trupul, socotind că-1 muşcă pe-al vecinului. 

XXI 

Acestea toate mă fac să socot cu mult mai grea ştiin- 
ţa vindecării sufletelor decât ştiinţa vindecării trupuri- 
lor. De asta este şi mai de preţ. 

Medicina se ocupă puţin cu cele din adâncuri; se 
ocupă mai mult cu cele ce se văd. Preoţia însă se stră- 
duieşte să vindece pe omul cel ascuns al inimii, dă lup- 
te cu cel ce se războieşte şi se luptă împotriva noastră 
înlăuntrul sufletului nostru (Efes. 6, 12), care face - 
grozăvia grozăviilor - din noi înşine arme împotriva 
noastră (Rom. 6, 13), ca să ne dea morţii păcatului. 

Pe lângă aceasta, dacă vrem să vindecăm şi să cură- 
ţim bine sufletul - bunul nostru cel mai de preţ din câte 
avem - şi să ajungă de cea mai mare valoare, mai avem 
nevoie de multă şi desăvârşită credinţă, dar şi de mai 
mare ajutor de la Dumnezeu şi, după socotinţa mea, de 
nu puţină destoinicie din partea noastră, atât în cuvânt, 
cât şi în faptă. 



226 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 
XXII 

A mai rămas să cercetăm care e scopul urmărit de fi- 
ecare dintre cele două ştiinţe de vindecare. 

Una, ştiinţa medicală, urmăreşte sănătatea şi bună- 
starea trupului: sau să-1 păstreze sănătos sau să-i readu- 
că sănătatea, dacă a pierdut-o, cu toate că nu ştim bine 
dacă sănătatea e de folos celor ce o au; adeseori boala 
le e de mai mult folos. Cu sănătatea şi boala e la fel ca 
şi cu sărăcia şi bogăţia, cu slava şi lipsa de slavă, cu 
starea socială smerită şi starea socială strălucită şi cu 
toate cele care prin natura lor stau la mijloc între bine şi 
rău şi nu înclină mai mult nici într-o parte nici în alta, 
ci ajung bune sau rele prin voia cea liberă şi prin felul 
cum le întrebuinţează cei ce le au. 

Cealaltă, ştiinţa vindecării sufletelor, preoţia, urmă- 
reşte să întraripeze sufletul, să-1 smulgă din lume, să-1 
dea lui Dumnezeu; să-1 facă să păzească chipul lui 
Dumnezeu (Fac. 1, 26), dacă nu 1-a pierdut; dacă e în 
primejdie să-1 piardă, să-i arate calea ca să şi-1 păstreze; 
iar dacă şi 1-a stricat, să-1 aducă din nou la starea cea 
dintâi. Preoţia urmăreşte să facă să locuiască, prin Du- 
hul Sfânt, Hristos în inimile oamenilor (Efes. 3, 17). Şi, 
în sfârşit, scopul cel mai de seamă al preoţiei este să-1 
facă dumnezeu şi părtaş fericirii celei de sus pe cel ce 
aparţine cetei celei de jos, pe om. 

XXIII 

Aceasta o vrea de la noi, preoţii, legea, care ne este 
călăuză spre Hristos (Gal. 3, 24); aceasta o vor profeţii, 
care sunt la mijloc între Hristos şi lege; aceasta o vrea 



227 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

Hristos, desăvârşitorul legii celei duhovniceşti şi sfâr- 
şitul ei (Rom. 10, 4); aceasta o vrea Dumnezeirea, Care 
s-a deşertat (Filip. 2, 7); aceasta o vrea trupul pe care 
1-a luat Dumnezeirea; aceasta o vrea noua unire 6 , Dum- 
nezeu şi Om, o singură persoană din cele două firi şi 
amândouă firile prin această singură persoană. 

în vederea acestui scop S-a unit 7 Dumnezeu cu tru- 
pul, prin mijlocirea sufletului 8 ; s-au unit împreună cele 
depărtate între ele, Dumnezeirea cu omenitatea, prin 
apropierea şi de una şi de alta a celui ce a mijlocit uni- 
rea, sufletul. Toate s-au unit în Unul din pricina a toate 



6 f) kouvti uîE^ţ. Explicaţia traducerii lui uî^ic, prin unire, nu prin 
amestecare, caut-o în nota următoare. 

7 AveKpa9ri - s-a amestecat. Termenii: âvaKepâvvuui, âvcdcpacuţ, 
uîEiq sunt foarte frecvenţi în teologia Sfântului Grigorie. Termenii aceştia 
au fost osândiţi de Sinodul de la Calcedon ca monofiziţi; pentru Sfântul 
Grigorie Teologul, însă, ei au un conţinut ortodox şi înseamnă a uni, 
înseamnă unire în care elementele unirii îşi păstrează însuşirile lor fireşti. 
Mai mult, Cuvântătorul de Dumnezeu îi preferă, tocmai pentru că aceşti 
termeni exprimau mai bine ideea unirii desăvârşite a firii dumnezeieşti cu 
firea omenească în persoana Mântuitorului; el nu ajungea însă la ideea 
unei contopiri absolute sau la desfiinţarea, la absorbirea firii omeneşti în 
firea dumnezeiască, aşa cum au făcut mai târziu monofiziţii, folosindu-se 
de aceiaşi termeni. De altfel, concepţia hristologică a Sfântului Grigorie 
din Nazianz se vede în cuvintele sale de mai înainte: -zovzo f| kciivti 
uî£iş, Geoc, Kcd avepcoitoq ev 'i\ aucpoîv xai 6v' evoc, <xp.(p6tepa, care, 
traduse textual, dau: „aceasta este noua amestecare, Dumnezeu şi Om, 
unul din amândoi şi prin unul amândouă". Prin nişte termeni osândiţi de 
Sinodul de la Calcedon se proclamă învăţătura Calcedonului ! In această 
„nouă amestecare" (citeşte: „unire", aşa cum a gândit Teologul !), se 
păstrează cele două firi neamestecate (81'evoq âuipoxepce) şi nedespărţite 
(ev k\ ctucpoîv). Vrednic de observat este folosirea neutrului ev, iar ev 
arată pe Ttpoaamov. Suntem deci în plin calcedonism, înainte de 
Calcedon. 

8 Cuvintele „prin mijlocirea sufletului" nu fac din suflet un instrument 
al unirii celor două firi; ele vor să arate că Logosul prin întrupare a luat în 
întregime pe om, trup şi suflet, împotriva ereziei lui Arie, care elimina 
sufletul în întruparea Cuvântului. 

228 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

şi din pricina unui protopărinte; sufletul s-a unit din 
pricina sufletului protopărintelui care a păcătuit, iar 
trupul din pricina trupului protopărintelui, care a slujit 
păcatului şi a fost osândit; sufletul, din pricina sufletu- 
lui, iar trupul, din pricina trupului. Hristos însă, Cel 
mai presus de păcat şi mai înalt, din pricina lui Adam, 
cel ajuns sub păcat. 



XXIV 

In vederea acestui scop a venit Omul cel nou în lo- 
cul omului celui vechi. Prin Patimă a fost ridicat cel 
pătimaş, iar pentru sufletul şi trupul nostru au fost date 
preţ de răscumpărare sufletul şi trupul Celui mai presus 
de noi. S-a făcut o taină nouă, întruparea, din dragoste 
pentru cel ce a căzut din pricina neascultării. Pentru 
asta Naşterea şi Fecioara. Pentru asta ieslea şi Vitlee- 
mul. Naşterea pentru cel plăsmuit (Fac. 2, 7); Fecioara 
pentru femeie (Fac. 2, 21-24; 3, 17); Vitleemul pentru 
Eden, ieslea pentru paradis. Aceste mici şi văzute pen- 
tru cele mari şi nevăzute. Pentru asta îngerii slăvesc pe 
Cel din ceruri, apoi pe Cel de pe pământ (Luca 2, 
13-14). Pentru asta păstorii văd slavă peste Miel şi 
peste Păstor (Luca 2, 15-17). Pentru asta steaua este po- 
văţuitoare (Matei 2, 2, 9-10), iar magii se închină şi 
aduc daruri (Matei 2, 11), ca să piară închinarea la 
idoli. Pentru asta Iisus a fost botezat şi de sus mărturisit 
(Matei 3, 13-17). Pentru asta Iisus a postit, a fost ispitit 
şi a biruit pe cel ce biruise (Matei 4, 1-11). Pentru asta 
dracii au fost izgoniţi (Luca 8, 27-33), bolile vindecate 
(Matei 9, 35), iar marea propovăduire încredinţată unor 
oameni simpli şi dusă la biruinţă. 

229 



SFÂNTUL GRIGOR1E DIN NAZIANZ 



XXV 



Pentru aceasta s-au întărâtat neamurile şi popoarele 
au cugetat deşertăciuni (Ps. 2, 1). Pentru aceasta lemnul 
Crucii pentru lemnul pomului din paradis (Fac. 2, 17). 
Pentru aceasta mâinile lui Hristos pentru mâna lui 
Adam; mâinile cele întinse cu vitejie pe cruce pentru 
mâna cea întinsă cu lăcomie spre pom; mâinile cele ţin- 
tuite cu piroane pentru mâna cea slobodă; mâinile cele 
ce apropie marginile pentru mâna care a fost pricina 
izgonirii lui Adam (Fac. 3, 24). Pentru aceasta înălţarea 
pe Cruce a lui Hristos pentru căderea lui Adam; adăpa- 
rea cu fiere pentru gustarea lui Adam; cununa cea de 
spini pentru cununa stăpânirii celei rele; moartea lui 
Hristos pentru moartea lui Adam; întunericul din vre- 
mea răstignirii pentru lumina din paradis; îngroparea 
lui Hristos pentru întoarcerea în pământ a lui Adam; 
învierea lui Hristos pentru învierea lui Adam şi a 
noastră. 

Toate acestea au fost învăţătură dată nouă de Dumne- 
zeu şi vindecare a slăbiciunii noastre. Vindecarea aceasta 
a întors pe Adam cel vechi în raiul din care căzuse şi 1-a 
apropiat de pomul vieţii, de care ne înstrăinase gustarea 
cea rea şi nechibzuită din pomul cunoştinţei. 

XXVI 

Noi toţi câţi stăm în fruntea credincioşilor suntem 
slujitorii şi lucrătorii (1 Cor. 3, 9; 4, 1) acestei vinde- 
cări. De aceea lucrul cel mai mare pentru noi este să ne 
cunoaştem şi să ne vindecăm propriile noastre patimi şi 
păcate. Dar, mai bine zis, lucrul acesta nu-i aşa de mare 



230 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA ÎN PONT 

- că viaţa plină de păcate a multor preoţi m-a făcut să 
spun cuvântul acesta -, ci cu mult mai mare lucru este 
să putem vindeca şi curaţi cu pricepere patimile şi 
păcatele credincioşilor, ca să ne folosim şi unii şi alţii, 
şi cei care au trebuinţă de vindecare şi noi, cărora ni s-a 
încredinţat grija de a-i vindeca. 

XXVII 

Să punem mai departe faţă-n faţă medicina cu preo- 
ţia. Doctorii au ostenelile, privegherile şi grijile pe care 
le ştim. Culeg, după cum spune unul din înţelepţii 
greci 9 , necazuri proprii de pe urma unor suferinţe stră- 
ine. Dau bolnavilor sau doctoriile preparate cu trudă şi 
descoperite de ei sau pe cele strânse şi luate de la alţii. 
Şi nici un medicament, prescris sau interzis de ei, nu 
este atât de neînsemnat, nici atât de mic, ca să nu fie 
socotit de mare preţ pentru aducerea sănătăţii sau, dim- 
potrivă, pentru îndepărtarea primejdiei. Şi pentru ce 
toate acestea? Pentru ca omul să trăiască mai multe 
zile pe pământ ! Şi se poate ca omul acesta să nu fie un 
om bun, ci un mare ticălos, care, tocmai pentru că e 
rău, ar fi poate mai bine să moară mai devreme, ca să 
scape de cea mai mare boală, răutatea. Dar să ne închi- 
puim că e vorba de un om bun. Pe câtă vreme îi vor 
lungi viaţa ? Veşnic ? Nu ! Ei, şi ce va câştiga din viaţa 
aceasta, când, pentru un om cu adevărat sănătos şi cu 
judecată, dorinţa de a se despărţi de viaţa aceasta este 
cel dintâi si cel mai trainic bine ? 



9 Cuvintele sunt din lucrarea: Despre suflare; autorul este necunoscut; 
poate fi a lui Hipocrate. 



231 



SFÂNTUL GRIGOR1E DIN NAZIANZ 



XXVIII 



Dar noi preoţii - pentru care grija cea mare este 
mântuirea sufletului, bunul cel fericit şi nemuritor, care 
are să fie pedepsit sau răsplătit veşnic, pentru răutatea 
sau virtutea lui -, dar noi preoţii câtă muncă credeţi că 
nu trebuie să depunem, câtă ştiinţă nu trebuie să avem, 
ca să vindecăm bine sau să ne vindecăm, ca să schim- 
băm viaţa credincioşilor noştri şi să supunem lutul du- 
hului ? Nu toţi oamenii au aceleaşi gânduri, nici ace- 
leaşi porniri. Bărbaţii unele, femeile altele; bătrânii 
unele, tinerii altele; săracii unele, bogaţii altele; cei ve- 
seli unele, cei trişti altele; cei bolnavi unele, cei sănă- 
toşi altele; conducătorii unele, conduşii altele; învăţaţii 
unele, neînvăţaţii altele; cei fricoşi unele, cei îndrăzneţi 
altele; cei mânioşi unele, cei blânzi altele; cei cu fapte 
bune unele, cei păcătoşi altele. 

XXIX 

Iar dacă vei cerceta încă şi mai amănunţit lucrurile, 
vei vedea ce mare deosebire este între cei căsătoriţi şi 
cei necăsătoriţi; iar la aceştia din urmă, ce mare deose- 
bire este între monahii care vieţuiesc singuratici în pus- 
tie şi monahii care duc viaţă de obşte şi trăiesc la un 
loc; între monahii îmbunătăţiţi, care duc o viaţă con- 
templativă înaintată, şi simplii monahi; între orăşeni şi 
săteni; între oamenii curaţi sufleteşte şi cei vicleni; în- 
tre cei care se ocupă cu afacerile şi cei cărora le place 
viaţa liniştită; între cei loviţi de soartă şi cei cărora le 
merge bine şi nu ştiu ce-i necazul. Mai mare este deo- 
sebirea dintre faptele şi pornirile oamenilor decât deo- 



232 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

sebirea dintre chipurile trupurilor lor; iar, dacă vrei, 
mai mare decât deosebirea dintre amestecul elemente- 
lor din care-i alcătuit trupul nostru. De asta nici nu-i 
uşoară îndrumarea lor. 



XXX 

După cum nu se dă tuturor trupurilor aceeaşi docto- 
rie sau hrană, ci diferită, după cum sunt şi trupurile, 
sănătoase sau bolnave, tot aşa şi sufletele se vindecă cu 
diferite învăţături şi prin felurite mijloace. Martori ai 
diferitelor mijloace de vindecare sunt chiar bolile oa- 
menilor. Pe unii oameni îi vindeci cu cuvântul; pe alţii 
îi îndrepţi cu pilda vieţii tale. Unii au nevoie de bold, 
alţii de frâu. Pe cei leneşi şi greu de mişcat spre bine, 
trebuie să-i deştepţi cu lovitura cuvântului; iar pe cei 
peste măsură de înfierbântaţi cu duhul, pe cei care-s 
greu de stăpânit în pornirile lor, care-s ca nişte mânji 
iuţi ce sar ţarcul lor, pe aceştia îi faci mai buni dacă-i 
strângi şi-i opreşti cu cuvântul. 

XXXI 

Unora le e de folos lauda, altora mustrarea; dar şi 
una şi alta la timpul lor; că vatămi dacă lauzi sau mustri 
fără socoteală şi când nu e timpul. Iarăşi, pe unii îi în- 
drepţi cu sfatul, pe alţii cu mustrarea; dar şi aici, pe unii 
îi îndrepţi dacă îi mustri în văzul şi auzul lumii, iar pe 
alţii, dacă îi sfătuieşti în taină. Că unii obişnuiesc să 
nesocotească sfaturile date între patru ochi, dar se cu- 
minţesc numai când sunt mustraţi în public; alţii, dim- 
potrivă, se îndărătnicesc când sunt mustraţi în faţa lu- 



233 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

mii, dar se lasă povăţuiţi de o mustrare făcută în taină şi 
răsplătesc cu supunere dragostea ce li se arată. 

XXXII 

Faţă de unii oameni e de neapărată trebuinţă să fii cu 
mare luare-aminte la toate faptele lor, chiar la cele mai 
neînsemnate, anume la aceia care, socotind că faptele 
lor nu sunt cunoscute, se îngâmfă că sunt oameni cum- 
secade; că uneltesc şi asta. Faţă de alţi oameni este mai 
bine să treci chiar cu vederea unele din faptele lor, să 
fii, după cum zice proverbul, ca cel care vede, dar se 
face că nu vede, ca cel ce aude, dar se face că nu aude, 
ca să nu-i duci la deznădejde, înecându-i cu asprimea 
mustrărilor, şi până la sfârşit să-i faci să săvârşească 
orice păcat, pentru că le-ai smuls din suflet ruşinea, lea- 
cul îndreptării lor. Pe unii trebuie să te mânii uneori, 
fără ca în sufletul tău să fii mâniat pe ei; să-i treci cu 
vederea, fără ca în sufletul tău să-i treci cu vederea; să 
le arăţi că ţi-ai pierdut nădejdea, fără să ţi-o pierzi. 
Aceasta, faţă de toţi aceia a căror fire cere o astfel de 
purtare. Pe alţii trebuie să-i vindeci cu blândeţea şi cu 
smerenia ta, unind eforturile tale cu eforturile lor, în 
vederea nădejdilor celor bune. Adeseori e mai folositor 
ca pe unii să-i birui, iar de alţii să te laşi biruit; să lauzi 
sau să critici în faţa unora bogăţia şi puterea, iar în faţa 
altora, sărăcia şi viaţa amărâtă şi plină de necazuri. 

XXXIII 

Doctoriile date de noi pentru vindecarea sufletelor 
nu sunt ca virtutea şi ca viciul - virtutea, totdeauna şi la 

234 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

toţi, foarte bună şi foarte folositoare, iar viciul foarte 
rău şi foarte vătămător -, ci una şi aceeaşi doctorie este, 
totdeauna şi la aceiaşi, sau plină de putere vindecătoare 
sau foarte primejdioasă; de pildă, asprimea sau blânde- 
ţea sau fiecare din celelalte doctorii pe care le-am enu- 
merat mai înainte. Unora le este bună şi folositoare o 
doctorie, altora o doctorie contrară, după cum sunt, so- 
cot, timpurile şi împrejurările şi după cum o primeşte 
temperamentul celor ce trebuie vindecaţi. A le descrie 
pe toate prin cuvânt şi a le cunoaşte cu de-amănuntul, 
ca să cuprinzi într-un capitol toată ştiinţa vindecării su- 
fletelor, este cu neputinţă, oricât de multă sârguinţă şi 
pricepere ai avea. Numai experienţa însăşi şi cazurile 
de duhovnicie dau lumină şi ştiinţei vindecării suflete- 
lor şi preotului. 

XXXIV 

în general vorbind, trebuie să ştim că după cum pen- 
tru cei care merg pe o frânghie întinsă pe sus este primej- 
dios să se plece într-o parte sau alta sau să se încline pu- 
ţin, oricât de mică ar părea înclinarea, ci toată siguranţa 
lor stă în ţinerea echilibrului, tot aşa şi pentru noi preoţii, 
dacă înclinăm în vreo partp, fie din răutate, fie din 
neştiinţă, primejdia căderii în păcate e mare şi pentru noi 
şi pentru credincioşii noştri. Trebuie, dar, negreşit să 
mergem pe calea cea împărătească, trebuie să nu ne ui- 
tăm în jurul nostru şi să nu ne abatem, nici la dreapta nici 
la stânga, după cum spun Proverbele (Pilde 4, 27). 

Aşa sunt bolile sufleteşti ale oamenilor şi atât de 
grea este munca unui bun păstor care vrea să cunoască 
bine de tot sufletele credincioşilor turmei sale (Pilde 



235 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

27, 23) şi să le conducă după învăţătura pastorală cea 
dreaptă şi adevărată, vrednică de adevăratul nostru 
Păstor. 



XXXV 

Iar dacă cineva - ca să vorbesc la urmă de cea dintâi 
dintre îndatoririle noastre preoţeşti -, iar dacă cineva 
cutează şi socoteşte că este un lucru la îndemâna minţii 
oricui predicarea cuvântului, adică a învăţăturii celei 
dumnezeieşti şi înalte, de care acum toţi filosofează, eu 
mă minunez de deşteptăciunea unui astfel de om, ca să 
nu spun, de prostia lui. Nu mi se pare un, lucru din cele 
mai uşoare şi nici din cele care au nevoie de puţină 
minte, ca să dai la vreme fiecăruia măsura de grâu a 
cuvântului (Luca 12, 42) şi să chiverniseşti cu judecată 
adevărul dogmelor noastre, să vorbeşti despre toate câte 
s-au filosofat în Scriptură, despre lume şi lumi, despre 
materie, despre suflet, despre spirit, despre firile cele 
spirituale, atât ale îngerilor cât şi ale demonilor, despre 
pronia lui Dumnezeu, care uneşte şi cârmuieşte totul, 
despre toate câte par că se întâmplă potrivit raţiunii şi 
despre toate câte par că se întâmplă împotriva raţiunii 
omeneşti, raţiunii celei de jos. 

XXXVI 

Nu mi se pare un lucru din cele mai uşoare să vor- 
beşti încă şi despre altele câte s-au filosofat în Scriptu- 
ră: despre facerea cea dintâi a omului, despre replăs- 
muirea sa din urmă, despre simboale şi adevăr, despre 



236 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

legăminte, despre întâia şi a doua venire a lui Hristos, 
despre întruparea Lui, despre patimile Lui, despre 
moartea Lui, despre înviere, despre sfârşitul lumii, de- 
spre judecată, despre răsplătirea celor buni şi pedepsi- 
rea celor răi şi, în sfârşit, despre învăţătura cea mai 
înaltă, anume despre toate câte trebuie să cugetăm de- 
spre începătoarea şi fericita Treime. Da, învăţătura de- 
spre Sfânta Treime este plină de foarte multe primejdii 
pentru cei cărora li s-a încredinţat grija luminării cre- 
dincioşilor; o primejdie, ca nu cumva, de frica politeis- 
mului, să vorbeşti de o singură persoană în Sfânta Tre- 
ime şi să înţelegi că aceeaşi persoană este şi Tatăl şi 
Fiul şi Sfântul Duh, făcând din numele lor nişte simple 
nume; altă primejdie, ca nu cumva să desparţi Sfânta 
Treime în trei persoane deosebite ca fiinţă şi străine în- 
tre ele, care nu păzesc rânduiala şi nici începătoria, să 
faci din ele, aşa zicând, nişte dumnezei care se luptă în- 
tre ei şi să cazi astfel într-o greşeală opusă celeilalte, 
aşa cum se întâmplă cu un pom, pe care trăgându-1 prea 
mult ca să-1 îndrepţi, îl strâmbi în cealaltă parte. 

XXXVII 

Trei sunt astăzi rătăcirile cu privire la învăţătura de- 
spre Dumnezeu: sabelianismul, arianismul 10 şi politeis- 
mul. întemeietorul celei dintâi rătăciri e Sabelie Libia- 
nul", al celei de a doua Arie Alexandrinul 12 , şi ai celei 



10 în limbajul său metaforic Sfântul Grigorie din Nazianz spune: ceoeîag 
Xod iov5ocîau.cco - ateismul şi iudaismul, dar el înţelege prin aceşti termeni 
sabelianismul şi arianismul, aşa cum îi tălmăceşte el însuşi mai jos. 

" V. supra, nota 6, p. 110. 

12 V. supra, nota 7, p. 110. 



237 



SFÂNTUL GR1GOR1E DIN NAZIANZ 

de a treia unii dintre prea ortodocşii noştri creştini. 
Care este principiul pe care-1 propun eu ? Să evităm tot 
ce este vătămător din aceste trei rătăciri şi să rămânem 
în hotarele dreptei credinţe. Să nu fim duşi din pricina 
acestei tainice învăţături despre despărţirea şi unirea 
persoanelor Sfintei Treimi la ateismul lui Sabelie şi să 
hotărâm că toate persoanele Sfintei Treimi sunt o sin- 
gură persoană sau, mai bine spus, că fiecare persoană 
nu-i nimic - căci persoanele Sfintei Treimi încetează de 
a mai fi ceea ce sunt când trec şi se schimbă una în alta 
- sau să plăsmuim şi să întruchipăm un Dumnezeu 
compus şi străin doctrinei creştine, cum sunt plăsmuiri- 
le ciudate de animale din mitologia păgână. Nici să 
ajungem, după învăţătura lui Arie, numită pe bună 
dreptate nebunia lui Arie, prizonierii învăţăturii sărăcă- 
cioase a iudaismului şi să introducem invidie în firea 
dumnezeiască, împărţind firile şi circumscriind Dum- 
nezeirea numai la Cel nenăscut, la Tatăl, ca şi cum 
ne-am teme ca nu cumva să înceteze de a mai fi Dum- 
nezeu, dacă este Tată al unui Dumnezeu adevărat şi de 
aceeaşi cinste cu firea. Şi, în sfârşit, nici să introducem 
în Dumnezeire trei principii care se războiesc între ele 
şi să ne întoarcem iarăşi la politeismul elen de care am 
fugit. 

XXXVIII 

Nu trebuie să fim aşa de iubitori de Tatăl, încât să-L 
lipsim de însuşirea de Tată. Cui ar mai fi Tată, dacă 
Fiul s-ar deosebi prin natură de Tatăl, dacă ar fi străin 
de El, ca de creaţie ? Că ceea ce e străin nu mai e Fiu ! 
Cui ar mai fi Tată, dacă Fiul s-ar confunda şi s-ar ames- 



238 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

teca cu Tatăl, ceea ce este la fel cu a spune că a încetat 
de a mai fi Tată ? 

Şi iarăşi, nici nu trebuie să fim aşa de iubitori de 
Hristos, încât să nu mai păstrăm Fiului însuşirea de 
Fiu ! Cui ar mai fi Fiu, dacă nu s-ar raporta la Tatăl, ca 
la principiul existenţei Sale ? Să nu fim aşa de iubitori 
de Hristos, încât să nu-I păstrăm Tatălui vrednicia de 
principiu al Sfintei Treimi, de Părinte şi Tată ! Altfel, 
Tatăl ar fi principiul unor lucruri mici şi neînsemnate, 
dar, mai bine zis, ar fi Tată într-un chip mic şi neînsem- 
nat, n-ar mai fi principiul Dumnezeirii şi al bunătăţii, 
Care se contemplă în Fiul şi Duhul, în unul ca în Fiu şi 
Cuvânt, iar în celălalt, ca în Duh purces şi nedespărţit. 
Pentru că trebuie neapărat să păstrăm şi unitatea lui 
Dumnezeu şi să mărturisim şi cele trei persoane, fiecare 
cu însuşirea sa. 

XXXIX 

Dar ca să înţelegi şi să înfăţişezi îndestulător şi după 
vrednicie învăţătura despre Sfânta Treime, ar fi nevoie 
de un cuvânt mai lung decât îmi îngăduie timpul ce-1 
am la îndemână şi, după părerea mea, chiar decât viaţa 
mea. Mai bine spus însă, pentru înţelegerea şi tâlcuirea 
acestei învăţături e nevoie, şi acum şi pururea, de Du- 
hul, singurul prin care se şi înţelege Dumnezeu, se şi 
tâlcuieşte, se şi aude. Că numai cel curat trebuie să se 
atingă de Cel curat şi de Cel asemenea. 

Dar pentru ce am grăit acum puţin despre dogma 
Sfintei Treimi ? Ca să arăt că este greu să vorbeşti de 
lucruri atât de înalte, mai cu seamă în faţa unei mulţimi 
alcătuite din oameni de diferite vârste şi firi, care, ase- 



239 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

menea unui instrument muzical cu multe coarde, are 
nevoie de felurite lovituri ca să găseşti cuvântul potri- 
vit, care să-i îndrepte pe toţi şi să-i lumineze cu lumina 
cunoştinţei. 

Pe un predicator al Sfintei Treimi primejdia îl pân- 
deşte din trei părţi: şi din partea minţii, şi din partea cu- 
vântului, şi din partea auditorilor. Dacă nu greşeşte în 
toate trei, apoi trebuie neapărat să facă greşeli cel puţin 
în una din ele: sau mintea să nu-i fie destul de luminată 
sau cuvântul să-i fie slab sau auditorii să nu poată cu- 
prinde taina Sfintei Treimi, pentru că nu-s curaţi. Aşa 
că, sau din pricina uneia sau din pricina tuturor, ade- 
vărul trebuie neapărat să şchiopăteze. 

Dar chiar evlavia auditorilor constituie o pagubă şi o 
primejdie pentru predicatorul care vorbeşte despre 
Sfânta Treime; evlavia ascultătorilor face să fie primit 
cu uşurinţă şi bine cuvântul altor predicatori, care tra- 
tează alte subiecte. 



XL 

într-adevăr, aceşti credincioşi evlavioşi, pentru că e 
vorba de Dumnezeu, suprema existenţă dintre existen- 
ţe, de însăşi mântuirea şi nădejdea care este cea dintâi 
la toţi, cu cât sunt mai fierbinţi în credinţă, cu atât sunt 
mai potrivnici unei predici despre Sfânta Treime. Soco- 
tesc supunerea şi primirea celor spuse trădare a adevă- 
rului, şi nu dreaptă credinţă; preferă să renunţe la orice 
decât la ideile cu care au venit de acasă şi la obişnuinţa 
cu învăţăturile în care au fost crescuţi. Şi nu spun asta 
de credincioşii cu totul împătimiţi în rătăcirile lor, ci de 
cei mai măsuraţi, care, într-adevăr, păcătuiesc faţă de 

240 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

adevăr, dar păcătuiesc din evlavie, care au râvnă, dar nu 
după cunoştinţă (Rom. 10, 2). Aceştia poate că nu vor 
fi pedepsiţi tare şi nici bătuţi mult, ca cei care din răuta- 
te şi din viclenie au călcat voinţa Stăpânului (Luca 12, 
48). Poate că au să fie convinşi cândva şi schimbaţi 
chiar de evlavia lor - care-i făcea mai înainte să se îm- 
potrivească -, dacă-i atinge vreun cuvânt venit fie din 
sufletul lor, fie din afară şi care loveşte la timp, ca 
amnarul cremenea, mintea lor fecundă şi vrednică de 
lumină, în care, dintr-o mică scânteie, să se aprindă iute 
de tot lumina adevărului. 



XLI 

Dar ce să spun de credincioşii aceia care din dragos- 
te de slavă deşartă sau din iubire de stăpânire grăiesc 
nedreptate spre înălţime (Ps. 72, 8), nişte orgolioşi ca 
Iannes şi Iambres (2 Tim. 3, 8), care se întrarmează, nu 
împotriva lui Moise, ci împotriva adevărului şi se ridică 
împotriva învăţăturii celei sănătoase ? 

Sau ce să mai spun de a treia ceată de credincioşi, 
care din pricina lipsei de învăţătură şi a obrăzniciei lor, 
urmare a lipsei de învăţătură, năvălesc buluc, ca porcii, 
asupra oricărei învăţături şi calcă în picioare frumoa- 
sele mărgăritare ale adevărului (Matei 7, 6) ? 



XLII 

In sfârşit, ce să mai spun de toţi acei credincioşi, 
care n-au nici o idee proprie şi nici vreo concepţie bună 
sau rea despre Dumnezeu, care adună din toate învăţă- 



241 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

turile şi de la toţi dascălii, ca din toate acestea să aleagă 
ce li se pare mai bun şi mai fără greşeală, bizuiţi pe pu- 
terea lor de judecată, ei care sunt nişte răi judecători ai 
adevărului ? Apoi, pentru că li se pare o altă învăţătură 
mai apropiată de adevăr, se îndreaptă spre aceea şi o 
şterg din minte şi calcă în picioare orice învăţătură de 
mai înainte; schimbă mulţi dascăli şi aruncă cu uşurin- 
ţă, cum ai arunca praful în vânt, multe învăţături, iar la 
urmă, obosiţi şi la auz şi la minte - ce prostie ! -, pun 
deopotrivă la îndoială orice învăţătură, îşi fac o concep- 
ţie greşită şi încep să batjocorească şi să dispreţuiască 
credinţa noastră, spunând că-i nesigură şi că n-are ni- 
mic sănătos; judecă fără cap învăţătura noastră după în- 
văţătorii pe care i-au ascultat, întocmai ca cei cu ochii 
bolnavi sau ca cei cu urechile astupate, care critică soa- 
rele sau sunetele, unii spunând că soarele este negru şi 
fără strălucire, iar alţii, că sunetele sunt fără viers şi 
tărie. 



XLIII 

Pentru asta e mai uşor să scrii pentru întâia oară ade- 
vărul în suflet, ca pe o tăbliţă de ceară pe care nu s-a 
scris încă nimic, decât să scrii învăţătura dreptei credin- 
ţe peste ceea ce a fost scris, adică peste învăţăturile şi 
dogmele cele rele, pentru că se amestecă şi se încurcă 
cele scrise pe urmă cu cele scrise întâi. E drept că e mai 
bine să mergi pe un drum neted şi umblat decât pe unul 
neumblat şi plin de gropi şi e mai bine să ari un pământ 
pe care 1-a brăzdat şi 1-a frământat plugul adeseori; dar 
e cu mult mai bine să scrii într-un suflet în care n-a fost 



242 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

săpată învăţătura cea rea şi nici n-au fost întipărite în 
adânc cuvintele răutăţii. Altfel, sufletul trebuie lucrat 
de două ori de scriitorul cel cinstitor de Dumnezeu: să 
şeargă mai întâi ce a fost scris mai înainte, apoi să scrie 
învăţăturile cele adevărate, care merită să rămână. 

Atât de numeroase, şi în privinţa celorlalte patimi şi 
în privinţa învăţăturii înseşi, sunt chipurile şi semnele 
cele rele ale celui viclean ! Atât de anevoioasă este 
munca preotului, a omului căruia i s-a încredinţat în- 
drumarea şi apărarea sufletelor ! Pe cele mai multe 
le-am lăsat la o parte, ca să nu vorbesc mai mult decât 
se cuvine. 

XLIV 

Munca preotului este la fel cu munca unui om care 
ar încerca să conducă şi să îmblânzească o fiară cu mul- 
te feţe şi cu multe chipuri, alcătuită din multe fiare, şi 
mai mari şi mai mici, şi mai domestice şi mai sălbatice. 
Negreşit grea i-ar fi munca acestui om şi nu mică lupta 
ca să stăpânească un animal cu o fire atât de neobişnui- 
tă- şi atât de ciudată, de vr^me ce fiarele care ; ntră în 
alcătuirea acestui animal nu preferă toate nici aceleaşi 
glasuri, nici aceeaşi hrană, nici aceleaşi mângâieri, nici 
aceleaşi fluierături, nici acelaşi fel de tratament, ci uno- 
ra le place sau le displace una, altora alta, după firea şi 
deprinderea fiecăreia. Ce ar trebui să facă purtătorul de 
grijă al unui astfel de animal ? Ce altceva decât ca ştiin- 
ţa cu ajutorul căreia conduce acest animal să fie multi- 
plă şi variată ! Ce altceva decât să dea fiecăreia din fia- 



243 



SFÂNTUL GR1GORIE DIN NAZIANZ 

re îngrijirea potrivită cu firea ei, să o conducă bine şi să 
o păstreze sănătoasă ! Tot aşa şi trupul acesta obştesc al 
Bisericii este alcătuit din oameni cu multe şi variate fe- 
luri de purtare şi de gândire, întocmai ca animalul alcă- 
tuit din mai multe animale deosebite ca fire între ele. 
De aceea preotul trebuie neapărat să fie simplu şi uni- 
tar, potrivit cu spiritul de dreptate pe care trebuie să-1 
aibă în toate, dar şi multiform şi variat, potrivit cu firea 
deosebită a fiecărui credincios, iar în cuvânt destoinic 
si folositor tuturora. 



XLV 

într-adevăr, unii credincioşi, cei încă prunci la minte 
şi de curând întăriţi, după cum se spune, au nevoie să 
fie hrăniţi cu lapte, cu învăţături mai simple şi mai ele- 
mentare, pentru că nu pot suporta hrana tare a învăţătu- 
rii (Evr. 5, 12-13; 1 Cor. 3, 1-2). Dacă le dai o hrană 
mai presus de puterea lor, se simt strâmtarăţi şi îngreu- 
naţi, pentru că mintea lor, ca şi trupurile copiilor, nu-i 
în stare să primească şi să asimileze învăţătura ce li se 
dă, ba poate că-şi mai şi vatămă puţina înţelegere ce-o 
aveau mai înainte. 

Alţi credincioşi, dimpotrivă, au nevoie de învăţătura 
care se grăieşte celor desăvârşiţi (1 Cor. 2, 6); de o hra- 
nă mai substanţială şi mai tare, pentru că simţurile lor 
sunt destul de exercitate ca să deosebească adevărul de 
fals (Evr. 5, 14). Dacă aceştia ar fi alăptaţi cu lapte şi 
hrăniţi cu legume, cu o mâncare potrivită celor slabi 
(Rom. 14, 2), s-ar supăra. Şi pe bună dreptate, că nu 



244 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

s-ar mai întări după Hristos, nici n-ar mai creşte până la 
creşterea (Col. 2, 19) aceea vrednică de laudă, pe care o 
lucrează învăţătura care face bărbat desăvârşit pe cel 
hrănit cu hrană tare şi-1 duce la măsura vârstei celei du- 
hovniceşti (Efes. 4, 13). 

XLVI 

Cine-i în stare să facă faţă acestora? (2 Cor. 2, 16) 
Eu nu ! Că nu sunt ca cei mulţi, ca să pot falsifica cu- 
vântul adevărului (2 Cor. 2, 17) şi să amestec vinul cu 
apa (Isaia 1, 22), adică învăţătura care veseleşte inima 
omului (Ps. 103, 16) cu învăţătura cea multă, ieftină, 
josnică, fără putere şi răspândită în zadar, spre a câştiga 
ceva din vânzarea acestei învăţături falsificate ! Nu sunt 
ca cei mulţi, ca să vorbesc celor ce vin la mine, unora 
una, altora alta, spre a fi pe placul tuturora, să fiu un 
ventriloc şi un grăitor în deşert, care-mi cultiv plăcerile 
proprii cu învăţături scoase din pământ şi apuse în pă- 
mânt, ca să fiu lăudat cât mai mult de mulţime ! Că mai 
cu seamă atunci am să mă păgubesc pe mine însumi şi 
am să mă pierd ! Pentru că am să vărs sângele nevino- 
vat al unor suflete nevinovate; suflete ce mi se vor cere 
din mâinile mele (Iez. 3, 20). 

XLVII 

Ştiu că e mai bine să trec frânele din mâna mea în 
mâna altora mai meşteri, decât să fiu eu conducătorul 
nepriceput al altora. Ştiu că e mai bine să-mi plec ure- 
chea ascultătoare, decât să mişc limbă neştiutoare. 



245 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

Aşa m-am sfătuit cu mine însumi. Şi poate nu cu un 
rău sfătuitor; iar de nu, măcar binevoitor. Şi am hotărât 
că, de vreme ce nu ştiu să conduc pe alţii, e mai bine să 
învăţ de la alţii ce trebuie să grăiesc şi să fac, decât să 
învăţ pe alţii, fiind neînvăţat. Aş fi mulţumit dacă, mă- 
car la adânci bătrâneţi, mi-ar veni pe limbă cuvânt înţe- 
lept, ca să pot fi de folos unui suflet nou în dreapta cre- 
dinţă. Că a încerca să înveţi pe alţii înainte de a fi tu 
destul de învăţat, să înveţi olăritul, după cum spune 
proverbul, făcând de-a dreptul oale, să înveţi tu adică 
dreapta credinţă atunci când înveţi pe alţii, ei bine, 
acest lucru mi se pare tare nebunesc şi îndrăzneţ. Nebu- 
nesc, pentru că nu-ţi dai seama de neştiinţa ta; îndrăz- 
neţ, pentru că cutezi să faci un lucru pe care ştii bine că 
nu-1 ştii. 

XLVIII 

Cei mai înţelepţi dintre evrei spun că era o lege ve- 
che la evrei, lege foarte bună şi de toată lauda, ca să nu 
se dea oricărei vârste orice carte din Scriptură. Că spu- 
neau ei: Nu-i de folos omului să citească la orice vârstă 
orice carte din Scriptură; că Scriptura nu poate fi înţe- 
leasă îndată de oricine. înţelesul literal poate vătăma 
foarte mult pe mulţi. De aceea, acele cărţi ale Scripturii, 
al căror sens literal nu smintesc pe nimeni, erau îngă- 
duite de la început tuturora şi erau de obşte; altele însă 
erau încredinţate numai celor care au trecut de douăzeci 
şi cinci de ani; în sfârşit, acelea care acoperă cu un lim- 
baj de rând frumuseţea cea tainică erau încredinţate, ca 
o răsplată a dragostei lor de studiu şi a vieţii strălucite, 



246 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

numai celor curaţi, singurii pentru care înţelesul Scrip- 
turii se luminează şi se arată. Pentru că numai omul 
ajuns la această vârstă poate să se ridice deasupra sen- 
sului literal al Scripturii şi să se urce, aşa cum se cuvi- 
ne, de la litera Scripturii la duhul ei. 

XLIX 

La noi, creştinii, însă nu este nici un hotar între a 
învăţa pe altul şi a fi învăţat de altul, aşa cum au fost 
pietrele de altădată hotar între seminţiile de dincolo de 
Iordan şi de dincoace de Iordan (Iosua 4, 3-9), nici nu 
se ştie cui trebuie îngăduită îndatorirea de a învăţa şi 
cui îndatorirea de a primi învăţătură şi nici nu este o 
regulă după care să se constate capacitatea cuiva. La 
noi atât de mult s-a neglijat lucrul acesta, atât de mult 
s-au amestecat lucrurile şi stăm atât de prost, încât cei 
mai mulţi dintre noi, ca să nu zic toţi, aproape înainte 
de a ne fi ieşit primele fire de păr în barbă, pe când încă 
gângăvim copilăreşte, înainte de a fi intrat în curţile 
cele dumnezeieşti, înainte chiar de a cunoaşte numele 
sfintelor cărţi, înainte de a cunoaşte caracterul Noului şi 
Vechiului Testament şi pe autorii lor - ca să nu spun 
înainte de a ne fi spălat de noroiul şi întinăciunile sufle- 
tului, pe care păcatul le-a întipărit în noi -, la noi atât 
de mult s-au amestecat lucrurile şi stăm atât de prost, 
că, dacă am învăţat două sau trei cuvinte de-ale credin- 
ţei, iar pe acestea din auzite, nu din citite, sau dacă cu- 
noaştem puţin Psaltirea lui David sau dacă strângem 
bine în jurul trupului nostru mantaua de filosof sau 
dacă filosofăm numai până la brâu, luându-ne chip şi 



247 



SFÂNTUL GRIGOR1E DIN NAZIANZ 

înfăţişare de dreaptă credinţă - vai cât suntem de demni 
şi cât suntem de deştepţi ! Ce-i că suntem tineri ? Şi Sa- 
muel era sfânt chiar din scutece ! (1 Regi 2, 12) - ei 
bine, îndată ne credem înţelepţi, ne credem dascăli, ne 
credem sublimi în lucrurile dumnezeieşti, ne credem 
întâii între cărturari şi legiuitori; ne numim pe noi în- 
şine oameni cereşti şi cerem să ne spună oamenii: 
„Rabbi !". Nu ne oprim deloc la litera Scripturii ! Toată 
Scriptura trebuie înţeleasă duhovniceşte ! Visurile din 
ea, flecăreală goală ! Şi ne supărăm dacă nu suntem 
lăudaţi în gura mare. 

Aşa grăiesc cei mai buni dintre noi şi cei mai curaţi 
la inimă ! Dar să auzi ce grăiesc cei ce se cred mai în- 
duhovniciţi şi mai de ispravă ! Ne osândesc în fel şi 
chip, de câte ori li se năzare, şi după ce ne pun la încer- 
care, fără să ne folosească la ceva, se duc ferindu-se de 
tovărăşia noastră, ca de nişte oameni depărtaţi de 
dreapta credinţă. 



Dacă aş întreba cu blândeţe pe unul din aceşti oa- 
meni - care se cred înţelepţi şi au pretenţia să înveţe pe 
alţii -, mergând cu judecată din întrebare în întrebare: 

- Spune-mi, minunate om, pui vreun preţ pe dans şi 
pe cântatul din fluier ? 

- Mare, îmi va răspunde. 

- Dar pe înţelepciune şi pe a fi înţelept, pe care le 
socotim ştiinţa celor dumnezeieşti şi omeneşti, pui 
vreun preţ ? 



248 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA ÎN PONT 

Şi-mi va răspunde afirmativ şi la această întrebare. 

- Dar acum, spune-mi, care din ele este mai bună şi 
mai înaltă ? Dansul şi cântatul din fluier sunt mai bune 
şi mai înalte decât înţelepciunea, sau înţelepciunea cu 
mult mai mult decât altceva ? 

Şi ştiu prea bine că-mi va răspunde că înţelepciunea 
e mai bună decât toate. 

Până aici aceşti oameni gândesc cu cap şi judecată. 
Dar să-i întrebăm mai departe: 

- Oare pentru a învăţa dansul şi cântatul din fluier, 
n-ai nevoie de învăţătură şi ucenicie ? N-ai nevoie, oare, 
pe lângă asta de timp mult, de muncă istovitoare şi de 
dese sudori ? N-ai nevoie, oare, uneori să-ţi plăteşti lec- 
ţiile ? N-ai nevoie de oameni care să te ducă la profe- 
sori ? N-ai nevoie oare de călătorii îndepărtate şi de alte 
multe lucruri dintre care pe unele trebuie să le faci, iar pe 
altele să le înduri, ca să deprinzi dansul sau cântatul din 
fluier ? Dar înţelepciunea - care este în fruntea tuturora, 
care are strânse în ea toate bunătăţile, încât însuşi 
Dumnezeu se bucură când aude că e numit mai mult cu 
acest nume decât cu altul, căci Dumnezeu are multe 
nume -, dar înţelepciunea să o socotim o ştiinţă aşa de 
uşoară şi la îndemâna oricui, că e de ajuns să voieşti 
numai, ca să fii înţelept ? Asta-i culmea neştiinţei ! 

Dacă am spune aceste cuvinte acestor oameni, care 
se cred înţelepţi şi au pretenţia să înveţe pe alţii, şi dacă 
am încerca să-i îndepărtăm încetul cu încetul de la rătă- 
cirea lor sau dacă ar face asta un alt om, unul din oa- 
menii cu adevărat învăţaţi şi pricepuţi, aflaţi că ar se- 
măna pe piatră (Luca 8, 6) şi ar grăi unor urechi surde ! 
Nici atât de înţelepţi nu sunt, ca să-şi cunoască lipsa lor 



249 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

de învăţătură ! Mi se pare că este bine să spun despre ei 
cuvântul lui Solomon: „Este o răutate, pe care am vâ- 
zut-o sub soare, aceea ca omul să creadă despre el că e 
înţelept" (Pilde 26, 12). Dar mai mare răutate decât asta 
este să te crezi în stare să înveţi pe alţii, când eşti 
neînvătat si nici nu-ţi dai seama de asta ! 



LI 

Boala asta, de a te crede învăţat când nu eşti, este 
vrednică de lacrimi şi de suspine mai mult decât orice 
altă boală. Adeseori am deplâns boala asta, pentru că 
ştiu bine că pretenţia aceasta îţi pierde şi bruma de în- 
văţătură ce-o mai ai, iar umbletul după slava deşartă 
este pentru om mare piedică în calea virtuţii. 

Numai unul ca Petru sau ca Pavel poate vindeca şi 
opri boala aceasta ! Numai unul ca aceşti mari ucenici 
ai lui Hristos, care au luat şi harul vindecărilor o dată 
cu puterea de a conduce pe credincioşi cu cuvântul şi 
cu fapta, care s-au făcut tuturor toate, ca pe toţi să-i do- 
bândească (1 Cor. 9, 22). în ce ne priveşte pe noi cei- 
lalţi, mare lucru dacă ne lăsăm bine conduşi şi păstoriţi 
de cei cărora li s-a încredinţat vindecarea unor astfel de 
boli şi ocârmuirea credincioşilor. 

LII 

Dar pentru că am amintit de Pavel şi de cei aseme- 
nea lui, să lăsăm, dacă vrei, pe toţi ceilalţi câţi au fost 
puşi în fruntea poporului, fie ca legiuitori, fie ca pro- 
feţi, fie ca generali, fie cu vreo altă dregătorie, de pildă 



250 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA ÎN PONT 

pe Moise, pe Aaron, preotul cel vestit, pe Isus al lui 
Navi, pe Ilie, pe Elisei, pe judecători, pe Samuel, pe 
David, mulţimea profeţilor, pe Ioan, pe cei doisprezece 
ucenici, pe ucenicii de după ei, care au ocârmuit şi au 
îndrumat poporul cu multe sudori şi multe osteneli şi 
munci, fiecare la timpul său. Să-i lăsăm deci la o parte 
pe toţi aceştia şi să-1 aducem ca martor al spuselor 
noastre numai pe Pavel, ca să aflăm de la el cât este de 
mare dregătoria preoţiei, a îngrijirii sufletelor, să aflăm 
de la el dacă preotul are nevoie de mică osteneală şi de 
puţină pricepere. Vom cunoaşte şi vom şti asta cu uşu- 
rinţă, dacă vom auzi ce spune Pavel despre el însuşi. 

LIII 

N-am să vorbesc de ostenelile, de nopţile nedormite, 
de temerile, de suferinţele de pe urma foamei şi a setei, 
de suferinţele de pe urma frigului şi a goliciunii (2 Cor. 
11, 27), de duşmanii din afară, de duşmanii dinăuntru. 
Las la o parte prigonirile, sinedriile, închisorile, lanţuri- 
le, acuzatorii, tribunalele, primejdiile de moarte din fie- 
care zi şi ceas, coşul, loviturile cu pietre, bătăile cu to- 
iege, călătoriile, primejdiile de pe pământ, cele de pe 
mare, adâncul, naufragiile, primejdiile de pe râuri, pri- 
mejdiile din partea tâlharilor, primejdiile de la cei de un 
neam cu el, primejdiile de la fraţii cei mincinoşi (2 Cor. 
1 1, 23-26, 33; Fapte 9, 24-25), traiul câştigat cu munca 
braţelor sale (Fapte 18, 3; 20, 34; 1 Cor. 4, 12; 1 Tes. 2, 
9), propovăduirea fără plată a Evangheliei (I Cor. 9, 18; 
2 Cor. 11, 7), că era privelişte şi îngerilor şi oamenilor 
(1 Cor. 4, 9; Evr. 10, 33); era la mijloc, între Dumnezeu 



251 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

şi oameni: pentru oameni se lupta, iar lui Dumnezeu îi 
aducea pe oameni şi-i făcea Lui popor ales (Tit 2, 14). 
Dar în afară de aceasta, cine va putea înfăţişa după 
vrednicie cercetarea de fiecare zi, purtarea de grijă de 
fiecare credincios, grija de toate Bisericile (2 Cor. 11, 
28), simpatia şi dragostea frăţească faţă de toţi ? Dacă 
se poticnea cineva, Pavel se îmbolnăvea; dacă altul se 
smintea, Pavel ardea (2 Cor. 11, 29). 



LIV 

Cine va putea înfăţişa după vrednicie dragostea lui 
de muncă pentru învăţarea credincioşilor ? Dar varieta- 
tea mijloacelor de vindecare a credincioşilor ? Dar iu- 
birea lui de oameni ? Dar şi asprimea lui iarăşi ? Dar 
purtarea lui, în care amestecă şi uneşte iubirea lui de 
oameni cu asprimea, ca nici să nu moleşească pe cre- 
dincioşi cu bunătatea lui, dar nici să nu-i îndărătniceas- 
că prin asprimea lui ? Dă legi slugilor (Efes. 6, 5-6; 
Col. 3, 22; 1 Tim 6, 1-2; Tit 2, 9-10) şi stăpânilor (Efes. 
6, 9), conducătorilor şi conduşilor (1 Tim. 2, 2; Rom. 
13, 1-7), bărbaţilor şi femeilor (Efes. 5, 22-33; Col. 3, 
18-19; 1 Cor. 11, 3-15), părinţilor şi copiilor (Efes. 6, 
1-4; Col. 3, 20-21), celor căsătoriţi şi celor necăsătoriţi 
(1 Cor. 7, 1-40), celor care trăiesc în înfrânare şi celor 
care trăiesc în desfătare, celor învăţaţi şi celor neînvă- 
ţaţi, celor din tăierea împrejur şi celor din netăierea îm- 
prejur (Rom. 2, 25-29; Gal. 5, 1-6), celor care trăiesc 
după Hristos şi celor care trăiesc după lume (Efes. 2, 
1-22; Gal. 5, 24), trupului şi duhului (Gal. 5, 16-25). 
Unora le mulţumeşte (1 Cor. 1, 4), iar pe alţii îi mustră 



252 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA ÎN PONT 

(1 Cor. 5, 1-13), pe unii îi numeşte bucuria şi cununa 
lui (Filip. 4, 1), iar pe alţii îi învinuieşte că sunt fără de 
minte (Gal. 3, 1); cu unii împreună călătoreşte şi împre- 
ună se străduieşte cu cei ce umblă drept, iar pe alţii îi 
opreşte când călătoresc rău (Fapte 15, 36-39); uneori 
afuriseşte (1 Cor. 5, 5), alteori întăreşte dragostea (2 
Cor. 2, 8); uneori plânge (Filip. 3, 18), alteori se bucură 
(Rom. 16, 19); uneori hrăneşte cu lapte (1 Cor. 3, 1-2; 
Evr. 5, 12-13); alteori dezvăluie taine (2 Cor. 12, 1-4); 
uneori se pogoară cu cei de jos (1 Cor. 9, 19-22), alte- 
ori îi ridică împreună cu el; uneori ameninţă cu toiagul 
(1 Cor. 4, 21), alteori îndeamnă cu duhul blândeţii (1 
Cor. 4, 21; 2 Cor. 10, 1); uneori se laudă între cei înalţi 
(2 Cor. 11, 16-23), alteori se smereşte între cei smeriţi 
(2 Cor. 1 1, 29; 1 Cor. 9, 22); uneori spune că-i cel mai 
mic dintre apostoli (2 Cor. 15, 9), alteori arată că în el 
vorbeşte Hristos (2 Cor. 13, 3); uneori doreşte să plece 
din trup (2 Cor. 5, 8; Filip. 1, 23) şi se jerfeşte (2 Tim. 
4, 6), alteori hotărăşte că e mai de trebuinţă pentru ei să 
rămână în trup (Filip. 1, 24); nu caută folosul său, ci 
caută folosul fiilor săi (1 Cor. 10, 33; 2 Cor. 12, 14), pe 
care i-a născut în Hristos prin Evanghelie (1 Cor. 4, 
15). Că aceasta e regula de purtare a oricărei păstoriri 
duhovniceşti: să nesocoteşti totdeauna folosul tău în 
folosul celorlalţi ! 



LV 

Se laudă cu slăbiciunile şi necazurile lui (Rom. 5, 3; 
2 Cor. 11, 30; 12, 9); se împodobeşte cu moartea lui 
Iisus ca şi cu o podoabă de mult preţ (2 Cor. 4, 10); e 



253 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

mai presus de cele trupeşti şi se bucură de cele duhov- 
niceşti; nu e neiscusit în ştiinţă (2 Cor. 11,6), dar spune 
că vede ca în oglindă şi ghicitură (1 Cor. 13, 12); se în- 
crede în duhul său, dar îşi chinuieşte trupul, doborân- 
du-1 ca pe un potrivnic (1 Cor. 9, 27). Ce ne învaţă prin 
toate acestea, ce ne povăţuieşte ? Să nu cugetăm cele de 
jos (Col. 3, 2), să nu ne îngâmfăm cu ştiinţa (1 Cor. 8, 
1), să nu ridicăm trupul împotriva duhului (Rom. 7, 
23). Pentru toţi se luptă, pentru toţi se roagă, pentru toţi 
se sârguieşte, pentru toţi se aprinde; şi pentru cei din 
afară de lege şi pentru cei de sub lege. Este apostol nea- 
murilor, apărător iudeilor ! A îndrăznit chiar ceva mai 
mult pentru fraţii lui cei după trup, ca să îndrăznesc şi 
eu grăind aşa: din dragoste pentru ei, se roagă să fie 
aduşi ei lui Hristos în locul lui (Rom. 9, 3). Ce măreţie 
sufletească ! Ce duh clocotitor ! Pavel îl imită pe Hris- 
tos (1 Cor. 11, 1), Care S-a făcut pentru noi blestem 
(Gal. 3, 13), Care a luat slăbiciunile noastre şi bolile 
noastre le-a purtat (Isaia 53, 4; Matei 8, 17); sau, ca să 
spun mai măsurat, Pavel, primul după Hristos, primeşte 
să sufere pentru iudei osândă ca un necredincios, numai 
ca iudeii să se mântuie (Rom. 9, 3). 

LVI 

Dar pentru ce să vorbesc despre fiecare faptă a lui 
Pavel ? Pavel nu trăia pentru el, ci pentru Hristos şi 
pentru predicarea Evangheliei (Gal. 2, 20). A răstignit 
luişi lumea şi s-a răstignit pentru lume şi pentru cele 
din lume (Gal. 6, 14). Pe toate faptele sale le socotea 
mici şi mai prejos de dorinţa sa (Filip. 3, 8), chiar dacă 



254 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

predica Evanghelia, din Ierusalim şi împrejur până la 
Iliric (Rom. 15, 19), chiar dacă prin răpire ajungea până 
la al treilea cer (2 Cor. 12, 2); chiar dacă era privitor al 
raiului (2 Cor. 12, 4), chiar dacă auzea cuvintele cele 
nespuse, pe care nu ni se cade nouă a le grăi (2 Cor. 12, 
4). Pe acestea le face Pavel şi dacă mai este cineva care 
să aibă un duh asemenea lui ! 

Eu însă mă tem ca nu cumva, în comparaţie cu aceş- 
tia, să nu fiu un conducător nebun al Taneosului (Isaia 
19, 11) sau un cârmuitor care dijmuieşte şi paiele (Isaia 
3,11) sau unul care fericeşte poporul cu minciuni (Isaia 
9, 16). Voi mai adăuga încă: sau un ocârmuitor care se 
fericeşte pe el, tulburând cărarea picioarelor poporului 
(Isaia 3, 1 1) sau un batjocoritor care stăpâneşte (Isaia 3, 
3) sau un tânăr care domneşte (Isaia 3, 3), nedesăvârşit 
la minte, sau unul care n-are nici atâta pâine şi haine ca 
să conducă pe alţii (Isaia 3, 6) sau un profet care învaţă 
fărădelegile (Isaia 9, 15) sau o căpetenie nesupusă 
(Isaia 1, 23), vrednică de a auzi blestem împreună cu 
strămoşii lui din pricină că asupreşte pe supuşii lui prin 
foamete (Isaia 8, 21) sau un preot care e cu totul depar- 
te de a grăi în inima Ierusalimului (Isaia 40, 2). 

Pe acestea toate le mărturiseşte Isaia, cel curăţit de 
serafim şi de cărbune (Isaia 6, 6-7), şi aşa înfruntă cu 
dreptate pe preotul nevrednic. 

LVII 

Atât de grea şi atât de anevoioasă este preoţia pentru 
cel cu inima simţitoare şi înţelegătoare ! Este cu adevărat 
un vierme în oase (Pilde 14, 31) pentru omul cu judecată ! 



255 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

Crezi oare că primejdia e mică sau de dispreţuit că- 
derea ? Nu ! Ci frică mare a băgat în mine şi fericitul 
prooroc Osea, când spune că osândă stă deasupra noas- 
tră, a preoţilor şi a conducătorilor credincioşilor, pentru 
că am ajuns cursă acolo sus, în locul de unde trebuia să 
vestim poporului primejdia, pentru că am ajuns mreajă 
întinsă pe muntele Itavirion, întinsă de cei ce vânează 
sufletele oamenilor (Osea 5, 1). Frică mare a băgat în 
mine proorocul Osea şi când ameninţă că Dumnezeu va 
secera pe toţi profeţii falşi (Osea 6, 5), că va mistui cu 
foc pe judecători (Osea 7, 7), că va înceta puţin a unge 
împăraţi şi conducători (Osea 8, 10), pentru că au împă- 
răţit spre folosul lor, iar nu prin Dumnezeu (Osea 8,4). 

LVIII 

Frică a băgat în mine şi dumnezeiescul prooroc Mi- 
heia, care nu suferă să se zidească Sionul cu sângiuri - 
prin „sângiuri" înţelege ce vrei: sau sufletul sau trupul 
-, iar Ierusalimul cu nedreptăţi; pentru că povăţuitorii 
lui judecau pentru daruri, pentru că preoţii lui dădeau 
pentru plată hotărâri celor împricinaţi, iar profeţii pro- 
feţeau pe bani (Mih. 3, 11). 

Şi ce are să vină peste Sion şi Ierusalim pentru aces- 
te păcate ? Sionul ca o ţarină se va ara, Ierusalimul ca o 
colibă a unui păzitor de fructe va ajunge, iar muntele 
casei Domnului ca un munte împădurit va fi socotit 
(Mih. 3, 12). 

Şi plânge Miheia că cei ce fac binele sunt raşi de pe 
pământ, că abia de a mai rămas ici şi colo câte unul, 



256 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA ÎN PONT 

cum rămâne un spic sau un ciorchine după cules (Mih. 
7, 1). Acestea toate, pentru că cel ce conduce cere da- 
ruri, iar judecătorul hotărăşte ca să facă plăcere (Mih. 7, 
3). Rosteşte aproape aceleaşi cuvinte ca marele David, 
care spune: ,Măntuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel 
cuvios' 1 (Ps. 11, 1). Din pricina aceasta, le vor lipsi şi 
bunătăţile, fiind mâncate ca de molii. 



LIX 

Ioil, la rândul său, ne porunceşte chiar să plângem; 
şi vrea ca cei ce slujesc la altar să se tânguiască atunci 
când foametea bântuie (Ioil 1, 9-13). Nu le îngăduie 
preoţilor să se desfăteze când cei din jurul lor suferă ! 
în afară de sfinţirea postului şi de propovăduirea vinde- 
cării nenorocirilor pricinuite de foamete, Ioil porunceş- 
te să se adune bătrânii, pruncii şi toate vârstele care te 
pleacă spre milă; să se ducă încă şi la templu, îmbrăcaţi 
în sac şi în cenuşă, şi să se arunce cu smerenie mare cu 
feţele la pământ (Ioil 1, 13-14), pentru că s-au pustiit 
ogoarele din pricina secetei (Ioil 1, 10) şi au pierit din 
casa Domnului libaţiile şi jertfcie (Ioil 1, 9, 13), pe.ltru 
ca prin smerenie să atragă mila lui Dumnezeu. 



LX 

Dar Avacum ce spune ? Grăieşte şi mai înflăcărat ! 
Se supără chiar pe Dumnezeu şi strigă oarecum la Stă- 
pânul cel bun, din pricina nedreptăţii judecătorilor: 
„Până când, Doamne, voi striga, spune el, şi nu mă vei 



257 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

auzi ? Până când voi striga către Tine, când sunt ne- 
dreptăţit, şi nu mă vei mântui ? Pentru ce mi-ai arătat 
mie osteneli şi dureri, ca să văd necazul şi păgânăta- 
tea ? în faţa mea s-a făcut judecata şi judecătorul ia 
daruri. Pentru aceea legea nu are nici o putere şi drep- 
tatea nu iese niciodată" (Avac. 1, 2-4). Apoi urmează 
ameninţarea şi spune: „Vedeţi, defăimătorilor, şi pri- 
viţi ! Minunaţi-vă de cele minunate şi pieriţi că lucru 
lucrez' (Avac. 1, 5). Dar de ce să mai spun toată ame- 
ninţarea ? Iar puţin mai jos - că mi se pare potrivit să 
adaug şi cuvintele acestea la cele de mai sus -, după ce 
îi cheamă pe mulţi şi îi plânge pe cei nedrepţi cu ceva 
şi răi, la sfârşit îi cheamă şi pe povăţuitorii şi dascălii 
răutăţii; numeşte răutatea lor băutură tulbure, beţie a 
minţii rătăcite; spune că adapă cu această băutură pe 
semenii lor (Avac. 2, 15); le spune să se uite la întune- 
cimea sufletului lor, la vizuinile târâtoarelor şi jivine- 
lor, sălaşurile gândurilor rele. 

Aşa sunt şi preoţii de acum şi astfel de învăţături ne 
dau nouă ! 

LXI 

Dar pe proorocul Maleahi se cade oare să-1 trecem cu 
vederea? Uneori ţine de rău cu asprime pe preoţi şi-i 
mustră că defăima numele Domnului (Mal. 1, 6). Şi spu- 
ne prin ce l-au defăimat. L-au defăimat că au adus la 
jertfelnic pâine spurcată, mâncări nefăcute din pârgi 
(Mal. 1, 7); pe acelea pe care nu le-ar aduce nici unuia 
din dregătorii lor - că dacă i le-ar aduce, l-ar necinsti -, 



258 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

pe acelea cu juruinţă se juruiesc să le aducă împăratului 
tuturor, adică animale şchioape, bolnave, stricate, cu to- 
tul spurcate şi de aruncat (Mal. 1, 8). Alteori le aminteşte 
de legământul lui Dumnezeu cu leviţii - şi era legământ 
de viaţă şi de pace -, ca să se teamă de Domnul şi să se 
ferească de faţa numelui Lui (Mal. 2, 5). ,J^egea adevă- 
rului, spune proorocul, era în gura lui şi nedreptate nu 
s-a aflat pe buzele lui. în pace drept a umblat cu Mine şi 
pe mulţi a întors de la nedreptate. Că buzele preotului 
vor păzi ştiinţa şi lege vor cere din gura lui" (Mal. 2, 
6-7). Pricina ? Pentru că preoţia este în acelaşi timp şi 
dregătorie de cinste şi dregătorie înfricoşătoare. „Pentru 
că preotul este înger al Domnului Atotputernicul" (Mal. 
2, 7). Trec peste hula blestemelor aruncate asupra preoţi- 
lor - dar mă tem de adevărul lor - şi am să amintesc 
numai ceea ce este măsurat şi folositor totodată: „Se mai 
cuvine, oare, spune proorocul, să mai privesc la jertfa 
voastră sau să mai primesc ceva plăcut din mâinile 
voastre ?" (Mal. 2, 1 3). Ca şi cum s-ar scârbi tare de ei şi 
ar refuza slujba lor din pricina răutăţii lor. 

LXII 

De câte ori îmi aduc aminte de Zaharia, mă cutremur 
de secera pe care a văzut-o (Zah. 5, 1-4), la fel şi de 
cele mărturisite de el împotriva preoţilor. Cu tăcere să 
se cinstească apoi acele cuvinte pe care le spune despre 
Iosua, preotul cel vestit, Preotul cel mare (Zah. 3, 
1-10), pe care, prin cuvânt, îl dezbracă de haina cea 
murdară şi nevrednică şi-1 îmbracă cu haina cea preo- 



259 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

ţească şi strălucitoare, ca şi cuvintele câte le spune pro- 
orocul că i le-a grăit lui Iosua îngerul şi i le-a poruncit 
să le facă -, că acestea se referă poate la lucruri mai 
mari şi mai înalte decât la preoţi în general 13 . în afară 
de asta, nu mi se pare de mică însemnătate, nici vrednic 
de puţină frică şi pază, nici faptul că diavolul stătea în 
dreapta lui Iosua, ca să i se împotrivească (Zah. 3, 1). 

LXIII 

Dar cine este atât de curajos şi cu suflet de diamant, 
ca să nu se cutremure şi să nu se înţelepţească singur, 
când aude cuvintele acelea prin care Zaharia mustră şi 
învinuieşte cu înverşunare pe preoţi ? „Glasul păstori- 
lor ce plâng, spune proorocul, pentru că s-a dus măre- 
ţia lor; glas de lei ce urlă că au păţit acestea" (Zah. 11, 
3). Profetul aproape că aude planşetele lor, ca şi cum 
i-ar fi în faţă; şi plânge şi el cu cei ce suferă. Iar puţin 
mai jos, mai mustrător şi mai aspru spune: „Paşteţi oi 
date spre junghiere ! Cei care le cumpără le junghie şi 
nu le pare rău; iar cei ce le vând spun: «Binecuvântat 
să fie Dumnezeu, că ne-am îmbogăţit» ! Şi păstorii lor 
nu suferă deloc din pricina lor. De aceea nu voi mai 
cruţa nici eu pe cei ce locuiesc pământul, zice Domnul 
Atotputernicul" (Zah. 11, 4-6). Şi iarăşi: „Sabie, scoa- 
lă-te asupra păstorilor !" (Zah. 13, 7). Şi: ,JBateţi pe 
păstori şi scăpaţi oile 11 (Zah. 13, 7). Şi: „Voi duce 
mâna Mea asupra păstorilor" (Zah. 13, 7). Şi: „S-a 



13 Adică se referă la Domnul nostru Iisus Hristos. 

260 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA ÎN PONT 

întărâtat mânia Mea pe păstori, şi pe miei îi voi cerce- 
ta" (Zah. 10, 3). A cuprins, dar, în ameninţarea sa şi pe 
cei ce stau în fruntea poporului. 

Cu atâta sârguinţă stăruie Zaharia în cuvântul său şi 
nu se poate cu uşurinţă feri să nu ameninţe, încât mă 
tem să nu fiu însumi împovărător dacă aş aminti în şir 
toate ameninţările lui. Aşa grăieşte, deci, Zaharia ! 

LXIV 

Dar dacă voi lăsa la o parte pe bătrânii din proorocia 
lui Daniel (Suz. 1-64) - şi-i voi lăsa la o parte şi pe ei şi 
pe cele bine spuse şi profeţite de Stăpânul despre ei, că 
„a ieşit fărădelegea din Vavilon de la judecătorii bă- 
trâni, care păreau că ocârmuiesc poporul" (Suz. 6) -, 
cum voi putea lăsa la o parte pe Iezechiel, pe văzătorul 
şi tâlcuitorul vedeniilor şi tainelor celor mari ? Cum să 
las la o parte porunca dată străjerilor (Iez. 33, 1-6), ca 
să nu tacă păcatul şi sabia care vine din pricina păcatu- 
lui ? Că tăcerea nu-i folositoare nici lor, nici celor ce 
păcătuiesc; iar a vedea mai dinainte şi a spune mai 
dinainte primejdia t,»te de folos şi unoid şi altora; unora 
dacă o spun, iar altora dacă o ascultă; dar neîndoios ce- 
lor ce au vestit-o. 



LXV 

Cum voi putea lăsa la o parte celelalte învinuiri adu- 
se preoţilor ? Uneori îi învinuieşte prin aceste cuvinte: 
„Vai peste vai va fi şi veste peste veste; şi se va căuta 



261 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

vedenie de la prooroc şi legea va pieri de la preot şi 
sfatul de la cei bătrâni" (Iez. 7, 26); alteori iar şi prin 
alte cuvinte: „Fiule al omului, zi lui: «Tu eşti pământul 
care n-afost udat, nici n-a fost ploaie peste tine în ziua 
urgiei. Povăţuitorii tăi, în mijlocul tău, sunt ca nişte lei 
care urlă, care răpesc şi care mănâncă sufletele împi- 
lăndu-le»" (Iez. 22, 24-25). Iar puţin mai jos: „Preoţii 
tăi au călcat legea Mea şi au spurcat sfintele Mele; 
n-au făcut deosebire între ce e spurcat şi ce e sfânt, ci 
toate le erau la fel; iar de la sâmbetele Mele îşi întor- 
ceau ochii lor şi eram pângărit în mijlocul lor" (Iez. 
22, 26). Proorocul ameninţă apoi zidul şi pe cei ce-1 
văruiesc (Iez. 13, 15), adică şi pe cei ce păcătuiesc şi pe 
cei ce acoperă păcatele. Cu alte cuvinte, pe conducăto- 
rii şi pe preoţii cei răi, care duc la cădere casa lui Israel, 
după inimile lor cele înstrăinate în poftele lor. 

LXVI 

Am să tac apoi şi n-am să mai vorbesc de toate acelea 
câte le spune profetul Iezechiel despre păstorii care se 
păstoresc pe ei înşişi, care mănâncă lapte.e oilor, care se 
îmbracă cu lâna lor şi le taie pe cele grase, dar oile nu le 
păstoresc; pe cea slabă n-o întăresc, pe cea zdrobită n-o 
oblojesc, pe cea rătăcită n-o întorc, pe cea pierdută n-o 
caută, pe cea tare n-o cruţă, ci o dă gata cu munca şi-şi 
dau silinţa s-o piardă; aşa că oile s-au risipit pe întinsul 
câmpiei şi al muntelui, pentru că nu-s păstori; şi au ajuns 
mâncare tuturor păsărilor şi fiarelor, pentru că nu este 
cine să le caute si să le întoarcă (Iez. 34, 2-6). 



262 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

Ce mai spune apoi proorocul ? 

„Viu sunt Eu, zice Domnul. Pentru că păstorii s-au 
purtat aşa şi pentru că oile Mele au ajuns pradă (Iez. 
34, 8), iată Eu sunt asupra păstorilor şi voi cere oile 
Mele din mâinile lor. Oile le voi aduna şi le voi îngriji" 
(Iez. 34, 10-11), iar păstorii vor suferi pedepsele pe 
care le merită nişte păstori răi. 

LXVII 

Dar ca să nu lungesc cuvântul înşirând pe toţi profe- 
ţii şi cele ce-au spus ei, voi mai aminti numai unul, cu- 
noscut înainte de zămislire şi sfinţit din pântece (Ier. 1, 
5) - Ieremia a fost acesta -, iar pe ceilalţi îi voi sări. 

Ieremia cere apă pe capul lui şi izvor de lacrimi 
ochilor săi, ca să plângă după vrednicie pe Israel (Ier. 9, 
1). Nu mai puţin însă plânge şi răutatea întâistătătorilor 
lui Israel. 

LXVIII 

Dumnezu î îi zice lui Ieremia, mustrând pe prco'j: 
„Preoţii n-au zis: „Unde este Domnul ?". Şi cei ce ţi- 
neau legea Mea nu Mă ştiau şi păstorii au lepădat cre- 
dinţa în Mine" (Ier. 2, 8). Şi iarăşi spune: „Păstorii 
şi-au ieşit din minţi şi pe Domnul nu L-au căutat şi de 
aceea toată turma n-a înţeles şi oile s-au împrăştiat" 
(Ier. 10, 21). „Păstori mulţi, zice în altă parte, au stricat 
via Mea. Au pângărit partea Mea care-Mi era dorită, 
ca să ajungă pustie neumblată" (Ier. 12, 10). Apoi se 



263 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

adresează iarăşi păstorilor: „O, păstori, care pierdeţi şi 
împrăştiaţi oile păşunii Mele ! De aceea acestea zice 
Domnul celor ce păstoresc pe poporul Meu: «Voi aţi 
împrăştiat oile Mele, le-aţi izgonit şi nu le-aţi cercetat ! 
lată, Eu mă voi răzbuna pe voi după faptele voastre 
cele rele» (Ier. 23, 1-2). Şi vrea Ieremia ca păstorii să 
plângă, iar berbecii oilor să se vaite, că le-a venit vre- 
mea junghierii lor (Ier. 25, 34). 

LXIX 

Dar pentru ce trebuie să vorbesc de cele spuse în le- 
gea veche ? Care preot nu va găsi că se depărtează mult 
de canoanele şi regulile pe care le-a dat Pavel episco- 
pilor şi preoţilor, ca să fie treji, cuminţi, nebeţivi, nebă- 
tăuşi, destoinici să înveţe pe alţii (1 Tim. 3, 2-3; Tit 1, 
7-9), neprihăniţi în toate şi neatinşi de cele rele ? Ce 
vom spune de poruncile date de Iisus ucenicilor, când îi 
trimite la propovăduire ? (Matei 10, 9-10). Capul tutu- 
ror acestor porunci, ca să nu le spun pe fiecare, este ca 
să fie aşa de deosebiţi în ce priveşte virtutea, aşa de 
simpli şi de măsuraţi şi, ca să spun pe scurt, aşa de ce- 
reşti, încât Evanghelia să se răspândească datorită pur- 
tării lor nu mai puţin decât datorită cuvântului lor. 

LXX 

Pe mine mă înspăimântă şi fariseii şi cărturarii ocă- 
râţi şi mustraţi de Hristos. Ar trebui ca noi, după cum 
ni s-a poruncit, să-i întrecem cu mult în ce priveşte vir- 



264 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

tutea, dacă într-adevăr dorim împărăţia cerurilor; dar, 
spre ruşinea noastră, suntem mai răi decât ei în ce pri- 
veşte răutatea, încât e firesc să auzim şi noi spunân- 
du-ni-se ca şi lor: şerpi, pui de năpârcă (Matei 23, 33), 
povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi că- 
mila (Matei 23, 24), morminte murdare pe dinăuntru şi 
frumoase pe dinafară (Matei 23, 27), blide curate la ve- 
dere (Matei 23, 25) şi celelalte câte aceia sunt şi au 
auzit. 

LXXI 

Cu aceste gânduri trăiesc ziua şi noaptea. Aces- 
tea-mi topesc măduva, acestea-mi macină trupul şi nu 
mă lasă să fiu îndrăzneţ şi să privesc în sus. Acestea-mi 
smeresc sufletul, îmi îngenunchează mintea, îmi pun 
lanţ limbii şi mă fac să nu mă gândesc la preoţie, nici să 
îndrept şi să ocârmuiesc pe alţii, lucru mare şi covârşi- 
tor, ci să pot scăpa de urgia cea viitoare şi să pot să-mi 
scutur puţin rugina păcatului. Trebuie să fiu eu mai în- 
tâi curat şi apoi să curăţ pe alţii. Să fiu eu înţelept, ca să 
înţelepţesc pe alţii. Să fiu eu lumină, ca să uminez pe 
alţii. Să fiu eu aproape de Dumnezeu, ca să apropii pe 
alţii. Să fiu eu sfânt, ca să sfinţesc pe alţii. Ca să con- 
duc cu mâna, ca să sfătuiesc cu pricepere. 

LXXII 

Dar când vei ajunge să fii aşa ?, mă întreabă cei zo- 
riţi în toate, dar nu cu temei, cei care cu aceeaşi uşu- 



265 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

rinţă zidesc şi dărâmă. Când vei pune lumina în sfeş- 
nic ? (Matei 5, 15). Ce faci cu talantul? (Matei 25, 
14-30). Că aşa numesc ei darul meu ! 

Aceste întrebări îmi pun şi prietenii mei, care-s mai 
fierbinţi în prietenie decât în evlavie. 

Când voi ajunge aşa, o, prea vrednici prieteni, şi 
care-i răspunsul meu ? 

Nu-i departe sorocul, nici bătrâneţile cele mai de pe 
urmă ! Dar mai bună-i cărunteţea înţeleaptă decât tine- 
reţea fără-nvăţătură. Mai bună-i zăbovirea cu cap, decât 
graba necugetată. Mai bună-i domnia de câţiva ani, de- 
cât tirania îndelungată. După cum mai bun e un petec 
de pământ decât o moşie mare dobândită cu necinste şi 
cu jaf, după cum mai bun e puţin aur decât o grămadă 
mare de plumb, după cum mai bună e puţină lumină de- 
cât mult întuneric. 

LXXIII 

Să nu se asemene graba voastră, pripită foarte şi pri- 
mejdioasă, cu seminţele acelea care au căzut pe piatră 
şi care, pentru ca n-au avut pământ adânc, deşi răsărise- 
ră îndată, n-au putut suferi nici cea dintâi rază de soare 
(Matei 13, 5; Luca 8, 6), sau cu temelia casei pusă pe 
nisip, care n-a putut ţine piept, cât de cât, ploii şi vântu- 
rilor (Matei 7, 26-27; Luca 6, 48). „Vai de tine, cetate, 
care ai împărat tânăr!", zice Solomon (Eccl. 10, 16). 
, fiu fi grabnic la cuvânt" (Pilde 29, 20) e glasul acelu- 
iaşi Solomon, că ai mai puţin câştig, spune el, de pe 
urma pripelii la cuvânt decât de pe urma iuţelii la trea- 



266 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA ÎN PONT 

bă. Dar, în afară de asta, cine este cel ce crede că poate 
plăsmui, într-o singură zi, ca pe o statuie de lut, pe pre- 
ot, pe apărătorul adevărului, pe cel ce va sta împreună 
cu îngerii, pe cel ce va slăvi pe Dumnezeu împreună cu 
arhanghelii, pe cel ce va înălţa jertfele la jerfelnicul cel 
de sus, pe cel ce va fi preot împreună cu Hristos, pe cel 
ce va plăsmui din nou pe om, pe cel ce va restaura în 
om chipul lui Dumnezeu, pe cel ce va lucra pentru 
lumea cea de sus şi - ca să spun ceea ce-i mai mare - 
pe cel care va fi dumnezeu şi va face pe oameni 
dumnezei ? 

LXXIV 

Ştiu ai cui slujitori suntem ! Ştiu unde stăm şi unde 
trimitem ! Ştiu înălţimea lui Dumnezeu şi slăbiciunea 
omenească ! Şi-i ştiu şi puterea ! „Cerul este înalt, iar 
pământul adânc /" (Pilde 25, 3). 

Cine din cei încurcaţi în păcate se va sui la cer ? 
Cine încă înfăşurat cu întunericul cel de jos şi cu greu- 
tatea trupului va contempla curat cu mintea toată Min- 
tea şi se va amesteca cu existenţele veşnice şi nevăzute, 
fiind încă între cele trecătoare şi văzute ? Abia unul din 
cei tare curaţi de ar putea vedea aici pe pământ chipul 
Binelui, aşa cum vedem soarele în apă ! 

„Cine a măsurat apa cu mâna, cerul cu palma şi tot 
pământul cu pumnul ? Cine a pus munţii cu cântarul şi 
dealurile cu cumpăna ? (Isaia 40, 12). Care e locul 
odihnei Lui (Isaia 66, 1) şi cu care din toate se va ase- 
măna ?" (Isaia 40, 18,25). 



267 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZ1ANZ 



LXXV 



Cine a făcut pe toate cu cuvântul (Ps. 32, 6; Ioan 1, 
3) şi a făcut cu înţelepciune pe om ? (Fac. 1, 26; 2, 7). 
Cine a unit pe cele despărţite şi a împreunat lutul cu 
duhul, alcătuind omul, această fiinţă văzută şi nevăzută, 
vremelnică şi nemuritoare, pământească şi cerească, 
care se atinge de Dumnezeu şi nu-L cuprinde, care, cu 
cât se apropie de Dumnezeu, cu atât se depărtează? 
Spus-a Solomon: ,£is-am, mă voi înţelepţi ! Şi înţelep- 
ciunea s-a depărtat de mine mai mult decât era" (Eccl. 
7, 24-25). Şi într-adevăr „cel ce adaugă ştiinţă adaugă 
durere" (Eccl. 1, 18), pentru că nu-i mai mare bucuria 
pentru ştiinţa pe care am dobândit-o decât durerea pen- 
tru ştiinţa care ne lipseşte. E la fel, după părerea mea, 
cu ceea ce se întâmplă cu cei smulşi de lângă izvor 
când încă li-i sete, sau cu cei care socot că au ceva, dar 
nu-1 pot ţine, sau cu cei pe care i-a părăsit îndată lu- 
mina de fulger, după ce i-a luminat. 

LXXVI 

Aceste gânduri mă ţineau jos, mă făceau smerit şi 
mă convingeau că e bine să ascult glas de laudă, să ră- 
mân simplu credincios, decât să fiu tâlcuitorul celor 
mai presus de puterile mele, al măreţiei, înălţimii şi 
vredniciei lui Dumnezeu. Abia firile cele curate de pot 
cuprinde strălucirea lui Dumnezeu pe Care îl acoperă 
adâncul (Ps. 103, 7), al Cărui ascuns este întuneric (Ps., 
17, 13), deşi este lumină prea curată şi, celor mai mulţi, 



268 



CUVÂNT DE APÂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

neapropiată. Abia ele de pot cuprinde strălucirea lui 
Dumnezeu, Care este în tot acest univers şi în afară de 
univers, Care este tot bun şi mai presus de tot binele, 
care luminează mintea, dar scapă iuţelii şi înălţimii 
minţii, Care cu cât se depărtează cu cât se înţelege, iar 
prin această fugă ridică la cele de sus pe cel îndrăgostit 
de El, că este urmărit tocmai pentru că Se ascunde. 

LXXVII 

Atât e de înalt şi aşa este ceea ce se doreşte şi se 
urmăreşte ! Şi tot aşa trebuie să fie şi nuntaşul şi peţi- 
torul sufletelor, preotul ! 

Eu însă mă tem să nu fiu aruncat, cu mâinile şi pi- 
cioarele legate, afară din cămara cea de nuntă, pentru 
că, nefiind îmbrăcat cu haină de nuntă, m-am aşezat cu 
îndrăznire printre nuntaşi (Matei 22, 11-13). Mi-i tea- 
mă, cu toate că am fost chemat din tinereţe la preoţie; 
iar ca să spun ceva necunoscut celor mulţi, am fost sor- 
tit preoţiei din pântecele maicii mele, am fost făcut dar 
lui Dumnezeu prin făgăduinţa mamei mele, şi am întă- 
rit acest dar mai târziu, în vremea primejdiilor prin care 
am trecut 14 . Dorul de a fi preot a crescut o dată cu mine, 
iar cugetul alerga şi el cu mine. Am dat toate, aducân- 
du-le Celui ce m-a sortit şi m-a mântuit: avere, slavă, 
sănătate, talentul oratoric chiar. Acestea mi-au fost de 
folos numai la aceea că m-au învăţat să le dispreţuiesc 
şi să am pe Hristos, pe Care L-am preferat lor. Dulci 



14 Vezi nota 10. 



269 



SFANŢUL GRIGORIB DIN NAZIANZ 

sunt pentru mine cuvintele lui Dumnezeu, ca fagurii de 
miere (Ps. 118, 103; 18, 11). Am chemat priceperea şi 
am dat înţelepciunii glasul meu (Pilde 2, 3). în afară de 
celelalte foloase, le-am mai avut şi pe acestea: am pus 
mâniei măsură, mi-am înfrânat limba, mi-am cuminţit 
ochiul, mi-am povăţuit stomacul şi am călcat în picioa- 
re slava care rămâne aici jos. Grăiesc ca un nebun (2 
Cor. 11, 23), dar voi grăi. în acestea n-am fost poate 
mai trândav decât mulţi dintre creştini. 



LXXVIII 

Dar este mai presus de puterile mele să fiu preot, să 
primesc să conduc şi să îndrumez sufletele, când încă 
nici nu m-am învăţat să mă păstoresc bine pe mine în- 
sumi şi nici nu mi-am curăţat sufletul cât trebuie, ca să 
mi se poată încredinţa supravegherea turmei - şi asta mai 
ales în vremuri ca acestea, când vezi că ceilalţi preoţi 
tulbură şi întorc totul pe dos; când e de dorit să fugi din 
lume, să te retragi sub un acoperiş, să te ascunzi de 
furtuna şi întunecimea aduse de cel viclean; când creşti- 
nii se luptă unii cu alţii; când s-a dus şi bruma de dragos- 
te, dacă a fost cândva; când, de altfel, preotul nu-i decât 
un nume gol şi când se aruncă cu dispreţ asupra că- 
peteniilor duhovniceşti, după cum se spune (Ps. 106, 40). 



LXXIX 



Şi de-ar fi preotul numai un nume gol ! Dar să se în- 
toarcă ocara asupra capetelor preoţilor celor fără de 



270 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

Dumnezeu ! Orice frică a fost izgonită din sufletul lor 
şi a fost înlocuită cu neruşinarea. Ştiinţa şi adâncurile 
Duhului ? E de ajuns să le vrei, ca să le ai ! Toţi suntem 
bine-credincioşi numai într-un singur lucru: să osândim 
necredinţa altora ! Ne ducem la judecători păgâni ca să 
ne judece; aruncăm cele sfinte câinilor şi punem mărgă- 
ritarele înaintea porcilor (Matei 7, 6), făcând cunoscute 
cele dumnezeieşti unor urechi şi suflete spurcate. îm- 
plinim, noi ticăloşii, cu sârguinţă dorinţele duşmanilor 
noştri şi nu ne ruşinăm să ne desfrânăm în îndeletniciri- 
le noastre (Ps. 105, 38). 

Moabiţii şi amoniţii, cărora nici nu le era îngăduit să 
treacă pe lângă Biserica Domnului (Deut. 23, 3), intră în 
locurile cele mai sfinte ale noastre. Am deschis tuturora, 
nu uşile dreptăţii (Ps. 117, 19), ci uşile ocării şi obrăzni- 
cirii unora împotriva altora. La noi, cel mai bun preot 
nu-i acela care de frica lui Dumnezeu nu scoate din gură 
cuvânt de prisos, ci acela care bârfeşte cel mai mult pe 
aproapele său, pe faţă sau pe ocolite, care învârteşte sub 
limba lui osteneală şi durere (Ps. 9, 27), sau, ca să spun 
mai potrivit, venin de aspidă (Ps. 139, 3). 

LXXX 

Ne iscodim unii altora păcatele, nu ca să le plângem, 
ci ca să le bârfim; nu ca să ne vindecăm, ci ca să ne ră- 
nim şi mai mult şi ca să ne acoperim păcatele noastre 
cu păcatele semenilor noştri. Nu purtările semenilor 
noştri ne fac să-i socotim răi sau buni, ci duşmănia sau 
prietenia. Ce lăudăm azi, bârfim mâine; iar cele înfie- 



271 



SFANŢUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 



rate de alţii sunt admirate de noi. Cu uşurinţă îngăduim 
totul unei vieţi păcătoase ! Aşa de mărinimoşi suntem 
cu păcatul ! 



LXXXI 

Au ajuns toate ca la început, când încă nu era făcută 
lumea, când nu era nici ordinea, nici frumuseţea de 
acum, ci totul era amestecat şi învălmăşit şi era nevoie 
de o mână şi de o putere care să dea formă haosului. 
Sau, dacă vrei, toate au ajuns ca într-o luptă pe timp de 
noapte, când abia luminează luna şi nu poţi deosebi fe- 
ţele duşmanilor de ale prietenilor, sau ca într-o luptă 
mare, pe timp de furtună, când vânturile suflă, marea 
fierbe, valurile năvălesc, corăbiile se izbesc, vâslele 
se-ncurcă, comenzile răsună şi cei căzuţi se vaită; când 
zgomotul te acoperă, când nu ştii ce să faci şi n-ai timp 
de vitejie ! Vai, ce grozăvie ! Cădem unii peste alţii şi 
ne mâncăm unii pe alţii ! 



LXXXII 

Şi nu-i poporul într-un fel, iar preotul în alt fel, ci mi 
se pare că acum s-a împlinit întocmai ceea ce se spunea 
în vechime a blestem: „A ajuns preotul ca şi poporul" 
(Isaia 24, 2; Osea, 4, 9). Nu sunt cei mulţi aşa, iar întâi- 
stătătorii poporului şi conducătorii lui duhovniceşti alt- 
fel, ci poporul duce pe faţă război cu preoţii, având ca 
temei de încredinţare dreapta lui credinţă. Şi pe toţi câţi 
fac asta pentru credinţă şi pentru dogmele cele mai 



272 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

înalte şi de frunte, nici eu nu-i ţin de rău, ci, dimpotri- 
vă, dacă trebuie să spun adevărul, îi laud şi-s de acord 
cu ei. O, dacă aş fi unul din cei ce luptă pentru adevăr 
şi sunt urâţi pentru adevăr ! Dar, mai bine zis, mă voi 
lăuda că sunt ! Mai bine un război vrednic de laudă, 
decât o pace care te desparte de Dumnezeu ! Pentru 
aceea Duhul pune arma în mâna luptătorului celui 
blând (Ioil 3, 1 1), ca să poată lupta mai bine. 

LXXXIII 

Sunt însă, printre noi, credincioşi care luptă pentru 
lucruri de nimic şi de nici un folos, şi-şi fac, prosteşte 
şi cu îndrăzneală, tovarăşi ai luptei celei rele pe cine 
pot. Mai mult ! Amestecă credinţa în toate şi târăsc nu- 
mele sfânt de creştini în certurile lor. Din pricina asta, 
după cum e şi firesc, noi preoţii suntem urâţi între nea- 
muri - şi ceea ce-i mai rău e că nici nu putem spune că 
nu pe bună dreptate - şi suntem bârfiţi şi de cei mai 
buni dintre credincioşi. Şi nu e de mirare dacă suntem 
bârfiţi chiar de credincioşii de rând, care abia de pot 
înţelege ceva din cele bune. 

LXXXIV 

Pe la spatele nostru lucrează păcătoşii (Ps. 128, 3) şi 
cele ce gândim unii împotriva altora pe acelea le spun 
aceia împotriva tuturor creştinilor. Am ajuns privelişte 
nouă, nu îngerilor şi oamenilor (1 Cor. 4, 9; Evr. 10, 
33), ca Pavel, cel mai viteaz dintre atleţi, care a luptat 



273 



SFÂNTUL.GRIGORIE DIN NAZIANZ 

cu începătoriile şi cu stăpâniile (Efes. 6, 12), ci prive- 
lişte tuturor celor răi, aproape. Suntem bârfiţi în orice 
timp şi în orice loc ! în piaţă, la un pahar de vin, la pe- 
treceri, la jale ! Am fost puşi chiar şi pe scenă - aproa- 
pe că-mi vin lacrimi în ochi când spun asta - şi suntem 
ridiculizaţi la fel cu cei mai mari stricaţi. Şi nimic nu-i 
atât de plăcut ascultătorilor şi spectatorilor ca atunci 
când creştinul e batjocorit pe scenă ! 



LXXXV 

Asta a adus asupra noastră războiul cel dintre noi ! 
Asta au făcut cei ce se luptă pentru bine şi blândeţe, de- 
păşind măsura ! Asta au făcut cei ce iubesc pe Dum- 
nezeu mai mult decât e de folos ! Că nu este îngăduit să 
lupţi decât după cum porunceşte legea (2 Tim. 2, 5); nu 
ţi-i îngăduit să dai altă luptă. Atletul care luptă altfel 
decât îngăduie legile luptei, care nu se luptă după legile 
puse luptei, este fluierat, ocărât şi pierde victoria, oricât 
de viteaz şi iscusit ar fi. Oare când lupţi pentru Hristos, 
nu trebuie să lupţi după legile lui Hristos ? Vei face 
oa "•• bucurie păcii, adi ă lui Hristos, Care c pacea, când 
lupţi pentru El aşa cum nu trebuie ? 

LXXXVI 

Dracii şi acum se cutremură când este chemat nu- 
mele lui Hristos. Şi puterea acestui nume n-a fost slăbi- 
tă nici chiar de răutatea noastră ! Noi însă nu ne ruşi- 
năm să facem de ocară un nume atât de sfânt, realitate 



274 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

şi nume, cu toate că-L auzim pe Hristos strigându-ne în 
faţă chiar în fiecare zi: ,flumele Meu este hulit între 
neamuri din pricina voastră" (Isaia 52, 5; Rom. 2, 24). 

LXXXVII 

Nu mă tem de războiul ce ni-1 dau duşmanii din afa- 
ră, nici de fiara care s-a ridicat acum împotriva Bise- 
ricilor ! 15 . Nu mă tem de pliroma celui viclean 16 , chiar 
de m-ar ameninţa cu focul, cu sabia, cu fiarele, cu arun- 
carea în prăpastie şi în groapă ! Chiar dacă duşmanul de 
acum ar fi cel mai crud dintre toţi duşmanii care s-au 
pornit cândva nebuneşte împotriva Bisericii, chiar dacă 
va descoperi munci încă şi mai cumplite ! împotriva tu- 
turor acestora am un leac, o cale spre biruinţă - în Hris- 
tos mă voi lăuda (Filip. 3, 3; Gal. 6, 14; 1 Cor. 1,31)-, 
moartea pentru Hristos ! 

LXXXVIII 

Dar împotriva războiului dintre creştini nu ştiu ce să 
fac, ce ajutor să găsesc, ce cuvânt înţelept, ce har ! Nu 
ştiu ce armură să-mi pun împotriva uneltirilor celui vi- 
clean (Efes. 6, 11). Care om îl va birui ? Care Moise 
să-şi întindă mâinile pe munte în chipul crucii (leş. 17, 



15 Prin „fiara care s-a ridicat acum împotriva Bisericilor", Sfântul Gri- 
gorie din Nazianz înţelege pe împăratul Iulian Apostatul (3 noiembrie 
361-26 iunie 363). 

16 Prin „cel viclean", calificativ dat de Sfinţii Părinţi mai cu seamă 
diavolului, este gândit tot Iulian, iar prin „pliromă", tot arsenalul lui de 
luptă. 



275 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

11), preînchipuind crucea, ca să biruie ? Care Isus al lui 
Navi, care să aibă alături de el în luptă pe voievodul 
oştirilor dumnezeieşti ? (Iosua 5, 14). Care David, fie 
cântând psalmi (1 Regi 16, 16), fie luptând cu praştia (1 
Regi 17, 37-52), să fie încins de Dumnezeu cu putere 
de luptă, căruia Dumnezeu să-i deprindă degetele la 
război (Ps. 143, 1)? Care Samuel să se roage pentru 
popor, să aducă jertfe (1 Regi 7, 5-12), să ungă împărat 
pe unul în stare să biruie (1 Regi 10, 1) ? Care Ieremia 
să scrie plângeri pentru Israel şi să plângă după vredni- 
cie războiul acesta (Plâng. 1-5) ? 



LXXXIX 

Care om va striga: „Cruţă, Doamne, poporul Tău şi 
nu da spre ocară moştenirea Ta, ca să o stăpânească 
neamurile" (Ioil 2, 17) ? Care Noe, Iov sau Daniel (Iez. 
14, 14, 20) să se roage pentru alţii şi să fie socotiţi aju- 
tători, şi să se roage pentru noi ? Care om, deci, se va 
ruga ca să potolească puţin războiul dintre noi, ca să 
fim noi înşine, ca să ne cunoştem unii pe alţii, ca să nu 
mai fim Iuda şi Israel, nici Roboam şi Ieroboam, nici 
Ierusalim şi Samaria, care pentru păcatele lor pe rând 
au fost daţi în mâinile duşmanilor şi pe rând jeliţi, ci să 
fim un singur Israel ? 

xc 

Eu, mărturisesc, sunt mai slab decât acest război. De 
aceea am fugit, mi-am acoperit faţa de ruşine (Ps. 68, 



276 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

9) şi am căutat să stau singur (Plâng. 3, 28). Că m-am 
umplut de amărăciune (Ier. 15, 17). Am căutat chiar să 
tac, înţelegând că vremurile sunt grele (Mih. 2, 3). Că 
au azvârlit din picioare cei iubiţi (Deut. 32, 15). Că am 
ajuns să fim depărtaţi (Ier. 3, 14), noi, via cea cu viţă 
bună (Osea 10, 1), via cea adevărată, roditoare (Ier. 2, 
21), toată frumoasă (Ier. 11, 16), care creştea bine cu 
picăturile cele de sus (Ps. 64, 1 1). 

S-a întors întru necinste diadema frumuseţii mele 
(înţ. Sol. 5, 17), pecetea slavei mele (1 Cor. 9, 2), cu- 
nuna laudei mele (1 Tes. 2, 19). Dacă este cineva cu- 
rajos şi viteaz, să dea o astfel de luptă ! îl fericesc 
pentru curajul şi vitejia lui ! 

xci 

Şi încă n-am vorbit de războiul cel dinăuntrul meu, 
de războiul din mine însumi, de războiul cu patimile, 
de războiul dus împotriva mea, zi şi noapte, uneori pe 
ascuns, alteori pe faţă, de trupul cel smerit (Filip. 3, 
21), care, ca un val, mă ridică şi mă pogoară şi mă în- 
vârte şi prin simţuri şi prin vâriejul celorlalte desfătări 
ale vieţii acesteia. N-am vorbit încă de războiul dus îm- 
potriva mea de tina noroiului (Ps. 39, 2), în care sunt 
înfipt de legea păcatului, care se luptă împotriva legii 
duhului (Rom. 7, 23), care încearcă să strice icoana cea 
împărătească din noi şi revărsarea dumnezeiască câtă a 
fost pusă de Dumnezeu în noi. Materia, care te trage în 
jos, abia de o poţi birui ! Şi o poţi birui după ce printr-o 
îndelungată îndeletnicire filosofică te-ai povăţuit pe 



277 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

tine însuţi şi ţi-ai desprins încetul cu încetul sufletul no- 
bil şi luminos de trupul cel smerit şi unit cu întunericul 
sau după ce ai avut parte de mila lui Dumnezeu sau şi 
amândouă acestea, şi te-ai îngrijit să priveşti mai ales la 
cele de sus. Dar înainte de a birui materia - atât cât 
omeneşte e cu putinţă -, înainte de a-ţi curaţi mintea 
îndeajuns şi de a ajunge prin apropierea ta de Dumne- 
zeu cu mult mai presus de credincioşi, ştiu că e primej- 
dios să primeşti sarcina conducerii sufletelor, sarcina 
de a fi mijlocitor între Dumnezeu şi oameni - căci asta 
este preotul. 



xcn 

Dar de unde mi-a intrat în suflet frica asta de preo- 
ţie ? Vă voi spune-o, ca să nu socotiţi că sunt mai fricos 
decât se cuvine, ci, dimpotrivă, să-mi lăudaţi prudenţa. 

Am auzit de Moise când i-a grăit Dumnezeu. Erau 
mai mulţi chemaţi la Muntele Sinai: Aaron cu cei doi 
fii ai lui, tot preoţi, şi cei şaptezeci de bătrâni din sfat; 
acestora li s-a poruncit să se închine de departe şi nu- 
nai lui Moise i s-? poruncit să se aprorie de munte; po- 
porului însă i s-a poruncit să nu se suie împreună cu ei 
(leş. 24, 1-2), pentru că nu trebuie să se apropie de 
Dumnezeu toţi, ci numai cel care, ca şi Moise, poate 
cuprinde slava lui Dumnezeu. Dar încă şi mai înainte, 
la început, când s-a dat legea, pentru toţi ceilalţi trâmbi- 
ţele, fulgerele, tunetele, ceaţa, muntele fumegând, ame- 
ninţări pline de groază (leş. 19, 16-19; Evr. 12, 18) - 
„chiar fiara, de se va apropia de munte, să fie ucisă cu 



278 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

pietre" (leş. 19, 13; Evr. 12, 20); şi toate celelalte sem- 
ne asemenea acestora îi ţineau jos şi mare lucru era 
pentru ei să audă numai glasul lui Dumnezeu (leş. 20, 
18-20), cu toate că fuseseră foarte bine curăţiţi (leş. 19, 
14). Moise însă s-a suit pe munte (leş. 19, 3), a intrat în 
nor (leş. 20, 21), i s-a dat legea (leş. 20, 1-23), a primit 
tablele (leş. 31, 18). Pentru cei mulţi litera, pentru cei 
peste cei mulţi duhul (2 Cor. 3, 6-8). 

xcin 

Am auzit şi de Nadab şi Abiud, că au fost mistuiţi de 
foc străin numai pentru că au tămâiat cu foc străin 
(Lev. 10, 1-2); au fost pedepsiţi pentru nelegiuirea pe 
care au săvârşit-o; şi şi-au găsit pieirea chiar în locul şi 
timpul când au săvârşit nelegiuirea. N-a putut să-i sca- 
pe nici Aaron, tatăl lor, care era al doilea după Moise 
înaintea lui Dumnezeu. 

Am auzit şi de Eli preotul, ca şi de Uza, care a trăit 
puţin mai târziu. Am auzit de Eli că a fost pedepsit pen- 
tru nelegiuirea fiilor lui (1 Regi 4, 13-19) îndrăznită 
împotriva jertfelor; că au luat înainte de vreme din ca- 
zane carnea adusă ca jertfă (1 Regi, 2, 13-18). Şi doar 
Eli nu le încuviinţase nelegiuirea, ci, dimpotrivă, dese- 
ori îi mustra mult (1 Regi. 2, 23-26). Am auzit şi de 
Uza, că a pierit numai pentru că s-a atins de chivotul lui 
Dumnezeu, ca să-1 ţină, când era să fie răsturnat de boii 
care trăgeau carul cu chivotul (2 Regi 6, 6-7); chivotul 
a scăpat, dar Uza a pierit, pentru că Dumnezeu păzeşte 
sfinţenia chivotului. 



279 



SFANŢUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 



XCIV 



Ştiu iarăşi că nu rămâneau necercetate nici cusururi- 
le trupeşti ale preoţilor (Lev. 21, 17-23) sau ale jertfelor 
(Lev. 22, 21-25), ci era legiuit ca cei desăvârşiţi să adu- 
că jertfe desăvârşite, simbol, după părerea mea, al inte- 
grităţii sufleteşti. Nu era apoi îngăduit oricui să se atin- 
gă de veşmintele peoţeşti sau de vasele sfinte (Num. 4, 
15). Chiar jertfele nu se puteau mânca de oricine şi ori- 
când (leş. 29, 32; Lev. 8, 31). Nu era îngăduit să faci 
untdelemnul ungerii şi tămâia alcătuirii aşa cum faci 
untdelemnul şi tămâia obişnuită (leş. 30, 9, 25). Nu era 
îngăduit să intre în templu cel care avea cea mai mică 
necurăţie trupească sau sufletească. Atât de puţin trebu- 
ia să îndrăznească cineva să intre în Sfânta Sfintelor, 
încât intrarea în Sfânta Sfintelor era îngăduită numai o 
singură dată pe an şi numai unei singure persoane (leş. 
30, 10; Lev. 16, 34; Evr. 9, 7). Atât de puţin era în- 
găduit cuiva să vadă sau să se atingă de catapeteasmă 
sau de acoperământul împăcării sau de chivot sau de 
Heruvimi ! 



xcv 

Ştiind dar acestea şi că nimeni nu-i vrednic de mare- 
le Dumnezeu, de jertfă, de arhiereu, dacă nu s-a adus 
mai întâi pe el lui Dumnezeu jertfă vie şi sfântă (Rom. 
12, 1), dacă n-a arătat slujbă cuvântătoare bine plăcută 
lui Dumnezeu (Rom. 12, 1), dacă n-a jertfit lui Dumne- 
zeu jertfă de laudă (Ps. 49, 15) şi duh umilit (Ps. 50, 
18), singura jertfă pe care o cere de la noi Cel ce dă toa- 



280 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

te; ştiindu-le, dar, pe acestea, cum aş fi îndrăznit eu să-I 
aduc lui Dumnezeu jertfa euharistică, antitipul 17 marilor 
taine ? Cum aş fi îndrăznit să îmbrac chip şi nume de 
preot înainte de a-mi desăvârşi mâinile cu fapte cuvi- 
oase, înainte de a-mi obişnui ochiul să vadă netulburat 
creaţia numai spre admirarea Creatorului, iar nu spre 
paguba Plăsmuitorului; înainte de a-mi deschide ure- 
chile la învăţătura Domnului (îs. 50, 6), de a-mi adăuga 
ureche care să poată auzi uşor (îs. 50, 5), de a-mi atârna 
cercel de aur cu piatră de sardion de mare preţ, cuvânt 
înţelept la ureche ascultătoare (Pilde 25, 12), înainte de 
a-mi deschide gura, buzele şi limba; gura, ca să se des- 
chidă şi să tragă duh (Ps. 118, 131) sau ca să se lărgeas- 
că şi să se umple (Ps. 80, 9) de tainele şi de dogmele 
care se grăiesc în Duh (1 Cor. 14, 2); buzele, ca să se 
lege, după cum spune înţelepciunea lui Solomon, cu 
pricepere dumnezeiască (Pilde 15, 7) - iar eu aş mai 
adăuga: să se şi dezlege la timp; limba, ca să se umple 
de bucurie (Ps. 125, 2), ca să ajungă pană de dumneze- 
iască cântare, înălţată spre slavă, deşteptată dimineaţa 
(Ps. 56, 11), până ce se lipeşte de gâtlej (Ps. 136, 7) de 



17 Sfântul Grigorie din Nazianz vorbeşte aici despre identitatea jertfei 
euharistice cu jertfa de pe cruce. Acesta este sensul cuvântului 
âvTÎTDTtov, folosit aici de Teolog. Termenul acesta tehnic, cunoscut şi de 
Scriptura Noului Testament (Evr. 9, 24 şi I Petru 3, 21) înseamnă: identi- 
tate, reprezentare exactă, înfăţişare aidoma, nu: chip, sau, mai rău, închi- 
puire, cum este tradus la noi îndeobşte în Noul Testament. în această 
traducere am întrebuinţat cuvântul în forma lui originală: antitip, ca fiind 
mai expresiv, mai cuprinzător, mai bogat decât termenul de înfăţişare 
aidoma sau reprezentare exactă. De altfel, teologia ortodoxă are termeni 
intraductibili şi e bine şi potrivit ca şi în traducere să fie întrebuinţaţi ca 
atare. Traducându-i, le ştirbeşti sfera şi le întuneci înţelesul, dacă nu cum- 
va îi răstălmăceşti de-a dreptul. 



281 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

oboseală; înainte de a-mi sta picioarele pe piatră (Ps. 
39, 3), desăvârşite ca ale cerbilor (Ps. 17, 36), înainte 
de a mi se îndrepta paşii mei după Dumnezeu, fără să 
se abată cât de cât din cale, înainte de a ajunge orice 
mădular al meu armă de dreptate (Rom. 6, 13) şi înain- 
te de a lepăda tot ce e muritor, fiind înghiţit de viaţă (2 
Cor. 5, 4) şi făcând loc Duhului ? 



XCVI 

Care om ar îndrăzni să îmbrace chip şi nume de 
preot, când încă nu i s-a aprins inima de cuvintele cele 
curate şi în foc lămurite (Ps. 11, 6) ale lui Dumnezeu, 
spre a i se deschide Scripturile (Luca 24, 45); când încă 
nu le-a scris întreit pe latul inimii 18 , ca să aibă gândul 
lui Hristos (1 Cor. 2, 16); când încă n-a ajuns înăuntrul 
vistieriilor, ascunse mulţimii credincioşilor, înăuntrul 
vistieriilor celor nevăzute şi întunecoase (Col. 2, 3), ca 
să contemple bogăţia din ele şi să poată îmbogăţi şi pe 
alţii, lămurind pe cele duhovniceşti cu cele duhovni- 
ceşti ? (1 Cor. 2, 13). 

XCVII 

Care om ar îndrăzni să îmbrace chip şi nume de pre- 
ot, când încă n-a contemplat, cum se cuvine să contem- 
pli, frumuseţea Domnului, cercetând Biserica Lui (Ps. 
26, 8), dar, mai bine spus, când încă n-a ajuns, în duh, 
biserică a Dumnezeului Celui viu (2 Cor. 6, 16) şi locaş 



18 Potrivit celor trei sensuri ale Scripturii literal, moral şi alegoric. 

282 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 

viu al lui Hristos ? (Efes. 2, 22). Care om ar îndrăzni să 
îmbrace chip şi nume de preot, când încă nu cunoaşte 
care e înrudirea şi deosebirea dintre tipuri şi adevăr, ca 
să se depărteze de tipuri şi să se alăture de adevăr, ca să 
fugă de vechimea literei şi să slujească noutăţii Duhu- 
lui, ca să se mute curat în legea împlinită duhovniceşte 
în har, prin desfiinţarea literei ? 



xcvm 

Care om ar îndrăzni să îmbrace chip şi nume de preot, 
când încă n-a trecut prin faptă şi contemplaţie, toate 
numele lui Hristos şi puterile acestor nume, atât ale celor 
înalte şi dintâi, cât şi ale celor smerite pentru noi şi de pe 
urmă 19 : Dumnezeu (Ioan 1, 1), Fiu (Ps. 2, 5; Evr. 1, 5; 
Ioan 1,18), Chip (2 Cor. 4, 4; Col. 1, 15.), Cuvânt (Ioan 
1, 1), înţelepciune (1 Cor. 1, 24, 30), Adevăr (Ioan 14, 
6), Lumină (Ioan 1, 4), Viată (Ioan 14, 6; 1, 4; 11, 25; 
Col. 3, 4), Putere (1 Cor. 1, 24), Abur (înţ. Sol. 7, 24), 
Revărsare (înţ. Sol. 7, 24), Strălucire (înţ. Sol. 7, 25; 
Evr. 1, 3), Făcător (Ioan 1, 3; Col. 1, 16), împărat 
(Matei 2, 2; Luca 19, 38; 23, 3; Fapte 17, 7; 1 Tim. 1, 
17; 6, 15), Cap (Efes. 4, 15; Col. 1, 18), Lege (Rom. 8, 
2; Gal. 6, 2), Cale (Ioan 14, 6), Uşă (Ioan 10, 9), Temelie 
(1 Cor. 3, 11), Piatră (Matei 16, 18; Efes. 2, 20), 
Mărgăritar, Pace (Efes. 2, 14), Dreptate (1 Cor. 1, 30), 
Sfinţenie (1 Cor. 1, 30), Răscumpărare (1 Cor. 1, 30), 
Om (Ioan 19, 5; Filip. 2, 7), Rob (Filip. 2, 7), Păstor 
(Ioan 10, 11), Miel (Ioan, 1, 29, 36), Arhiereu (Evr. 3, 1; 



19 Adică numele lui Hristos, cele de dinainte de întrupare şi cele de 
după întrupare. 

283 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

5, 5, 10; 7, 26-27; 9, 11), Jertfă (Evr. 10, 12), 
Întâi-Născut înainte de creaţie (Col. 1, 15), Întâi-Născut 
din morţi (Col. 1,18), înviere (Ioan 1 1, 25) ? Care om ar 
îndrăzni să îmbrace chip şi nume de preot, când ascultă 
încă 20 cu nepăsare aceste nume şi realităţi şi încă nu s-a 
unit cu Cuvântul şi nu s-a împărtăşit cu El, potrivit 
puterii şi numirii fiecăruia din aceste nume ? 



xcix 

Care om ar primi cu bucurie şi cu dragă inimă să 
stea în fruntea Bisericii lui Hristos, când încă nu s-a în- 
deletnicit, nici n-a învăţat să vorbească înţelepciunea 
lui Dumnezeu cea ascunsă (1 Cor. 2, 7) întru taină, 
când încă este prunc (Gal. 4, 3), când încă se hrăneşte 
cu lapte (1 Cor. 3, 2; Evr. 5, 12, 13), când încă nu este 
între cei număraţi în Israel (Num. 4, 2-3), nici între cei 
rânduiţi în oştirea lui Dumnezeu (Num. 31, 3-5), când 
încă nu poate să ia ca un bărbat crucea lui Hristos (Ma- 
tei 10, 38; 16, 24; Marcu 8, 34; Luca 9, 23; 14, 27), 
când încă nu este poate un mădular din cele mai de cin- 
ste ale Bisericii lui Hristos ? Eu nu l-aş sfătui să o facă, 
de m-ar lua judecător şi sfătuitor. 

Aceasta-i cea mai mare dintre temeri, aceastea-i cea 
mai grozavă dintre primejdii pentru orice om care pri- 
cepe şi măreţia slujbei preoţeşti bine îndeplinite, şi pră- 
pădul nereuşitei. 



20 Tradus după lectura mss. Reg. şi Colb. 3. 

284 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 



Altul să călătorească pe marea aceasta ca să neguţă- 
torească, îmi spuneam eu ! Altul să străbată oceane în- 
depărtate, să fie purtat necontenit de vânturi şi de va- 
luri, să câştige şi mult şi, dacă aşa i-e soarta, să se pri- 
mejduiască. Altul, care e şi bun corăbier, şi bun negus- 
tor ! Eu prefer să rămân pe uscat, să ar o brazdă mică şi 
plăcută, să salut de departe câştigurile şi marea, să tră- 
iesc aşa cum voi putea, cu puţină şi sărăcăcioasă hrană. 
Prefer să duc o viaţă sigură şi neînvălurată, decât să mă 
arunc în îndelungate şi mari primejdii pentru câştiguri 
mari. 



ci 

Pentru un om mare şi vrednic e o pagubă dacă nu 
întreprinde lucruri mari, dacă nu întinde asupra multora 
puterile lui, dacă se mărgineşte la lucruri mici. S-ar 
asemăna cu o lumină mare, care luminează o casă mică 
sau cu o armură grea pusă pe un trup de copil. Pentru 
un om mic este însă de folos să se ocupe de lucruri 
mici, ca nu cumva, încercând lucruri peste puterile lui, 
să se facă de râs şi să-şi adauge şi primejdie. Nu se cu- 
vine să zidească un turn altul decât cel care are cu ce 
să-1 termine, aşa precum am auzit din Sfintele Scripturi 
(Luca 14, 28-30). 



cu 

Aceasta-i apologia fugii mele de preoţie. Şi o apolo- 
gie poate cam lungă. Acestea-s, prietenilor şi fraţilor, 



285 



SFANŢUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

pricinile care m-au făcut să plec dintre voi, pricini pline 
de întristare pentru mine şi poate pentru voi, dar cu to- 
tul constrângătoare, după cum socoteam atunci. 

Dar m-au readus la voi mai cu seamă dorul de voi şi 
presimţirea că şi voi la fel mă doreaţi. Nimic nu întăreş- 
te atât dragostea ca dragostea împărtăşită. 

cm 

A doua pricină a întoarcerii mele este o grijă perso- 
nală, o îndatorire proprie: bătrâneţea şi slăbiciunea sfin- 
ţilor mei părinţi, care sufereau mai mult din pricina 
mea decât din pricina vârstei lor - a acestui patriarh 
Avraam, cap cinstit al meu şi numărat împreună cu în- 
gerii, şi a acestei Saara, care m-a născut şi duhovniceş- 
te, prin învăţătura credinţei -, ca să le fiu toiag bătrâne- 
ţilor şi sprijin slăbiciunii. Aceasta-i una din cele dintâi 
făgăduinţe pe care le făcusem şi cred că am îndeplinit-o 
cât mi-a fost cu putinţă, că am renunţat chiar la viaţa 
sihăstrească, pentru mine cel mai de preţ bun şi nume 
din toate; sau, ca să grăiesc mai adevărat, abia acum 
duc viaţă sihăstrească, acum când parcă nu sihăstresc. 
N-am vrut să zădărnicesc toată osteneala vieţii mele 
pentru o singură pricină, nici să pierd binecuvântarea 
părintească, pe care unul din cuvioşii din vechime chiar 
a furat-o, înşelându-1 pe tatăl lui, cu o mâncare şi cu o 
haină păroasă, vânând prin vicleşug, nu într-un chip 
bun, bunul (Fac. 27, 1-29). 

Acestea două sunt pricinile înfrângerii şi îmblânzirii 
mele. Şi poate că nu-i o faptă nesocotită ca gândurile 
mele de mai înainte să se plece şi să se supună acestor 



286 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA ÎN PONT 

două pricini, pentru că sunt prilejuri când trebuie să fii 
şi înfrânat, după cum sunt, socot, prilejuri pentru orice 
lucru (Eccl. 3, 1). E mai bună o înfrângere aducătoare 
de bine, decât o biruinţă necinstită şi aducătoare de 
primejdii. 

civ 

A treia pricină este şi mai mare. După ce voi spu- 
ne-o şi pe aceasta, le voi trece sub tăcere pe celelalte. 
Mi-am adus aminte de zilele cele de demult (Ps. 142, 5) 
şi am alergat la una din istoriile cele vechi. De acolo 
mi-am scos sfat pentru împrejurarea de acum. Să nu 
socotim că aceste istorii s-au scris în zadar, nici că mul- 
ţimea de cuvinte şi de fapte din Scriptură a fost alcătu- 
ită pentru distracţia ascultătorilor, ca o momeală pentru 
auz, care urmăreşte numai plăcerea. Să facă asta mitu- 
rile şi elenii, care, îngrijindu-se puţin de adevăr, înşală 
şi auzul, şi sufletul cu frumuseţea născocirilor lor şi cu 
podoaba cuvintelor lor. 

ev 

Noi însă, care urmărim adevărul chiar până la cea 
mai neînsemnată virgulă şi linie, nu vom admite nici- 
odată că aceste istorii din Scriptură s-au scris pentru 
distracţia ascultătorilor. Că nici n-ar fi fost cuvios lucru 
să se fi scris de autorii lor în zadar cele mai mici fapte 
şi să se fi păstrat până acum. Ele s-au scris şi s-au păs- 
trat ca să ne fie de aducere-aminte şi învăţătură, atunci 
când timpul aduce peste noi fapte asemănătoare, ca pe 



287 



SFANŢUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

unele să le evităm, iar pe altele să le săvârşim, slujin- 
du-ne de pildele celor de dinainte de noi, ca de nişte în- 
dreptare şi reguli. 

CVI 

Care este, dar, istoria şi ce sfat mi-a dat ? Este bine 
să o istorisesc spre întărirea credincioşilor ! 

A fugit şi Iona de faţa lui Dumnezeu (Iona 1,3); dar, 
mai bine spus, socotea că fuge. A fost însă prins de mare, 
de furtună (Iona 1, 4), de sorţi (Iona 1, 7), de pântecele 
chitului, de îngroparea cea de trei zile (Iona 2, 1), simbol 
al unei taine mai mari. Iona a fugit, ca să nu ducă ninivi- 
tenilor o veste rea şi tristă şi pe urmă, când cetatea Ni- 
nive va fi mântuită prin pocăinţă, să fie arătat profet 
mincinos. Că nu se întrista Iona de mântuirea celor răi, ci 
se ruşina că e pus în slujba unei minciuni. Era oarecum 
gelos de vrednicia de credinţă a profeţiei şi vedea că 
această vrednicie de credinţă era în primejdie de a fi 
compromisă chiar prin profeţia lui; că mulţimea nu putea 
înţelege adâncul rânduielii Domnului. 



cvn 

Dar după cum am auzit de la un bărbat priceput în 
Scripturi, nu de puţin ajutor la înţelegerea acestei isto- 
rii, în aparenţă absurde, şi în stare să pătrundă adâncul 
profetului Iona, alta ar fi pricina care 1-a făcut pe feri- 
citul Iona să fugă şi să se ducă la Iope, iar din Iope să 
se suie la Tars şi să încredinţeze mării hoţia sa. Că nu 
se poate presupune că Iona, care era profet, să nu fi cu- 



288 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA ÎN PONT 

noscut gândul lui Dumnezeu, că Dumnezeu adică a rân- 
duit, potrivit marii Lui înţelepciuni, potrivit judecăţilor 
Lui de nepătruns şi căilor Lui a căror urmă n-o găsim, 
nici n-o putem înţelege (Rom. 11, 33), ca tocmai prin 
ameninţarea cu pieirea, ninivitenii să nu îndure pedeap- 
sa ameninţării; iar dacă îl cunoştea, să nu se fi supus lui 
Dumnezeu, care meşteşugea mântuirea ninivitenilor în 
chipul în care voia. Iar a socoti că Iona nădăjduia că se 
poate ascunde în mare şi că poate scăpa cu fuga de 
ochiul cel mare al lui Dumnezeu, este o absurditate şi o 
prostie. Nu-i cu cale a crede aceasta nu numai un pro- 
fet, dar nici un alt om cu judecată, care simte cât de cât 
pe Dumnezeu şi puterea Lui peste toate. 

cvm 

Iona, spune acel bărbat care grăia despre Iona, ştia 
mai bine decât oricine - şi eu o cred - la ce ducea pre- 
dica lui printre niniviteni; ştia că, plănuind fuga, schim- 
ba numai locul, dar nu fugea de Dumnezeu. Nici profe- 
tul, nici alt om nu poate fugi de Dumnezeu, de s-ar 
ascunde în şanurile pământului sau în adâncurile mării, 
de şi-ar pune aripi ca să zboare în văzduh - de-ar putea 
născoci cineva asta ! -, de s-ar pogorî în locurile cele 
mai de jos ale iadului, de s-ar învălui cu grosimea nori- 
lor; nimic din toate acestea nu-1 scapă pe cel ce caută să 
fugă de la faţa lui Dumnezeu (Ps. 138, 6-1 1). De tot ce 
este în lume poţi scăpa, numai de Dumnezeu nu poţi 
scăpa şi numai pe Dumnezeu nu-L poţi birui cu nici un 
chip, când vrea Dumnezeu să te ţină şi să te aibă sub 
mâna Lui. Dumnezeu ajunge pe cei iuţi, încurcă pe cei 



289 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 



înţelepţi, răstoarnă pe cei puternici, smereşte pe cei 
mândri, domoleşte cutezanţa, împilează puterea. 



CIX 

Cunoştea, dar, mâna puternică a lui Dumnezeu, Iona, 
care ameninţa cu ea pe niniviteni ! Deci nici nu se putea 
gândi că va putea fugi pentru totdeauna de Dumnezeu ! 
Să nu credem asta ! Iona a fugit pentru altă pricină. 
Pentru că vedea căderea lui 'Israel şi pentru că simţea că 
harul proorocesc se mută la neamuri; de aceea zăboveşte 
propovăduirea şi amână împlinirea poruncii. A părăsit 
deci „turnul bucuriei" - că aceasta însemna pe evreieşte 
Iona -, adică vechea înălţime şi vrednicie şi s-a aruncat 
în marea întristării. Aceasta e pricina că este prins în 
furtună, doarme, este în primejdie de a i se scufunda 
corabia, este deşteptat, este tras la sorţi, mărturiseşte că a 
fugit, este aruncat în mare, este înghiţit de chit, dar nu-i 
mâncat. Acolo, cheamă pe Dumnezeu. Şi, minune, este 
scos afară a treia zi, ca Hristos. 

Dar cuvântul despre Iona să mai aştepte ! Voi vorbi 
de el mai târziu, mai pe larg, dacă va da Dumnezeu. 



cx 

Acum însă trebuie să arăt ceea ce-mi propusesem să 
spun. Profetul avea poate o iertare pentru zăbovirea 
predicării. Pricina de care am vorbit. Dar eu ce cuvânt 
mai am sau ce apărare-mi mai rămâne, dacă mă împo- 
trivesc mai mult, dacă refuz jugul slujirii ce mi s-a pus, 
pe care nu ştiu cum trebuie să-1 numesc: uşor sau greu ? 



290 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA ÎN PONT 
CXI 

Iar dacă unul îmi va îngădui să spun ceea ce are pu- 
tere numai în aceste împrejurări, că sunt cu mult mai 
prejos de a fi preot lui Dumnezeu - pentru că trebuie să 
fii mai întâi vrednic de biserică şi apoi de altar şi apoi 
de preoţie 21 -, un altul poate nu-mi va ierta vina neas- 
cultării. Şi cumplită este ameninţarea ce stă deasupra 
neascultării şi cumplite sunt şi pedepsele pentru neas- 
cultare, după cum tot atât de cumplite sunt pedepsele şi 
în celălalt caz, când nu pregeţi să iei această slujire, nici 
nu o refuzi şi nici nu te ascunzi, cum s-a ascuns Saul 
între vasele părinteşti (1 Regi 10, 22), chiar când eşti 
chemat cu puţină stăruinţă la preoţie, ci eşti gata să o 
primeşti ca pe un lucru uşor şi lesnicios, când ştiut este 
că nu-i fără primejdie de o schimbi şi nici nu poţi în- 
drepta printr-o nouă hotărâre hotărârea cea dintâi. 



CXII 

De asta mă munceam cu gândul, căutând să aflu ce 
trebuie să fac. Stăteam între două temeri; între teama de 
a rămâne acolo-ur.de mă sălăşluisem ji teama de a veni 
aici. Multă vreme am stat nedumerit. înclinam când 
într-o parte, când în alta, fiind purtat ca o apă de vânturi 



21 Aici e vorba de o progresivă curăţire trupească şi sufletească. Cură- 
ţirea aceasta are trei trepte: întâi, treapta cea mai de jos, curăţia aceea care 
îngăduie catehumenului să se apropie de biserică; apoi, curăţia aceea care 
îi îngăduie credinciosului să se apropie de altar, adică să se împărtăşească 
cu Sfintele Taine; şi, în sfârşit, a treia treaptă, cea mai de sus, curăţia pe 
care trebuie să o realizeze preotul, curăţia aceea desăvârşită a sufletului şi 
a trupului, singura care îngăduie săvârşirea Sfintelor Taine, singura care 
îngăduie cuiva să fie preot. 

291 



SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

nestatornice, când ici, când colo. în sfârşit, m-am supus 
temerii celei mai puternice. Am fost biruit şi m-a adus 
aici frica de pedeapsa dată neascultării. 

Şi uitaţi-vă cât de cu cale şi de drept am judecat asu- 
pra acestor temeri ! Mi-am spus că nici nu trebuie să 
doreşti preoţia, când nu ţi se dă, dar nici să o refuzi 
când ţi se dă. într-un caz eşti îndrăzneţ, în celălalt, un 
neascultător; în amândouă, un nepriceput. Eu însă sunt 
la mijloc, între cei tare îndrăzneţi şi cei tare fricoşi. 
Sunt mai fricos decât cei care sunt gata să facă orice, 
dar mai îndrăzneţ decât cei care fug de orice. Aşa am 
cugetat asupra acestor lucruri. 

cxm 

Dar să vorbesc încă şi mai lămurit. Poate că legea 
ascultării mă va ajuta să-mi alung din suflet frica de 
preoţie; pentru că Dumnezeu răsplăteşte ascultarea prin 
bunătatea Sa şi face preot desăvârşit pe cel ce se în- 
crede în El şi-şi pune toată nădejdea într-însul. Dar de 
primejdia neascultării nu ştiu cine mă va scăpa sau ce 
cuvânt mă poate face îndrăzneţ. 

Mi-a fost frică să nu aud cuvintele acestea despre cei 
ce mi-ar fi fost încredinţaţi: ,J)in mâinile voastre voi 
cere sufletele lor u (Iez. 3, 18). Şi mi-a fost frică şi de 
cuvintele acestea: ,£>upă cum n-aţi vrut să fiţi povăţui- 
torii şi conducătorii poporului Meu, tot aşa nici Eu nu 
voi vrea să vă fiu vouă împărat (Osea 4, 6). Şi: ,J)upă 
cum nu aţi ascultat glasul Meu, ci v-aţi întors cu spate- 
le şi nu v-aţi supus, tot aşa va fi când Mă veţi chema; 
nici Eu nu Mă voi uita la rugăciunea voastră, nici nu 



292 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA ÎN PONT 

vă voi asculta" (Pilde 1, 24, 28). Să nu dea Dumnezeu 
să vină peste mine aceste cuvinte de la dreptul Judecă- 
tor, Căruia îi lăudăm în adevăr mila, dar totodată Ii lău- 
dăm şi dreptatea (Ps. 100, 1). 

cxiv 

Dar mă întorc din nou la cele istorisite în Vechiul 
Testament. Mă uit cu de-amănuntul la cei mai străluciţi 
şi mai vrednici bărbaţi din vechime şi găsesc pe toţi cei 
pe care harul i-a ales conducători sau profeţi. Văd că unii 
s-au supus cu grabă chemării, iar alţii amânau harul. Şi 
n-a fost ţinută de rău nici una, nici alta; nici sfiala celor 
ce amânau harul, dar nici graba celor care se supuneau; 
că unii se sfiiau de măreţia slujbei, iar alţii se supuneau 
încrezători în Cel ce-i chema. Aaron a primit îndată (leş. 
4, 27); Moise însă se împotrivea (leş. 4, 1, 10, 13); Isaia 
a ascultat numaidecât (Isaia 6, 8); Ieremia însă se temea 
din pricina tinereţii sale şi n-a îndrăznit să profeţească 
până ce n-a primit de la Dumnezeu şi făgăduinţă, şi 
putere mai mare decât vârsta lui (Ier. 1,4-10). 

cxv 

Cu aceste gânduri mă înclin şi, încetul cu încetul, mi 
se pleacă şi mi se moaie, ca fierul încins, sufletul. Iau 
timpul ajutor gândurilor mele, iar sfătuitor, îndreptările 
lui Dumnezeu (Ps. 1 18, 24), în care m-am încrezut toa- 
tă viaţa mea. De aceea nu sunt neascultător, nici nu mă 
împotrivesc (Isaia 50, 6) - aşa a grăit şi Stăpânul meu 



293 



SFANŢUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

(Matei 26, 36, 42, 44), nu fiind chemat la preoţie, ci 
fiind dus ca o oaie la junghiere (Isaia 53, 7) -, ci chiar 
cad şi mă smeresc sub mâna cea tare a lui Dumnezeu 
şi-mi cer iertare pentru pregetarea şi neascultarea de 
mai înainte, de-mi este asta vină. 

Am tăcut, dar nu voi tăcea mereu (Isaia 42, 14). 

M-am îndepărtat puţin, atât cât să mă cercetez pe 
mine însumi, să-mi mângâi durerea. Acum însă am pri- 
mit să-L înalţ pe Dumnezeu în adunarea poporului şi 
să-L laud în scaunul bătrânilor (Ps. 106, 32). Dacă pre- 
getarea de mai înainte e vrednică de reproş, apoi supu- 
nerea de acum o face vrednică de iertare. 

cxvi 

Dar pentru ce trebuie să vorbesc mai mult ? Mă 
aveţi, păstorilor şi împreună-păstorilor ! Mă aveţi, tur- 
mă sfinţită şi vrednică de Hristos, Mai-Marele păstori- 
lor ! (1 Petru 5, 4). Mă ai, tată, întru toate biruit ! Supus 
mai mult după legile lui Hristos decât după legile ome- 
neşti ! Ai supunerea mea, dă-mi în schimb binecuvânta- 
rea ta ! îndrumează-mă cu rugăciunile tale, povăţuieş- 
te-mă cu cuvântul tău, întăreşte-mă cu duhul tău ! Bine- 
cuvântarea tatălui întăreşte casele fiilor (Sirah 3, 9). Să 
dea Dumnezeu să fiu întărit şi eu, şi această casă du- 
hovnicească, pe care am ales-o şi care mă rog să-mi fie 
şi odihnă în veacul veacului (Ps. 131, 15), trimiţân- 
du-mă de la Biserica de aici la Cea de dincolo şi la adu- 
narea sărbătorească a celor întâi-născuţi înscrişi în ce- 
ruri (Evr. 12, 23). 



294 



CUVÂNT DE APĂRARE PENTRU FUGA IN PONT 



CXVII 



Atât de mare şi atât de îndreptăţită e rugăciunea 
mea ! Iar Dumnezeul păcii (Rom. 15, 33), Cel ce a fă- 
cut din cele două una (Efes. 2, 14) şi ne-a unit unii cu 
alţii, Cel ce aşază pe împăraţi pe tronuri şi ridică de la 
pământ pe cel lipsit şi scoală din gunoi pe cel sărac (1 
Regi 2, 8; Ps. 1 12, 6), Cel ce a ales pe David robul Său 
şi 1-a luat de la turmele de oi (Ps. 77, 76), deşi era cel 
mai mic şi cel mai tânăr dintre fiii lui lesei (1 Regi 17, 
14; Ps. 151, 1), Cel ce dă cuvânt celor ce binevestesc 
cu putere multă (Ps. 67, 12) spre desăvârşirea Evan- 
gheliei, El să mă apuce de mâna mea cea dreaptă ! Cu 
sfatul Său să mă povăţuiască şi cu slavă să mă primeas- 
că (Ps. 72, 23), să mă păstorească pe mine, păstorul, să 
mă povăţuiască pe mine, povăţuitorul, ca să pot păstori 
cu pricepere turma Lui, şi nu cu unelte de păstor ne- 
iscusit (Zah. 1 1, 15); spre binecuvântare, după cum s-a 
hotărât celor din vechime, iar nu spre blestem. El să 
dea putere şi tărie poporului Său (Ps. 67, 36) şi să şi-1 
înfăţişeze turmă slăvită şi fără pată (Efes. 5, 27), vred- 
nică de staulul cel de sus, în locaşul celor ce se veselesc 
(Ps. 86, 7), întru strălucirea sfinţilor (Ps. 109, 4), ca în 
Biserica Lui toţi să spunem: slavă (Ps. 28, 9), turma 
împreună cu păstorii, în Hristos Iisus Domnul nostru, 
Căruia toată slava în vecii vecilor, Amin. 



SFANŢUL EFREM ŞIRUL 



Cuvânt despre preoţie 



Cuvânt despre preoţie 1 



1 Traducerea acestui Cuvânt s-a făcut după ediţia: S.P.N. Ephraemi 
Syri Opera omnia quae exstant Graece, Syriace et Latine, in sex. tomos 
distributa... opera et studio Josephi Assemani, Roma, voi. III, 1746, 1-6 . 
Cuvântul este editat şi printre spuriile Sfântului Ioan Gură de Aur, în 
Migne, Patrologia greacă, voi. 48, 1067-1070, cu acest titlu: ,A acelu- 
iaşi Gură de Aur, Despre preoţie, Cuvântul şapte". In limba română a 
apărut întâia oară în: Cuvintele şi învăţăturile prea cuviosului părintelui 
nostru Efrem Şirul, Mănăstirea Neamţu şi Secul, Voi. III, 123, 17-23. Din 
prefaţa de la volumul I, scrisă de losif Ieromonahul din Mănăstirea 
Neamţu, aflăm că tâlcuirea Cuvintelor şi învăţăturilor Sfântului Efrem 
Şirul s-a făcut de „dascălul şi schimonahul Isaac, de la carele", spune 
losif, „şi eu începăturile învăţăturii meale de a mă deprinde în limba eli- 
nească am luat aicea în sfânta Monastire Neamţul". Isaac a făcut tra- 
ducerea după o „tipăritură veche", în care nu erau toate cuvintele Sfântu- 
lui Efrem, şi după „cea grecească pe prost şi cea slavonească". în urmă, 
ducându-se Isaac la Sfântul Munte „pentru vedere şi închinare", a găsit 
acolo „alt tom ellinesc împreună şi latinesc", din care a tradus cuvintele 
ce lipseau în traducerea de mai înainte. Când a fost să se dea la tipar 
traducerea lui Isaac, mitropolitul Veniamin Costache i-a dat lui losif iero- 
monahul „trei tomuri ellineşti împreună şi latineşti, tipărite în Roma, cu- 
prinzătoare de toate cuvintele sfântului ceale tălmăcite ellineaşte din lim- 
ba Syrienească, poruncindu-mi ca la tipărire întru toate să urmeze acesto- 
ra". Şi losif continuă: „Deci eu, nu puteri meale bizuindu-mă şi încredin- 
ţându-mă, ci prea sfintelor rugăciuni ale preasfinţii sale nădăjduindu-mă, 
după stăpâneasca poruncă, unde am văzut vreo lipsă, precum s-au cuvenit 
o am împlinit. Iară unde am aflat vreo deosebire, precum m-am priceput, 
o am îndreptat, ca să fie tălmăcirea întocma după aciastă tipărire în trei to- 
muri". Deci traducerea Cuvintelor şi învăţăturilor Sfântului Efrem Şirul 
s-a făcut de Isaac Dascălul şi losif Ieromonahul, după ediţia de la Roma 
din 1732-1746, dată lui losif de cărturarul şi bibliofilul Veniamin Costa- 
che, mitropolitul Moldovei. Cuvântul despre preoţie al Sfântului Efrem 
Şirul a mai apărut în ediţia de la Bucureşti din 1926 a volumului III din: 
Cuvintele şi învăţăturile preacuviosului părintelui nostru Efrem Şirul, 
pag. 9-13, publicat „din iniţiativa tinerilor creştini Constantin C. Marin şi 
Constantin C. Petre. în 1931, la Roman, preotul Toma Gherasimescu reti- 

299 



SFÂNTUL EFREM ŞIRUL 

O, minune preaslăvită ! O, putere negrăită ! O, înfri- 
coşătoare taină a preoţiei ! Spirituală şi sfântă, cinstită 
şi fără de prihană, pe care Hristos, când a venit, a dă- 
ruit-o celor vrednici. Cad şi mă rog cu lacrimi şi suspi- 
ne, ca să mă oglindesc în această comoară a preoţiei. 
Că este o comoară pentru cei ce o păzesc cu vrednicie 
şi cuvioşie; este pavăză strălucitoare şi neasemuită; este 
turn neclintit, zid de nedărâmat; este temelie tare, care 
de pe pământ se înalţă până la bolta cerească. Dar ce 
spun, fraţilor ? Preoţia este atârnată de bolţile cele mai 
înalte ale cerului; intră fără de împiedicare în înseşi ce- 
rurile cerurilor şi merge strălucit şi lesnicios prin mijlo- 
cul îngerilor şi al puterilor celor netrupeşti. Dar pentru 
ce spun prin mijlocul puterilor celor de sus ? Stă de 
vorbă cu însuşi Stăpânul îngerilor, cu Ziditorul şi Dă- 
tătorul de lumină. Şi, numai ce voieşte, că îndată şi pri- 
meşte, cu multă îndrăznire, cererile pe care I le face. 

Nu încetez, fraţilor, a cânta şi a slăvi treapta vredni- 
ciei pe care Treimea a dat-o fiilor lui Adam, prin care 
lumea s-a mântuit şi zidirea s-a luminat; prin care mun- 
ţii şi pădurile, dealurile şi văile s-au umplut de vieţuirea 
luminoasă şi cinstită a neamului celui fericit, adică al 
monah'lor, aşa precum a spus Isaia cel cu preas^lu^it 
glas: „din vârfurile munţilor vor da glasurile lor" (Isaia 
42, 11) oamenii spre slavoslovie; prin care şi fărădele- 
gea de pe pământ s-a ridicat; prin care şi cumpătarea pe 
pământ se sălăşluieşte; prin care diavolul căzând s-a 
nimicit, destrăbălaţii au ajuns povăţuitori ai dreptăţii, 
iar cei fără de lege, buni şi credincioşi; prin care stăpâ- 



păreşte Cuvântul despre preoţie într-o broşură separată, prefaţându-1 cu 
un „Cuvânt înainte". 



300 



CUVÂNT DESPRE PREOŢIE 

nirea morţii s-a surpat, iadul şi-a pierdut puterea, bles- 
temul lui Adam s-a dezlegat, iar Mirele cel ceresc s-a 
pregătit; prin care firea omenească se schimbă în pute- 
rea celor fără de trupuri. 

Ce să spun sau ce să laud ? Darul treptei preoţeşti 
depăşeşte şi gândul şi cuvântul. Şi, după cum socot, 
aceasta este aceea de care, spăimântându-se Pavel, o 
arată atuncea când spune: „O, adâncul bogăţiei şi înţe- 
lepciunii şi cunoaşterii lui Dumnezeu ! Că nepătrunse 
sunt judecăţile Lui şi de negăsit urma căilor Lui /" 
(Rom. 1 1, 33). Preoţia zboară de pe pământ la cer, du- 
când lui Dumnezeu cu foarte mare grabă cererile noas- 
tre. Preoţia mijloceşte pentru robi pe lângă Stăpân. 

Să fim cu foarte mare luare-aminte, fraţilor, la cu- 
vintele acestea tainice şi înfricoşătoare, că fără cinstirea 
preoţiei nu se dă iertare de păcate. Luaţi aminte, fraţi- 
lor, voi, în care străluceşte lumina învăţăturilor, voi, cei 
îndrăgostiţi de buna credinţă ! 

Dar ce înţeles au cuvintele pe care le-am spus mai 
înainte despre taina preoţiei ? Mlădiţa viţei de vie şi bo- 
bul de grâu şi preoţia sunt strâns unite unele de altele. 
Mlădiţa de vie şi bobul de grâu sunt slujnice, iar preo- 
ţi'», stăpână. Când se adună împreună acestea trei ca să 
se sălăşluiască deasupra comorilor, atunci fiecare din 
ele aduce împăratului, întru bună mireasmă, puterea 
propriilor lor roade: mlădiţa viţei de vie aduce sângele, 
bobul de grâu aduce pâinea, iar preoţia, cu bună îndrăz- 
nire, zboară de pe pământ la cer, ca să contemple pe 
Cel nevăzut; şi închinându-se înaintea înaltului scaun, 
stând, se roagă Stăpânului pentru robi, purtând cu ea la- 
crimile şi suspinele celor împreună robi şi le duce Stă- 
pânului; duce de asemeni şi ruga şi căinţa lor şi cere 



301 



SFANŢUL EFREM ŞIRUL 

pentru ei de la preamilostivul împărat iertare şi milă, ca 
să vină Duhul-Mângâietorul şi să sfinţească darurile 
cele puse înainte aici, pe pământ. Iar când sunt aduse 
tainele cele înfricoşătoare şi pline de nemurire de preo- 
tul care face rugăciuni pentru toţi, atunci sufletele se 
apropie şi prin sfintele taine primesc curăţire de în- 
tinăciuni. Vedeţi, iubitorilor de Dumnezeu, că cele 
două - viţa de vie şi bobul de grâu - nu lucrează pe 
pământ dacă nu vine hotărârea cea cerească şi sfinţeşte 
darurile ? 

Ai văzut, omule, strălucitoare facere de minunii ? Ai 
văzut cum treapta sfântă a preoţiei curăţeşte cu lesnire 
întinăciunile sufletelor ? Binecuvântat fie Mântuitorul, 
Care a rânduit pe pământ acest prea strălucit şi curăţitor 
dar, Care a luminat cu har pe preoţi ca să lumineze ca 
nişte luminători în lume ! 

Poporul cel mai înainte de noi a primit corn purtător 
de untdelemn (1 Regi 16, 1, 13), care aducea spor; iar 
noi, nevrednicii robi ai Celui binecuvântat, n-am primit 
nici corn, nici untdelemn, ci pe însuşi Cel ce este Cap, 
pe Cel înalt şi înfricoşător, Care S-a pogorât din cer şi 
ne-a dăruit, prin punerea mâinilor, Duhul Său Care a 
venit ca foc peste apostoli (Fapte 2, 3). O, putere n^gr? 
ită, care ai fost învrednicită să locuieşti în noi prin pu- 
nerea mâinilor preoţilor ! O, ce mare treaptă este înfri- 
coşătoarea preoţie ! Fericit este cel care vieţuieşte în ea 
curat şi nepătat ! Petru, cel numit Chefa (Ioan 1, 42), 
cel care a fost prins în mreajă pe ţărmul lacului (Matei 
4, 18-20), de care a dat mărturie Marele Păstor, zicân- 
du-i: „Pe această piatră voi zidi Biserica Mea" (Matei 
16, 18), prin preoţie a primit şi cheile cerurilor (Matei 
16, 19). La fel Pavel, cel altădată prigonitor (Fapte 22, 



302 



CUVÂNT DESPRE PREOŢIE 

4; 26, 11; 1 Cor. 15, 9; Gal. 1, 13; Filip. 3, 6), după ce a 
fost învrednicit de harul preoţiei, a străbătut ca un 
întraripat întreaga lume, predicând învierea din morţi. 

Să ne întoarcem la Abel cel drept, care a fost preot 
la începutul creaţiei, şi să aflăm de la el că dintru înce- 
put aducea ca preot jertfa sa lui Dumnezeu. Nu s-a po- 
gorât, oare, foc din cer şi a mistuit jertfa lui ? Iar când 
aducea lui Dumnezeu pârgile sale (Fac. 4, 4), precum 
zice Scriptura, „a căutat Dumnezeu la jertfa lui Abel, 
iar la a lui Cain n-a binevoit" (Fac. 4, 4-5). Şi iarăşi 
Noe, cel mântuit în corabie, când a încetat apa şi s-a 
aşezat corabia pe muntele Ararat (Fac. 8, 4), a primit 
iarăşi îndată această preoţie şi a adus, cu inimă curată, 
lui Dumnezeu jertfă întru miros de bună mireasmă 
(Fac. 8, 19-20). De aceea a şi făcut Dumnezeu legă- 
mânt cu el să nu mai aducă potop pe pământ; şi i-a dat 
binecuvântarea să crească şi să se înmulţească (Fac. 9, 
7-17). Ai văzut facerea de minuni a preoţiei ? Ai văzut 
pe cel dintâi preot, pe Abel, întru cea dintâi creaţie, că 
Dumnezeu a pogorât foc din cer pe pământ peste jertfa 
lui cea fără de prihană ? Ai văzut iarăşi pe Noe, pe 
cinstitul preot, întru cea de a doua creaţie, că Dumne- 
zeu a făcut legământ cu el 9 De preoţie a fost ' ivredni- 
cit să aibă parte şi Avraam, şi a adus lui Dumnezeu 
jertfă pe Isaac; şi-a jertfit propria sa inimă (Fac. 22, 
1-12). în jertfa aceea Dumnezeu arată taină mare, naş- 
terea Domnului, în copăcelul cel stufos (Fac. 22, 13), 
creşterea într-o clipeală şi binecuvântarea cu care Dum- 
nezeu 1-a binecuvântat pe Avraam: „întru sămânţa ta 
se vor binecuvânta toate neamurile" (Fac. 22, 18). De 
preoţie a fost învrednicit şi Moise când s-a suit în Mun- 
tele Sinai la Dumnezeu şi a primit de la El legea (leş. 



303 



SFANŢUL EFREM ŞIRUL 

19, 3). De aceea şi faţa lui era plină de slavă, că se ve- 
dea mai strălucitoare decât soarele (leş. 34, 35). La fel 
şi Aaron a fost învrednicit de preoţie (leş. 28, 27; Lev. 
8, 1-12), fiind mijlocitor către Dumnezeu pentru păca- 
tele poporului. ,Jidoise şi Aaron între preoţii Lui" (Ps. 
98, 6), spune Scriptura. La fel şi Finees cu atotcinstita 
preoţie a oprit moartea din poporul acela (Num. 25, 
11). Iar Ilie, iarăşi, fiind îmbrăcat cu preoţia, a fost 
auzit în foc şi a înjunghiat pe preoţii ruşinii (3 Regi 18, 
38-40). 

Să învăţăm, deci, din acestea, fraţilor, că mare, peste 
măsură de mare, este vrednicia preoţiei. Slavă Unuia-Năs- 
cut ! Slavă Singurului Bun, Care a dat preoţia apostolilor 
Săi, prin noul şi sfântul Lui Testament, ca şi ei să ne arate 
pildă prin punerea mâinilor lor peste cei vrednici ! 

Cu toţii, dar, să cinstim cu inimă curată, cu toţii să 
fericim pe cei care au treapta cinstitei preoţii, cunos- 
când că dacă cineva iubeşte pe prietenul împăratului, 
pe acela cu mult mai mult îl iubeşte împăratul. Să iu- 
bim, dar, pe preoţii lui Dumnezeu, pentru că sunt prie- 
teni ai lui Dumnezeu şi mijlocesc pentru noi şi pentru 
lume. Cinsteşte pe preoţi, împlinind porunca lui Hris- 
t ş, care spune: „Cel care primeşte cu bvmrie prooroc 
în nume de prooroc, plată de prooroc va lua" (Matei 
10, 41). Iară dacă nu ştii de este vrednic sau nevrednic 
de treapta preoţiei cel ce se întâmplă a fi preot, tu, pen- 
tru porunca lui Hristos, nu-1 dispreţui. După cum aurul 
cel strălucitor nu se vatămă când este amestecat cu tina 
şi nici mărgăritarul cel luminos nu-şi schimbă lumina 
dacă-1 pui lângă materii necurate, tot aşa nici preoţia nu 
se întinează cu ceva, chiar dacă e nevrednic cel care e 
preot. Dacă cineva a fost învrednicit să ajungă la aceas- 



304 



CUVÂNT DESPRE PREOŢIE 

tă vrednicie şi va umbla în ea cu vrednicie şi fără de 
prihană, aduce asupra lui viaţă şi cunună nestricăcioasă; 
iar dacă cineva îndrăzneşte să intre cu nevrednicie în 
această treaptă, aduce asupra lui întunericul cel mai 
dinafară (Matei 8, 12; 22, 13; 25, 30) şi osândă fără 
milă. 

Altă pildă îţi dau, o, omule, ca să nu îndrăzneşti, în- 
tru mândria ta, să iei cu nevrednicie treapta preoţiei; că 
Dumnezeu Cel curat nu caută cu bunăvoinţă spre cei 
care se hirotonesc mânaţi de mândrie. Află ce au păţit 
ticăloşii aceia care s-au împotrivit odinioară lui Moise 
şi lui Aaron, care au îndrăznit cu neruşinare şi obrăzni- 
cie să tămâieze lui Dumnezeu. Nu i-a mistuit, oare, pe 
toţi foc din cer pentru că au îndrăznit la o treaptă mai 
presus de ei ? (Num. 16, 1-25). Iarăşi şi Mariam, proo- 
rocită lui Dumnezeu, a defăimat pe Moise, pentru pre- 
oţia lui, numai cu un cuvânt neînsemnat (Num. 12, 2); 
şi Dumnezeu Cel Preaînalt, pentru o ocară ca aceasta, a 
hotărât să se umple toată de lepră (Num. 12, 10) şi să 
fie scoasă şapte zile afară din tabără (Num. 12, 14). 

Şi acum, fraţilor, trăiţi preoţia în curăţie, imitând pe 
Moise, pe Aaron şi pe Eleazar (Num. 27, 2). Uitaţi-vă 
la preoţii ac^ş*'a binerredincioşi, «*1 au nimicit cu pre - 
ţia taberile duşmanilor. Moise, având preoţia, a ridicat 
mâinile către Dumnezeu şi a rănit pe Amalec cu rană 
nevindecată (leş. 17, 8-13). Cu preoţia fiind şi Avraam 
încins, a biruit pe împăraţi (Fac. 14, 14-15). Melchise- 
dec, având preoţia, a binecuvântat pe Avraam cel ales, 
cu binecuvântare deosebită (Fac. 14, 18-20). 

Ai fost învrednicit, frate, să primeşti treapta preo- 
ţiei ? Ai sârguinţă, ca să placi Celui ce te-a primit în 
armata Lui ! Slujeşte-I Lui cu curăţie, cu dreptate, cu 



305 



SFÂNTUL EFREM ŞIRUL 



înţelepciune duhovnicească şi cu feciorie strălucită. Fii 
râvnitor ca Ilie, purtător de grijă ca Ieremia, cuminte ca 
Iosif, curat ca Isus al lui Navi, iubitor de străini ca 
Avraam, iubitor de săraci ca Iov, plin de dragoste ca 
David şi blând ca Moise. Pe cel rătăcit călăuzeşte-1, pe 
cel şchiop sprijină-1, pe cel căzut ridică-1, pe cel bolnav 
ajută-1 şi fă toate câte sunt asemenea. 

Eu mă spăimântez, iubiţilor, de cele ce obişnuiesc 
unii a le îndrăzni şi de cele pe care le încearcă unii, cu 
neruşinare şi cu obrăznicie, ca să pună mâna pe preoţie, 
fără să fie chemaţi de harul lui Hristos. Nu-şi dau sea- 
ma, ticăloşii, că foc şi moarte grămădesc asupra lor. 

Nu-ţi spun, omule, să nu primeşti cu obrăznicie nu- 
mai preoţia, dar nici de vreunul din vasele preacinstitei 
slujiri să nu te atingi ! Ai citit ce a păţit Uza (2 Regi 6, 
3-8), pentru că s-a atins de chivotul lui Dumnezeu ! 
Adu-ţi aminte totdeauna, frate iubite, de acest cuvânt 
dumnezeiesc al Celui Preaînalt, rostit prin profetul 
Isaia: „Spre cine voi căuta fără numai spre cel blând, 
smerit, liniştit, care tremură de cuvintele Mele" (Isaia 
66, 2). Adu-ţi aminte pururea de porunca aceasta, ca să 
câştigi comoară gândul cel blând, ca să poţi aşa să te 
sui la-I^r salimul cel dr sus, să aduci jertfe spirituale 
împăratului şi lui Dumnezeu pe jertfelnicul cel de sus, 
unde se împletesc cununile nestricăciunii. Şi acolo, îna- 
intea îngerilor, te va încununa Hristos cu cununa nemu- 
ririi şi împreună cu cetele cele de sus vei cânta Sfintei 
Treimi imn de biruinţă, în vecii vecilor. Amin 



Cuprins 



Introducere. 



SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR 

Tratatul despre preoţie 

şi Omilia rostită când a fost hirotonit preot 

Tratatul despre preoţie 25 

CARTEA ÎNTÂI 
Capitolul 1 : Dovada dragostei Marelui Vasile 

faţă de mine 29 

Capitolul 2: Ce 1-a oprit de a locui cu mine 30 

Capitolul 3: înşelăciunea pe care am întrebuinţat-o 

pentru a-1 face să se lase hirotonit 36 

Capitolul 4: învinuirile pe care mi le-a adus 

că l-am înşelat 38 

Capitolul 5: Apărarea mea 44 

Capitolul 6: Se poate folosi înşelăciunea 

pentru a fi de folos cuiva 45 

Capitolul 7: O faptă ca aceasta nu trebuie numită 

înşelăciune, ci purtare de grijă 47 

CARTEA A DOUA 
Capitolul 1 : Preoţia este cel mai mare semn 

al dragostei de Hristos 51 

Capitolul 2: Slujirea preoţiei este mai mare 

decât celelalte slujiri 54 

Capitolul 3: Slujirea preoţiei are nevoie de un suflet 

mare si minunat 55 



307 



SFANŢUL EFREM ŞIRUL 

Capitolul 4: Preoţia este plină de greutăţi 

şi primejdii 58 

Capitolul 5: Pentru că-1 iubesc pe Hristos, 

de aceea am fugit de preoţie 60 

Capitolul 6: Dovada virtuţii lui Vasile 

şi a dragostei lui puternice 64 

Capitolul 7: Am fugit de hirotonie pentru că n-am voit 

să aduc ocară celor care m-au ales 67 

Capitolul 8: Prin fuga mea i-am ferit de ocară 69 

CARTEA A TREIA 
Capitolul 1 : Cei care au bănuit că am fugit 

de preoţie din mândrie au arătat că au o idee 

greşită despre preoţie 71 

Capitolul 2: N-am fugit de preoţie nici pentru că 

umblu după slavă deşartă 72 

Capitolul 3: bacă aş fi urmărit slava deşartă, 

ar fi trebuit mai degrabă să mă preoţesc 73 

Capitolul 4: Preoţia este un lucru înfricoşător, 

iar cultul creştin este mult mai înfricoşător decât 

cultul legii vechi 74 

Capitolul 5: Mari sunt puterea şi cinstea preoţilor 76 

Capitolul 6: Preoţii sunt slujitorii celor mai mari 

daruri ale lui Dumnezeu 78 

Capitolul 7: Şi Pavel se temea când se uita 

la măreţia preoţiei 8 

Capitolul 8: Multe păcate săvârşeşte un om care 

se face preot, dacănu-i foarte destoinic 82 

Capitolul 9: Preotul este cuprins de slava deşartă 

şi de păcatele născute din ea 84 

Capitolul 10: Nu preoţia este de vină, ci trândăvia 

noastră , 86 

Capitolul 1 1 : Trebuie îndepărtată din sufletul 

preotului dorinţa iubirii de putere 97 

Capitolul 12: Despre văduve 104 



308 



CUVÂNT DESPRE PREOŢIE 

Capitolul 13: Despre fecioare 108 

Capitolul 14: Despre judecată 112 

CARTEA A PATRA 

Capitolul 1 : Sunt pedepsiţi aspru nu numai cei care 
singuri se străduiesc să intre în cler, dar şi cei 
care intră siliţi de alţii dacă, odată ajunşi 
preoţi, săvârşesc păcate 1 17 

Capitolul 2: Cei care hirotonesc pe cei nevrednici 
sunt tot atât de mult pedepsiţi 
ca şi cei hirotoniţi, chiar dacă nu cunosc 
pe cei pe care îi hirotonesc 125 

Capitolul 3: Preotul trebuie să fie destoinic 

în predicarea cuvântului lui Dumnezeu 130 

Capitolul 4: Preotul trebuie să fie pregătit 
pentru a lupta cu toţi: şi cu elenii şi cu iudeii 
şi cu ereticii 132 

Capitolul 5: Preotul trebuie să cunoască bine 

dialectica 137 

Capitolul 6: Fericitul Pavel era neîntrecut 

în dialectică 138 

Capitolul 7: Fericitul Pavel a fost strălucit 

nu numai prin minuni, ci şi prin elocinţă 142 

Capitolul 8: Fericitul Pavel vrea ca şi noi să fim 

predicatori destoinici 145 

Ca| ito ui 9: Când preotu. nu-i predicator 
^- destoinic, credincioşii sunt siliţi să sufere 
multă pagubă sufletească 147 

CARTEA A CINCEA 

Capitolul 1 : Cuvântările rostite înaintea credincioşilor 
trebuie pregătite cu multă osteneală şi grijă 149 

Capitolul 2: Preotul rânduit să vorbească înaintea 
credincioşilor trebuie să dispreţuiască laudele 
şi să fie puternic în cuvânt 151 



309 



SFÂNTUL EFREM ŞIRUL 

Capitolul 3: Dacă nu are aceste două însuşiri, 

nu va fi de folos credincioşilor 152 

Capitolul 4: Predicatorul trebuie să dispreţuiască 

mai ales invidia 153 

Capitolul 5: Predicatorul talentat trebuie să se 

pregătească mai mult decât un predicator slab 155 

Capitolul 6: Predicatorul nu trebuie să dispreţuiască 

întru totul părerile nesocotite ale mulţimii, 

dar nici să le pună întru totul la inimă 156 

Capitolul 7: Predicatorul trebuie să-şi alcătuiască 

predicile în aşa fel încât ele să placă 

numai lui Dumnezeu 158 

Capitolul 8: Predicatorul care nu dispreţuieşte 

laudele va avea de suferit 

o mulţime de neplăceri 159 

CARTEA A ŞASEA 
Capitolul 1 : Preoţii vor da seamă şi de păcatele 

credincioşilor lor 163 

Capitolul 2: Preoţii au nevoie de mai multă 

luare-aminte decât monahii 164 

Capitolul 3: Monahul se bucură de mai multă 

uşurinţă decât întâistătătorul bisericii 166 

Capitolul 4: Preotului i s-au încredinţat apărarea 

întregii lumi şi alte lucruri înfricoşătoare 168 

Capitolul 5: Preotul trebuie să fie destoinic in toate .171 
Capitolul 6: Nu monahul, ci preotul care 

îndrumează bine pe credincioşi 

dă dovadă de răbdare 172 

Capitolul 7: Altele sunt nevoinţele monahului, 

omul care trăieşte singur, şi altele nevoinţele 

preotului, omul care trăieşte în mijlocul lumii 173 

Capitolul 8: Monahii săvârşesc mai uşor virtutea 

decât cei care au grijă de mulţi 176 



310 



CUVÂNT DESPRE PREOŢIE 

Capitolul 9: Nu trebuie dispreţuită părerea mulţimii, 

chiar când e greşită 178 

Capitolul 10: Nu-i mare lucru să te mântui pe tine 

singur 180 

Capitolul 1 1: Cu mult mai cumplit sunt pedepsite 

păcatele preoţilor decât păcatele mirenilor 181 

Capitolul 12: înfăţişarea prin exemple a durerii 

şi fricii simţite în aşteptarea preoţirii 182 

Capitolul 13: Ispita diavolului este mai cumplită 

decât orice război 189 

Omilia rostită când a fost hirotonit preot, 

către sine, către episcop 

şi către mulţimea de popor 193 

SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ 

Cuvânt de apărare pentru fuga în Pont 
sau despre preoţie 

Cuvânt de apărare pentru fuga în Pont 

după ce a fost hirotonit şi pentru întoarcerea lui 

de acolo. în acest cuvânt 

şi despre măreţia slujirii preoţeşti 209 



SFANŢUL EFREM ŞIRUL 
Cuvânt despre preoţie 

Cuvânt despre preoţie 299 



MULTtPRIKr 

Tipografia MULTIPRINT laşi 

Catoa Chlf IntiM 22. laşi. 700214 
M. 02M-211225. 2MM8, fu. 0232-211252 



DIFUZARE: 
S.C. Supergraph S.R.L. 

Str. Biserica Alexe nr. 24, sector 4, 

040269, Bucureşti 

Tel, fax 021-336.79.13 

e-mail: sophia@fx.ro 

www.sophia.ro 



Societatea de Difuzare SUPERGRAPH 
vă oferă posibilitatea de a primi prin poştă 

cele mai bune cărţi de spiritualitate, 
teologie, cultură religioasă, artă, filosofie 

apărute la edituri de prestigiu. 

Plata se face ramburs la primirea cărţilor; 

taxele poştale sunt suportate de Supergraph. 



Vă aşteptăm la 

LIBRĂRIA SOPHIA 

str. Bibescu Vodă nr. 24, 

040152, Bucureşti, sector 4 

(lângă Facultatea de Teologie) 

tel. 0722.266.618 

teologie • filosofie 

istorie • artă • eseu 

Sacrifică puţină vreme pentru a răsfoi cărţile noastre: 

este cu neputinţă să nu găseşti ceva 

pe gustul şi spre folosul tău !